Ce conteaza

   ascultam radioul facandu-mi treburile lipsite de importanta cand melodia asta
mi-a atras atentia. melodia e reusita, mesajul este puternic si ar trebui
inteles de toti. m-a facut sa gandesc…
   in viata nu "trebuie sa…" nimic. in viata trebuie doar sa invatam sa fim
oameni si asta ar trebui sa ne ocupe tot timpul. sa invatam din experienta
noastra si din experienta celorlalti, viata este o imensa scoala in care trebuie
sa invatam sa evoluam spre stadiul de fiinte superioare. restul, banii, cariera,
toate astea sunt detalii, vanare de vant. nu dau doi bani pe Irinel Columbeanu
si pe nevasta-sa dar sunt profund impresionat de o familie modesta care se
strange in lupta cu nevoile pentru a-si creste copilul. si iti spun ca la
oamenii astia am vazut mai multa fericire decat cred ca a simtit Iri in toata
viata lui.
   am inteles acum mult timp ca banii nu-ti aduc fericirea. intr-adevar, asa cum
spunea Pittis, banii nu conteaza dar e grozav sa-i ai, insa atat. fericirea nu
tine de bani, nici de cariera, fericirea tine de capacitatea omul de a intelege
si de a invata ce inseamna sa fii om.
   nu incerc sa conving pe nimeni, incerc sa schitez calea pe care am urmat-o.
nu am vazut niciodata fericirea in bani sau in cariera, intotdeauna am vazut
fericirea mea in oameni. la inceput intr-un suflet pereche pe care l-am cautat
dar nu l-am gasit, acum in oameni pur si simplu. fiecare om are o parte buna,
trebuie doar inteles si acceptat.
   e ciudat pentru ca simt ca intre mine cel de acum si cel care eram acum 8 ani
este o prapastie fara fund si oricat ma chinui nu reusesc sa-mi aduc aminte
drumul pe care am mers. daca m-ai intreba care ar fi diferenta instinctul ar fi
sa-ti raspund:"totul". si totusi….totodata nu e asa. eu sunt acelasi in
esenta, doar ca atunci eram pe partea cealalta a prapastiei. atunci vedeam doar
latura neagra a lucrurilor, acum o vad doar pe cea alba. atunci credeam ca viata
este chinuitoare, acum consider ca viata ma invata cum sa fiu om. de aceea lupt
contra tristetii, contra melancoliei, contra amintirilor, contra starilor astora
ce incearca sa ma intoarca in trecut incercand sa imi tina evolutia in loc.
privesc tot timpul inainte si niciodata inapoi.
   esenta e ca viata asta e al naibii de frumoasa si trebuie sa iti repeti asta
si sa incerci sa vezi asta in tot ce te inconjoara. daca reusesti sa faci primul
pas atunci totul va veni de la sine.
   si trebuie sa inveti sa iubesti. trebuie sa inveti sa iubesti viata, oamenii,
trebuie sa inveti sa iubesti totul. cam asta e tot ce conteaza. tot ce conteaza
pentru mine adica.
  

6 Responses

  1. ice4you says:

    Esti un imatur ratat, fara perspectiva si nu reprezinti nici o
    siguranta pentru vreo muiere, de aia sa nu te miri, ca cu
    gandirea asta o sa mai fi o vreme singur! 😀 Tu trebuia ca
    acum la anii pe care ii ai, sa te trezesti la realitate si sa
    intelegi ca viata este o lupta, in care tot ce conteaza este
    ca sa bati cuie fara numar in pereti, sa canti la flex si sa
    alergi pana iti sar capacele dupa ziua de ieri, ca maine sa te
    intrebi de ce alergai dupa aia de ieri, cand maine o sa alergi
    dupa aia de azi?! Ce oameni, ce omenie, ce suflet?! Ce trait
    viata, cand risipa ei e mai interesanta?! Astea is prostii
    ma … eu iti recomand cu cel mai al dracu respect, sa incerci
    sa revi cu picioarele pe pamant, sa fi matur si mai ales in
    randul lumii!

    Cu atitudinea asta subversiva, care exhaustiv trece din
    dimensiunea intelesului absolut al vietii inspre dinamica
    relatiei dintre particula de praf si microuniversul tau
    interior, nu vei intelege niciodata … limba chineza!

    Evident in ultima parte sensul, este nonsensul
    ei … 😀 😀 … dar cica faptul ca citesc randurile astea,
    imi confirma ca nu sunt singurul nebun raman pe pamant 😀 Sata
    este … am fost suntem si vom ramane niste ratati fara
    perspectiva "maturitatii" 😀

  2. Tree3 says:

    Foarte frumos articolul Victor:)…M-am regasit in mai multe
    afirmatii de-ale tale.Mi-a placut mult ce sa mai:)

  3. Victor says:

       prieteni…oricat am incerca niciunul dintre noi nu va mai
    putea fi vreodata ca lumea. odata ce am iesit din ea nu mai
    putem intra la loc. 🙂
       ice, chineza lor nu ma pasioneaza la fel cum nu te
    pasioneaza nici pe tine insa amandoi o analizam fie din
    distractie fie din curiozitate. neputand sa coboram la nivelul
    lor amandoi, fiecare in felul lui, incercam sa-i aducem sa vada
    lucrurile din perspectiva noastra in speranta ca intr-o zi vor
    intelege. 🙂
       Andreea, ma bucur ca ti-a placut si cel mai mult ma bucur ca
    inca mai citesti ce scriu eu pe aici. e firesc sa te gasesti in
    afirmatiile mele pentru ca desi drumul pe care l-am parcurs ca
    sa ajung aici l-am uitat, ceea ce nu voi uita niciodata este ca
    nu l-as fi putut face fara ajutorul tau. 🙂

  4. Tree3 says:

    :)In fiecare dimineata citesc crede-ma.Multumesc pentru
    cuvintele frumoase Victor. Sper sa mai apucam si noi sa vorbim
    in curand.

  5. Shadow of an angel says:

    Oamenii, trestiile ganditoare? de ce trestii si nu stejari?
    Pentru fragilitatea credintei lor sau a problemelor de
    sanatate? mai degraba a faptului ca se unduie sub intemperii si
    se pleaca sub vant? Se spune ca oamenii inaintand in viata
    renunta la multe, dovedind maturitate. Eu cred ca si la 70-80
    de ani omul in spirit este la fel. Doar ca mai uita, nu mai
    poate.. Timpul se scurge altfel alaturi de cei dragi si mai
    mult alaturi de cei pe care ii iubim. Dragostea moare pentru ca
    oamenii in general doresc altceva decat au sau nu sunt
    multumiti cu ce au. Dragostea trebuie sa fie atasata de
    credinta. Intre oameni lucrurile sunt mai complicate.

Leave a Reply to Shadow of an angel Cancel reply