Fuga

Daca ar fi sa caracterizez viata mea, as putea spune si ca este o continua fuga de trecut. Am vazut oameni cazand in Valea Plangerii (5 puncte pentru cine stie povestea in care apare aceasta vale), am vazut oameni traind numai din amintiri si mi-am spus ca nu trebuie sa fac greselile lor, intotdeauna trebuie sa privesc inainte. De aceea sunt intr-o continua fuga spre viitor si, oricat mi-as dori uneori sa o fac, imi impun sa nu privesc spre trecut.
Nu stiu daca este bine sau este rau, este solutia pe care am gasit-o eu pentru a rezolva o problema pe care o aveam. Toamna este unul din momentele ce vor sa te intoarca spre trecut. In perioada asta imi este cel mai greu sa nu-mi intorc privirea. Asta este unul din motivele pentru care nu-mi place.
Incep sa las din ce in ce mai multi ani in urma. Ani frumosi, ani mai putin frumosi, ani care reprezinta insa viata mea. Nu regret nimic din ce-am facut sau n-am facut, trecutul este cel care m-a facut cel care sunt azi. Insa de cate ori cineva imi aduce aminte de el, de o poveste din trecut sau de o persoana din trecut, devin foarte defensiv. De asta nici nu o sa ma auzi prea des povestind despre trecut. Nu-mi place, desi am amintiri cu adevarat superbe. Este mai bine sa ramana acolo, le-am trait la maxim la momentul respectiv si asta este tot ce conteaza. Incerc sa ma concentrez in totalitate spre prezent, sa savurez la intensitate maxima fiecare moment pe care il traiesc. Viata este scurta, trebuie sa ne bucuram de ea.