Poate….

omul este o fiinta care prin natura sa trebuie sa-si puna intrebari.
de aici pleaca si nefericirea lui.

indiferent cat de sigur esti ca ceea ce faci e bine, mai devreme sau mai tarziu
iti vei pune intrebari.
chiar e bine ceea ce fac?
mi-ar fi fost mai bine daca faceam altfel?
…si alte intrebari de genul asta care, intr-o minte needucata, va duce in cele
din urma la nesiguranta si nehotarare.

nu, nu suntem niste fiinte sigure.
nu vom putea trai pentru totdeauna in rai pentru ca undeva in adancul nostru,
oricat de mult nu am vrea sa recunoastem, va exista intrebarea: "oare cum e in
iad?"
si cu cat vom trai in rai fericirea o perioada mai lunga de timp, cu atat
intrebarea aia, va deveni mai mare, si mai mare, si mai mare…
si in cele din urma il vom da dracu de rai si vom cere sa ne fie satisfacuta
curiozitatea de a vedea iadul.
…iar acolo in iad, oricat de mare ar fi durerea, vom fi fericiti ca am vazut
si ca am cunoscut tot.

ce incerc sa spun este ca, fie in rai fie aici pe pamant, fericirea nu poate fi
atinsa decat cu o foarte mare autocunoastere spirituala. nu vei putea trai
fericirea atat timp cat mintea ta este ocupata cu intrebarea "cum ar fi fost
daca…?" iar ceea ce urmeaza dupa "daca" este intotdeauna o alternativa la
aceasta fericire, prin urmare o nefericire.
dar mintea ta nu poate intelege acest lucru si incearca sa raspunda acestei
intrebari cu orice pret, uitand cu totul de fericirea in care traieste.
este ca o lupta intre fericire si cunoastere. cu foarte mici exceptii (pe care
nu le cunosc dar ma gandesc ca ipotetic ar putea exista) nu poti sa fii fericit
si sa stii totul.
ca sa fii feicit trebuie sa te multumesti cu ceea ce traiesti, fara sa te
gandesti cum ar fi fost viata ta daca ai fi luat alte decizii sau daca te-ai fi
nascut in alt loc.

intrebarile sunt bune dar, ca orice in lumea asta, cu anumite limite. atunci
cand esti fericit trebuie sa-ti constientizezi fericirea si sa nu te intrebi cum
ar fi fost daca ai fi facut altfel in diferite puncte din viata ta.

omul a fost fericit atat timp cat nu si-a pus intrebari. edenul lui Adam si al
Evei a existat atat timp cat nu si-au pus intrebari.
traiau si atat.
poate ca asta este problema rasei umane. isi pune intrebari din ce in ce mai
complexe dar traieste din ce in ce mai putin.
lumea nu este mai fericita acum decat era in urma cu cateva mii de ani. toate
descoperirile astea nu au facut o lume mai fericita. doar ne-au satisfacut
curiozitatea bolnava de a cunoaste.

poate daca am incerca sa traim in loc sa intelegem ne-ar fi mai bine.

13 Responses

  1. Radu says:

    nu poti sa stii cat de fericiti erau oamenii acum mii de ani,
    asa ca nu poti spune ca erau mai fericiti ca acum. eu nu cred
    ca sclavagismul, bolile si razboaiele era propice fericirii.
    poate… poate fericirea este gasita cautand, din intrebare in
    intrebare. daca nu fericirea ta, poate fericirea altora.

  2. victor says:

    se poate sa ai dreptate. depinde ceea ce intelegi tu prin
    "intrebare".
    eu ma gandeam la descoperirile tehnice inutile cum ar fi
    blenderul, cuptorul cu microunde si atatea altele care nu ajuta
    in niciun fel la dezvoltarea speciei umane.

  3. victor says:

    multumesc 🙂
    este bine sa ne punem intrebari, ele ne ajuta sa ne dezvoltam
    ca oameni.
    depinde insa si ce fel de intrebari ne punem, importanta pe
    care le-o acordam si felul in care incercam sa raspundem la
    ele. de asta depinde in mare parte viata noastra, caracaterul
    nostru, asta diferentiaza un om de altul si pe cei care isi pun
    intrebari de cei care doar exista.

    referindu-ma strict la articolul asta, as vrea sa spun ca
    intrebarea "cum ar fi daca?" pusa atunci cand esti fericit este
    foarte daunatoare si trebuie reprimata de ratiune.
    a existat mare si frumoasa in mintea mea in urma cu ceva timp,
    stiu cat de distrugatoare poate fi, iar in zilele astea am
    intalnit-o din nou si de aceea am simtit nevoia de a scrie in
    legatura cu ea.

