viata asta este mult prea interesanta ca sa nu o iubesti.
azi tocmai ma gandeam ca am inceput sa am o viata banala in care nu mi se mai
intampla nimic deosebit si ca eu m-am schimbat, nemaiplecand de mult timp
aiurea, doar din placerea de a pleca.
am lucrat de la 15.30 la 1 noaptea. si am muncit chiar tot timpul pentru ca a
fost o zi foarte aglomerata.
la 1.10 am iesit, m-am uitat la telefon si am vazut mesajul lui Radu care imi
spunea ca greu mai poate sa dea lumea de mine. ceea ce e partial adevarat pentru
ca el e plecat la mare si cand e la mare isi tine telefonul deschis jumatate de
ora pe zi…care jumatate de ora nu corespunde niciodata cu timpul meu liber.
stiam ca e in discoteca si m-am gandit ca n-are rost sa-l sun. pot sa jur ca
in 99 din 100 de cazuri nu mi-ar fi raspuns, si aici apare uimirea mea in fata
ciudateniei cailor vietii (exprimare aleasa cu grija pentru a-i include si pe
cei care nu cred in Dumnezeu ;)) ), pentru ca mi-a raspuns. mi-a spus ca vremea
este frumoasa acolo, ca apa este calda…si in timpul asta in mintea mea crestea
un gand care nici nu existase cu cateva clipe inainte:
"-ce-ar fi sa plec si eu la mare?"
…tocmai cand ma gandeam ca m-am maturizat prea mult si ca nu mai pot fi la fel
de spontan ca in alte vremuri mi-am demonstrat ca pot fi mai spontan ca niciodata.
asta pentru ca marti si miercuri am zile libere iar joi intru la 10 seara
pentru ca sunt de noapte.
Radu vroia sa plece spre casa miercuri cu prietenii lui insa mai sta o zi si
ne intoarcem joi impreuna.
singurul risc la care ma expun este acela ca o sa fiu varza joi noapte la
servici dar zau ca pentru doua zile la mare merita facut sacrificiul asta.
prin urmare maine dimineata la 6.25 voi pleca spre mare. mi-ar fi parut rau
sa las sa treaca un an fara sa revad marea, intotdeauna m-a fascinat si o parte
din mine intotdeauna va fi acolo la fel cum simt de multe ori in mine o parte
din ea.
cred ca relatia mea cu marea este cea mai frumoasa poveste de dragoste pe
care am trait-o sau o voi trai vreodata.
prin urmare prieteni, o sa ma gandesc la voi cand voi bea o cafea pe o terasa
la mare. 🙂
Ce frumos:)…….marea………..ma bucur pentru tine ca o
poti vedea anu asta:)drum bun!
Coix, ne lsai pe mine i Andreea cu ochii-n soare…
Ne uitai…
Andreea, desi n-am stat decat fix o zi a meritat. stii ca
relatia mea cu marea e una fosrte speciala. 🙂
Silviu, n-a mai zis nimeni nimic despre ideea noastra, eu ce
era sa inteleg? :-?? am presupus ca s-a anulat totul.
well…lasa ca ajung si eu la mare in weekend….daca tie
marea ti-e iubita…mie ce mai imi e? 😀 oricum, or fi cazut
planurile noastre, dar eu tot m-am ales cu o plimbare frumoasa
si un buchet superb de trandafiri…asa ca nu ma plang 🙂
planurile noastre au cazut din cauza lipsei totale de
comunicare…am lucrat de la 3 seara la 1 noaptea, ati fi putut
sa ma anuntati printr-un mesaj ce ati stabilit…asa, pana la
ora aia eu nu am primit niciun semn de la nimeni si am presupus
ca nu ti-ai putut lua liber.
…oricum, ma bucur pentru seara frumoasa pe care ai avut-o 🙂
Meştere, de-abia aştept să mă frig la plajă toată ziua 😀
Iar noaptea, noaptea să ajung în vamă… sau încotro mă poartă
briza mării 🙂
Serviciu uşor mâine şi ne-auzim când răspunzi şi tu la
telefonul ăla :))