ascultam radioul facandu-mi treburile lipsite de importanta cand melodia asta
mi-a atras atentia. melodia e reusita, mesajul este puternic si ar trebui
inteles de toti. m-a facut sa gandesc…
in viata nu "trebuie sa…" nimic. in viata trebuie doar sa invatam sa fim
oameni si asta ar trebui sa ne ocupe tot timpul. sa invatam din experienta
noastra si din experienta celorlalti, viata este o imensa scoala in care trebuie
sa invatam sa evoluam spre stadiul de fiinte superioare. restul, banii, cariera,
toate astea sunt detalii, vanare de vant. nu dau doi bani pe Irinel Columbeanu
si pe nevasta-sa dar sunt profund impresionat de o familie modesta care se
strange in lupta cu nevoile pentru a-si creste copilul. si iti spun ca la
oamenii astia am vazut mai multa fericire decat cred ca a simtit Iri in toata
viata lui.
am inteles acum mult timp ca banii nu-ti aduc fericirea. intr-adevar, asa cum
spunea Pittis, banii nu conteaza dar e grozav sa-i ai, insa atat. fericirea nu
tine de bani, nici de cariera, fericirea tine de capacitatea omul de a intelege
si de a invata ce inseamna sa fii om.
nu incerc sa conving pe nimeni, incerc sa schitez calea pe care am urmat-o.
nu am vazut niciodata fericirea in bani sau in cariera, intotdeauna am vazut
fericirea mea in oameni. la inceput intr-un suflet pereche pe care l-am cautat
dar nu l-am gasit, acum in oameni pur si simplu. fiecare om are o parte buna,
trebuie doar inteles si acceptat.
e ciudat pentru ca simt ca intre mine cel de acum si cel care eram acum 8 ani
este o prapastie fara fund si oricat ma chinui nu reusesc sa-mi aduc aminte
drumul pe care am mers. daca m-ai intreba care ar fi diferenta instinctul ar fi
sa-ti raspund:"totul". si totusi….totodata nu e asa. eu sunt acelasi in
esenta, doar ca atunci eram pe partea cealalta a prapastiei. atunci vedeam doar
latura neagra a lucrurilor, acum o vad doar pe cea alba. atunci credeam ca viata
este chinuitoare, acum consider ca viata ma invata cum sa fiu om. de aceea lupt
contra tristetii, contra melancoliei, contra amintirilor, contra starilor astora
ce incearca sa ma intoarca in trecut incercand sa imi tina evolutia in loc.
privesc tot timpul inainte si niciodata inapoi.
esenta e ca viata asta e al naibii de frumoasa si trebuie sa iti repeti asta
si sa incerci sa vezi asta in tot ce te inconjoara. daca reusesti sa faci primul
pas atunci totul va veni de la sine.
si trebuie sa inveti sa iubesti. trebuie sa inveti sa iubesti viata, oamenii,
trebuie sa inveti sa iubesti totul. cam asta e tot ce conteaza. tot ce conteaza
pentru mine adica.
Esti un imatur ratat, fara perspectiva si nu reprezinti nici o
Tu trebuia ca
siguranta pentru vreo muiere, de aia sa nu te miri, ca cu
gandirea asta o sa mai fi o vreme singur!
acum la anii pe care ii ai, sa te trezesti la realitate si sa
intelegi ca viata este o lupta, in care tot ce conteaza este
ca sa bati cuie fara numar in pereti, sa canti la flex si sa
alergi pana iti sar capacele dupa ziua de ieri, ca maine sa te
intrebi de ce alergai dupa aia de ieri, cand maine o sa alergi
dupa aia de azi?! Ce oameni, ce omenie, ce suflet?! Ce trait
viata, cand risipa ei e mai interesanta?! Astea is prostii
ma … eu iti recomand cu cel mai al dracu respect, sa incerci
sa revi cu picioarele pe pamant, sa fi matur si mai ales in
randul lumii!
Cu atitudinea asta subversiva, care exhaustiv trece din
dimensiunea intelesului absolut al vietii inspre dinamica
relatiei dintre particula de praf si microuniversul tau
interior, nu vei intelege niciodata … limba chineza!
Evident in ultima parte sensul, este nonsensul
… dar cica faptul ca citesc randurile astea, 
Sata 
ei …
imi confirma ca nu sunt singurul nebun raman pe pamant
este … am fost suntem si vom ramane niste ratati fara
perspectiva "maturitatii"
Foarte frumos articolul Victor:)…M-am regasit in mai multe
afirmatii de-ale tale.Mi-a placut mult ce sa mai:)
prieteni…oricat am incerca niciunul dintre noi nu va mai
putea fi vreodata ca lumea. odata ce am iesit din ea nu mai
putem intra la loc.
ice, chineza lor nu ma pasioneaza la fel cum nu te
pasioneaza nici pe tine insa amandoi o analizam fie din
distractie fie din curiozitate. neputand sa coboram la nivelul
lor amandoi, fiecare in felul lui, incercam sa-i aducem sa vada
lucrurile din perspectiva noastra in speranta ca intr-o zi vor
intelege.
Andreea, ma bucur ca ti-a placut si cel mai mult ma bucur ca
inca mai citesti ce scriu eu pe aici. e firesc sa te gasesti in
afirmatiile mele pentru ca desi drumul pe care l-am parcurs ca
sa ajung aici l-am uitat, ceea ce nu voi uita niciodata este ca
nu l-as fi putut face fara ajutorul tau.
:)In fiecare dimineata citesc crede-ma.Multumesc pentru
cuvintele frumoase Victor. Sper sa mai apucam si noi sa vorbim
in curand.
Oamenii, trestiile ganditoare? de ce trestii si nu stejari?
Pentru fragilitatea credintei lor sau a problemelor de
sanatate? mai degraba a faptului ca se unduie sub intemperii si
se pleaca sub vant? Se spune ca oamenii inaintand in viata
renunta la multe, dovedind maturitate. Eu cred ca si la 70-80
de ani omul in spirit este la fel. Doar ca mai uita, nu mai
poate.. Timpul se scurge altfel alaturi de cei dragi si mai
mult alaturi de cei pe care ii iubim. Dragostea moare pentru ca
oamenii in general doresc altceva decat au sau nu sunt
multumiti cu ce au. Dragostea trebuie sa fie atasata de
credinta. Intre oameni lucrurile sunt mai complicate.
ai dreptate