  4. ADRIANA says:

    Intarind cele spuse de tine…. cand intrebarea "cum ar fi daca
    ?" e prezenta in gandurile noastre evident ca nu suntem
    multumiti sau fericiti pe deplin cu ce avem sau drumul pe care
    l-am ales(acea implinire despre care se vorbeste..),pe de alta
    parte aceasta intrebare incolteste in mintile celor care vor sa
    evolueze si sa atinga acea fericire pe care ei cred ca nu au
    obtinut-o;eu nu vad chiar "distrugatoare" aceasta intrebare dar
    este riscanta si iti trebuie ceva curaj ca sa o iei de la capat
    pe un alt drum in viata,personal sau profesional… pentru ca
    nu intodeauna iti reuseste …admir  totusi acele persoane care
    permanent isi pun aceasta intrebare si actioneza in concordanta
    cu ea..descoperind ..riscand si incercand si altceva…:)

  5. victor says:

    nu sunt in totalitate de acord cu tine.
    intrebarea asta poate aparea si ca urmare a unei curiozitati
    prea dezvoltate, specific umane. mergi pe un drum si incepi sa
    te intrebi cum ar fi fost daca ai fi facut altfel, desi esti
    foarte multumit de ceea ce ai.
    nu te-ai intrebat niciodata cum ar fi fost viata ta daca la un
    moment dat in loc sa o iei la stanga ai luat-o la dreapta? 🙂

  6. ADRIANA says:

    fiecare este curios în felul propriu, fiecare acceptând ceva şi
    respingând ceva, fiecare dorind altă variantă de sine sau o
    imprevizibilă variantă a semenului, pentru a se simţi în
    siguranţă sau în pericol, pentru a se satisface şi împlini.

    Prin curiozitate intrăm într-un anume uman şi tot prin
    curiozitate îl părăsim în favoarea altuia, iar procesul
    umanizării noastre este infinit ca şi frontierele
    curiozităţii.Deci curiozitatea asta care naste intrebarea in
    cauza nu este daunatoare inseamna progres si dezvoltare
    individuala si sociala..si apoi eu nu am facut decat sa
    concluzionez afirmatiile tale "ca sa fii feicit trebuie sa te
    multumesti cu ceea ce traiesti, fara sa te
    gandesti cum ar fi fost viata ta daca ai fi luat alte decizii
    sau daca te-ai fi nascut in alt loc"..si cum atingi multumirea
    si fericirea si multumrea de sine ? numai punandu-ti intrebarea
    si actionand in cauza..si daca e in firea omului sa fie curios
    este pentru ca tinde tot timpul spre satisfactie ,multumire de
    sine,tinde spre fericirea deplina pentru ca simte ca ceva
    lipseste..daca imi pun intrebarea cum ar fi fost viata mea daca
    as fi luat-o la stanga..inseamna ca la dreapta ceva lipseste
    ..altfel as fi stiut si raspunsul la intrebare..mai bine ca la
    dreapta nu ar fi putut fi..si n-as fi vrut sa o apuc la stanga
    pt ca as fi pierdut poate toate lururile de care sunt multumit
    si care ma fac fericit…:P:D:)(scuza-ma ca te contrazic tot
    timpul..nu o fac special..)

  7. victor says:

    nu ma deranjeaza sa fiu contrazis atunci cand acest lucru este
    facut cu argumente valabile 🙂

    "daca imi pun intrebarea cum ar fi fost viata mea daca
    as fi luat-o la stanga..inseamna ca la dreapta ceva lipseste"
    asta este singura neintelegere intre noi. eu cred ca este in
    firea lui ca omul sa se intrebe cum ar fi fost daca ar fi
    luat-o la stanga indiferent cat de fericit ar fi omul luand-o
    in directia cealalta.
    ca Fat-Frumos care se duce in Valea Plangerii desi in Taramul
    Fericirii i se spusese clar ca o sa fie fericit atat timp cat
    nu o sa se duca acolo.
    sta in firea omului sa vrea sa cunoasca totul, sa fie stapanul
    absolut al vietii lui, sa lase un loc cat mai mic, destinului,
    intamplarii, divinitatii sau cum vrei sa numesti neprevazutul
    din viata.
    si asta nu este intotdeauna bine.
    trebuie sa traim si atat, fara sa incercam sa controlam totul. 🙂

  8. ADRIANA says:

    OK,PEACE!:)am inteles..intrebarea ti-o pui indiferent daca esti
    fericit sau nu,tu ti-o pui si acum(intrebarea) chiar daca esti
    fericit si acest lucru e daunator ,cum spui tu..si de ce ar fi
    daunatoare? pt ca daca ai vrea sa afli  raspunsul ai pierde
    acea fericire pe care o ai deja..nu?dar daca afland raspunsul
    gasesti o fericire si mai mare? si daca intrebarea te macina
    intr-atat incat sa vrei sa aflii raspunsul..e oare numai
    datorita curiozitatii native..sau ceva nu te mai multumeste ?:P:)

  9. ADRIANA says:

    hai ca nu sunt asa indescifrabila si cand ma "aprind" devin din
    ce in ce mai clara..:)ma bucur ca ai inteles ce vreau sa spun 🙂

  10. victor says:

    nu tu esti indescifrabila, mie imi este uneori greu sa-i
    inteleg pe cei care au alte puncte de vedere decat mine.
    nu e vina ta, e a mea. 🙂

    …a fost o discutie interesanta. 🙂

Leave a Reply to victor Cancel reply