iata un fragment din "Jurnalul de la Paltinis", fragment in care Noica spune
o poveste si pune o intrebare care desi la prima vedere pare ciudata, in esenta
mi se pare corecta:
"a existat in generatia noastra un om care ne domina pe toti: prin lecturile
lui, prin fantezie, prin gratia intelectului, prin constiinta morala. se numea
Mircea Vulcanescu. a murit in inchisoare in 1950. fusese condamnat la la 5 ani
si, daca nu ar fi inteles sa faca ce a facut, ar fi supravietuit condamnarii si
ar fi intrat in raspunderea mai vasta pe care o avea fata de toti ceilalti.
judecati singuri daca am sau nu dreptate in ceea ce sustin.
am aflat acum un an de ce a murit. pe atunci nu era permis sa vorbesti in
celula. in fapt insa, cei inchisi in celula instituiau mici "universitati
culturale": invatau limbi, faceau istorie, filozofie, isi povesteau romane…
intr-o zi, gardianul ii aude vorbind si intra in celula:
"cine a vorbit?"
toti vorbisera. daca ar fi tacut toti, daca nu si-ar fi asumat nimeni vina,
ar fi primit o pedeapsa colectiva: de pilda, sa stea cateva ore in picioare.
insa Vulcanescu, vazand ca nimeni nu zice nimic, a preluat el totul si s-a
denuntat singur. ce a urmat de aici? a fost scos din celula si dus la "izolator".
era iarna, in izolator se turnase apa pe jos si se facuse gheata. in prima zi
de izolator nu primeai nimic de mancare si erai tinut dezbracat. a fost deci
dezbracat si dus la izolator. inauntru mai erau 4-5 detinuti. dadeau cu totii
din maini si sareau cu gandul de a rezista pana seara. la un moment dat un tanat
de vreo 20 de ani a lesinat. Vulcanescu avea vreo 50 de ani si s-a gandit ca e
mai important sa traiasca tanarul. s-a intins atunci pe podea, cu coatele sub
burta, si le-a cerut celorlalti sa-l puna pe tanar peste el.
gestul este sublim.
tanatul a scapat, Vulcanescu a facut pneumonie si a murit.
va intreb: avea dreptul sa faca ce a facut?
nu era mai adanc etic sa se gandeasca la ce le datora celorlalti la tot ce
avea mai bun de facut pentru intregul neam dupa ce ar fi iesit? sa se gandeasca
deci la toti cati ar fi putut impartasi din spiritul lui extraordinar?
cred ca "hazardul" face, asa cum il numeste el, sa citesc acum
"jurnalul fericirii" al lui N.Steindhart.Regimul inchisorilor
prin care a trecut e fantastic.Dar fenomenala ramane marturia
teologica a acestui intelept "ovreu" crestinat in
inchisoare.Stii ce e fascinant? Faptul ca Dumnezeu e nobil,e
boier, e cavaler.ca Vulcanescu.’pentru ca fiecare suntem la fel
de Dumnenzeu cat a fost El de om" Adica in clipele de crancena
existenta.Si da, Mircea Vulcanescu AVEA DREPTUL SA FACA CE A FACUT!
sa o citesti si tu,sunt convinsa ca, daca ii acorzi putina
rabdare,iti va placea;)
fara indoiala ca avea dreptul sa faca ce a facut 🙂
….dar parerea mea este ca avea datoria sa NU o faca.
sacrificandu-si viata pentru un om a impiedicat dezvoltarea
culturala a zeci daca nu sute de oameni. a salvat o viata si
poate ca a condamnat la nedezvoltare zeci de minti.
…gestul facut de el mi se pare unul egoist. a preferat sa
scape de remuscarile pe care le-ar fi avut ulterior, poate
pentru tot restul vietii, condamnandu-se la moarte. dar
salvandu-si linistea morala a impiedicat multe alte minti sa se
lumineze din lumina mintii lui.
privind la scara individuala gestul lui este unul intr-adevar
minunat si demn de laudat. privind la scara generala, a
intregii societati, ceea ce a facut el mi se pare egoist.
trebuia sa se gandeasca intai la lume si de-abia pe urma la el.
…in perioada asta am atat de multe carti de citit si atat de
putin timp 🙂 …o sa intreb maine la biblioteca de cartea pe
care mi-ai recomandat-o, daca nu uit.