Ho ho ho

   sunt curios daca te aspteptai sa incep articolul din seara asta cu urarile
specifice Craciunului si alte chestii din astea. ei bine, nu o sa fac asta. sunt
sigur ca deja ai fost sufocat de urari de acest fel asa ca nu vreau sa fiu inca
unul pe lista.

   am deja o lista de oameni carora trebuie sa le raspund la mesajele primite si
nu am rabdare sa fac asta. de ce in perioada asta a anului se gasesc toti sa
trimita mesaje unii altora, nu inteleg. ok, e dragut si oarecum hipiot sa faci
asta dar dar oricum nimeni nu crede ceea ce spune iar multi pun pariu ca trimit
mesaje intregii agende din telefon. bunica mea (si banuiesc ca nu sunt singurul
care a facut asta) inca nu a primit pe telefonul fix SMS-urile cu urari de bine
pe care i le-am trimis. ar trebui sa-i dau in judecata pe astia de la telefoane.
asta e nesimtire.

   Radu, unul din geniile care ma fac sa cred ca lumea asta nu este definitiv
pierduta in prostie, mi-a spus ca a intrat in spiritul Craciunului. si el si eu
am observat ca de Craciun toata lumea devine mai nervoasa si mai stresata.
trebuie facuta curatenie, trebuie pregatit tortul, trebuie… trebuie…
trebuie. sunt perfect de acord cu el: decat asa prefer sa mananc salata de Craciun.

   si cum mama masii se face ca de Craciun trebuie sa intalnesc si sa zambesc
frumos unor oameni pe care nu i-am mai vazut de la Craciunul trecut? de parca
oamenii isi aduc aminte ca au prieteni numai la sarbatori. in rest fiecare e pe
cont propriu.

   iar Craciunul in sine e o sarbatoare care nu are nicio legatura cu credinta.
bradul nu este un simbol crestin iar Mos Craciun este un mos gras imbracat cu
haine de iarna. ce treaba are un burtos imbracat cu haine de iarna cu nasterea
Domnului care a avut loc intr-o tara care a vazut pentru prima data zapada acum
doi-trei ani, nu stiu.

   este general acceptata ideea ca in noaptea nasterii Domnului era frig. sunt
curios cat de frig poate sa fie intr-o tara in care cresc palmieri. cred ca aia
3 magi care au venit sa i se inchine erau de fapt eschimosi.

n-am chef sa mai primesc teoria aia a carei esenta este crede si nu cerceta.
cred in Dumnezeu dar am impresia ca sunt printre putinii care fac asta. am
impresia ca multa lume din jurul meu crede in biserica si in obiceiuri, nu in
Cel caruia ii sunt inchinate ele. au nevoie de sarbatori ca sa devina mai buni
si de chipuri pictate carora sa se roage desi credinta este ceva mult mai simplu.
CREDÍNŢĂ,  credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru;
convingere, siguranţă, certitudine.
asta inseamna credinta.

   noi de Craciun nu sarbatorim nasterea Domnului, noi sarbatorim porcul si pe
Mos Craciun.
   de aceea, urarea mea este in consecinta. clipul este dedicat tuturor celor
care nu s-au gandit deloc ce sarbatoresc de fapt azi.
auditie placuta!
o meritati.

2 Responses

  1. Andrada says:

    la articolul asta pot sa spun ca "You rock, man!"
    aaa..si…pofta buna in continuare 😀  cred ca mai fac si eu o
    vizita bucatariei ;;)

Leave a Reply