Greierele si furnica

Primavara.

Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Apare si
greierele.
– Ce faci, greierasule?
– Merg la un baschet cu baietii.
– Mai, mai! Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare, ca nu stiu ce-ti
fac!
– Da, da, bine….

Vara.

Furnica aduna, secera, coseste. Trece greierele, cu o chitara sub
brat.
– Ce faci, ma?
– Ma duc sa cant cu baietii in parc.
– Sa nu uiti: de la mine sa nu ceri de mancare.

Toamna.

Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve. Trece
greierul, tot cu chitara sub brat.
– Ce faci, ma?
– Ma duc sa cant cu baietii in bar.
– Bine, ma, da’ la munca nu vii pana la iarna?

Vine iarna.

Furnica statea in pridvor, infofolita intr-un sal si cu un
ceai fierbinte in mana, cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul.
– Ce faci, greierasule?
– Uite, ma duc la Paris sa cant. Am avut succes cu chitara.
– Bine, greierasule, bafta. Si daca-l vezi pe unu’, Toparceanu, zi-i
ca-mi bag picioarele in "Balada" lui.

Leave a Reply