in seara asta am dat gata doua ciocolati, o cafea mare si foarte dulce si
doua pungi cu bomboane. mi-au mai ramas cateva bomboane si vreo 3 ciocolati
dar zic sa nu exagerez.
n-am inteles de ce dulciurile vin in ambalaje atat de greu de desfacut. ca sa
ajung sa desfac o bomboana cu lapte si cu unt (suna minunat dar n-are nici lapte
si nici unt. cu toate astea e foarte buna) mi-au trebuit cateva minute bune. pur
si simplu ambalajul nu vroia sa se rupa. nu cred ca poate fi frustrare mai mare
decat sa fii la cativa milimetri de o bomboana ce-ti va aduce pentru cateva
secunde fericirea si sa nu poti sa ajungi la ea.
imi plac ambalajele de ciocolata. cand se rup, se rup in intregime
astfel incat vrand-nevrand trebuie sa o mananci pe toata pentru ca altfel nu mai
ai unde sa o pui. ceea ce este un lucru foarte bun pentru ca mama m-a invatat sa
mananc tot ca sa cresc mare. iar atunci cand nu vroiam, imi baga pe gat cu
forta…..dar asta este alta poveste, o ramasita din traumele mele de copil
rasfatat.
Radu mi-a dat azi cateva argumente bune, foarte bune chiar, pentru care o
sticla de gin este mai buna decat o prietena. nu o sa le scriu aici pentru ca ar
insemna sa-i fur creatia si mi-ar cere drepturi de autor. vroiam doar sa spun ca
sunt de acord cu el numai ca eu as inlocui ginul cu dulciurile.
nu stiu cine a inventat dulciurile dar starea mea psihica ii datoreaza enorm.
dulciurile mereu reusesc sa-mi readuca optimismul atunci cand sunt trist.
sa mananci ceva dulce este o experienta ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
acest gust minunat transmite creierului exact aceleasi senzatii pe care le
transmite mangaierea unei femei frumoase, numai ca in loc sa il simti in
exterior, il simti in tine. este o senzatie minunata care te face sa uiti de
toate problemele pe care le ai, de toate gandurile urate si de grija zilei de
maine si sa il simti, sa il traiesti cu toata fiinta ta. toate simturile care
asigura legatura cu exteriorul sunt oprite, numai gustul, cel care ofera aceasta
uitare de sine atat de minunata, este activ pentru a raspandi placerea in intreg
corpul… atunci cand iei o bomboana buna nervii transmit senzatia la creier,
acolo unde odata ajunsa explodeaza, invadand toate zonele corpului si mintii,
oprind timpul in loc si desprinzandu-te cu totul de restul Universului… ramai
paralizat si singurul lucru pe care il mai simti si pe care vrei sa-l tii
in tine pentru totdeauna este ceea ce simti in acel moment….
Chestia cu dulciurile, cum ca te fac sa te simti mai bine si
iti mai "taie" din starea depresiva sau de anxietate sau de mai
stiu eu ce, este foarte adevarata si are si o explicatie
stiintifica: in momentul in care mananci ceva dulce, si in
cantitati ceva mai mari, nu doar firimituri, creierul tau
secreta nush ce mama zmeilor de substanta care iti da o stare
de semi-euforie.. ma rog, pentru unii o provoca mai mult, habar
n-am.
Cat despre faza ca o sticla de gin sau o punga cu
bomboane/ciocolata/orice altceva dulce poate inlocui o
prietena, aici nu prea sunt de acord… let’s assume you’re in
"the mood"… let me see you making out with a bottle of gin 😉
parca iti placea vodca, nu ginul 😛 sa mai zici tu ca nu sunt
un spoin minunat :)))
ceea ce am scris am scris in joaca la fel ca majoritatea
lucrurilor cu tenta misogina pe care le-am scris pe site. cei
care ma cunosc stiu parerea pe care o am despre femei.
sunt de acord cu tine. nimic in lumea asta nu poate inlocui o
iubita pentru ca atunci cand iubesc, cea pe care o iubesc
devine pentru mine cea mai importanta fiinta din lume.
cel putin asta cred eu… 🙂
@victor:Dacă părerea ta despre persoana iubită e cea pe care o
exprimi tu acolea, atunci eşti pe drumu’ ăl bun. Dacă "ea"
devine ultima imagine pe care o ai când închizi ochii înainte
de culcare şi prima pe care o ai în faţa ochilor dimineaţa,
când te trezeşti, then she must be one lucky person… sau tu:-P.
Jeez, I’m gettin’ all sentimental…
@miruna: Da, vodca e "prietena" mea ocazională, însă doar
conţinutul; sticla ajunge la ghenă după ce nu mai conţine
nimic. Iar ginul.. am zis gin pentru că în lipsă de vodcă,
trebuie făcute unele compromisuri, nu? :rofl:
de fapt prima imagine pe care o am in minte cand ma trezesc
dimineata e cum as distruge telefonul care tocmai m-a trezit…:))
dar da….sunt un norocos…toata viata am fost. toate
lucrurile care mi s-au intamplat, bune sau rele, stiu ca s-au
intamplat cu un scop 🙂