Ganduri de inceput

   pe cat de ingandurat am terminat 2008 pe atat de optimist am inceput 2009. a
fost o transformare care a venit in acelasi timp cu noul an. as putea spune
chiar ca a fost adusa de el. am stat si mi-am analizat situatia si am ajuns la
concluzia ca viata mea nu este nici pe departe atat de rea pe cat credeam.

   la urma urmei am o familie care ma iubeste si asta nu este putin lucru. lor
le datorez enorm si sper candva sa ii pot rasplati pentru rabdarea pe care au
avut-o cu mine.

   am niste prieteni (putini dar buni) care ma suporta si care ma accepta asa
cum sunt.

   am un acoperis deasupra capului si sunt mai hotarat ca niciodata sa imi
gasesc si un loc de munca, oricare ar fi el.

   pot spune ca in acest sfarsit de an si inceput de nou an am simtit ca ma
maturizez, ca incep sa vad lucrurile mult mai in perspectiva decat am facut-o
pana acum si mult mai putin egoist. incet, incet, incep sa realizez ca in viata
nu exista numai "eu" si ca este foarte important si felul in care actiunile mele
ii afecteaza pe cei din jurul meu.

   am inteles mai bine cine sunt si unde ma aflu in comparatie cu ceilalti
oameni. stiu ca sunt mai bun decat foarte multi din cei pe care i-am intalnit
dar stiu si ca trebuie sa devin din ce in ce mai bun. nu trebuie sa ma compar cu
nimeni, "eu" este o cladire pe care fiecare si-o construieste in felul lui in
asa fel incat sa poata locui cat mai bine in ea. nu conteaza ce fac ceilalti,
cat de mari sau de mici, cat de rezistente sau cat de firave sunt cladirile lor,
ceea ce conteaza pentru mine este sa fac in asa fel incat sa pot locui multumit
in "eu"-l meu. sa nu consider niciodata ca constructia lui este incheiata, sa
incerc toata viata sa ii adaug noi si noi elemente astfel incat sa il fac cat
mai mare, mai rezistent si mai frumos cu putinta.

   si deloc in ultimul rand am o fata desteapta si frumoasa pe care o iubesc al
naibii de mult si cu care sper sa trec in continuare peste tot ce va veni, fie
bun, fie rau, in viata noastra. nu sunt inca sigur daca dragostea poate trece
peste orice obstacol…ceea ce stiu este ca vreau sa cred asta.
…pentru ca in continuare cred ca sufletul meu pereche nu exista decat daca eu
cred cu adevarat in existenta lui.

7 Responses

  1. simona says:

    🙂 pai e bine daca ai inceput anul asa optimist … ce pot sa
    zic, iti doresc intelepciune si noroc 🙂

    numai bine si succes in toate 🙂

  2. miruna says:

    tin sa te contrazic.
    zambeste! mirunei ii merge mult mai rau – oricand, oriunde :))

    la ce inceput de an am avut, ma gandesc cu groaza ca nu o sa
    mai apuc 2010. mai ales daca mergem la munte si am sa bag
    piciorusele in clapari si schiuri 😀

Leave a Reply