omul este o fiinta care prin natura sa trebuie sa-si puna intrebari.
de aici pleaca si nefericirea lui.
indiferent cat de sigur esti ca ceea ce faci e bine, mai devreme sau mai tarziu
iti vei pune intrebari.
chiar e bine ceea ce fac?
mi-ar fi fost mai bine daca faceam altfel?
…si alte intrebari de genul asta care, intr-o minte needucata, va duce in cele
din urma la nesiguranta si nehotarare.
nu, nu suntem niste fiinte sigure.
nu vom putea trai pentru totdeauna in rai pentru ca undeva in adancul nostru,
oricat de mult nu am vrea sa recunoastem, va exista intrebarea: "oare cum e in
iad?"
si cu cat vom trai in rai fericirea o perioada mai lunga de timp, cu atat
intrebarea aia, va deveni mai mare, si mai mare, si mai mare…
si in cele din urma il vom da dracu de rai si vom cere sa ne fie satisfacuta
curiozitatea de a vedea iadul.
…iar acolo in iad, oricat de mare ar fi durerea, vom fi fericiti ca am vazut
si ca am cunoscut tot.
ce incerc sa spun este ca, fie in rai fie aici pe pamant, fericirea nu poate fi
atinsa decat cu o foarte mare autocunoastere spirituala. nu vei putea trai
fericirea atat timp cat mintea ta este ocupata cu intrebarea "cum ar fi fost
daca…?" iar ceea ce urmeaza dupa "daca" este intotdeauna o alternativa la
aceasta fericire, prin urmare o nefericire.
dar mintea ta nu poate intelege acest lucru si incearca sa raspunda acestei
intrebari cu orice pret, uitand cu totul de fericirea in care traieste.
este ca o lupta intre fericire si cunoastere. cu foarte mici exceptii (pe care
nu le cunosc dar ma gandesc ca ipotetic ar putea exista) nu poti sa fii fericit
si sa stii totul.
ca sa fii feicit trebuie sa te multumesti cu ceea ce traiesti, fara sa te
gandesti cum ar fi fost viata ta daca ai fi luat alte decizii sau daca te-ai fi
nascut in alt loc.
intrebarile sunt bune dar, ca orice in lumea asta, cu anumite limite. atunci
cand esti fericit trebuie sa-ti constientizezi fericirea si sa nu te intrebi cum
ar fi fost daca ai fi facut altfel in diferite puncte din viata ta.
omul a fost fericit atat timp cat nu si-a pus intrebari. edenul lui Adam si al
Evei a existat atat timp cat nu si-au pus intrebari.
traiau si atat.
poate ca asta este problema rasei umane. isi pune intrebari din ce in ce mai
complexe dar traieste din ce in ce mai putin.
lumea nu este mai fericita acum decat era in urma cu cateva mii de ani. toate
descoperirile astea nu au facut o lume mai fericita. doar ne-au satisfacut
curiozitatea bolnava de a cunoaste.
poate daca am incerca sa traim in loc sa intelegem ne-ar fi mai bine.
nu poti sa stii cat de fericiti erau oamenii acum mii de ani,
asa ca nu poti spune ca erau mai fericiti ca acum. eu nu cred
ca sclavagismul, bolile si razboaiele era propice fericirii.
poate… poate fericirea este gasita cautand, din intrebare in
intrebare. daca nu fericirea ta, poate fericirea altora.
se poate sa ai dreptate. depinde ceea ce intelegi tu prin
"intrebare".
eu ma gandeam la descoperirile tehnice inutile cum ar fi
blenderul, cuptorul cu microunde si atatea altele care nu ajuta
in niciun fel la dezvoltarea speciei umane.
frumoase gandurile tale Victor…logice,clare …aceleasi
intrebari mi le pun si eu..
multumesc 🙂
este bine sa ne punem intrebari, ele ne ajuta sa ne dezvoltam
ca oameni.
depinde insa si ce fel de intrebari ne punem, importanta pe
care le-o acordam si felul in care incercam sa raspundem la
ele. de asta depinde in mare parte viata noastra, caracaterul
nostru, asta diferentiaza un om de altul si pe cei care isi pun
intrebari de cei care doar exista.
referindu-ma strict la articolul asta, as vrea sa spun ca
intrebarea "cum ar fi daca?" pusa atunci cand esti fericit este
foarte daunatoare si trebuie reprimata de ratiune.
a existat mare si frumoasa in mintea mea in urma cu ceva timp,
stiu cat de distrugatoare poate fi, iar in zilele astea am
intalnit-o din nou si de aceea am simtit nevoia de a scrie in
legatura cu ea.
Intarind cele spuse de tine…. cand intrebarea "cum ar fi daca
?" e prezenta in gandurile noastre evident ca nu suntem
multumiti sau fericiti pe deplin cu ce avem sau drumul pe care
l-am ales(acea implinire despre care se vorbeste..),pe de alta
parte aceasta intrebare incolteste in mintile celor care vor sa
evolueze si sa atinga acea fericire pe care ei cred ca nu au
obtinut-o;eu nu vad chiar "distrugatoare" aceasta intrebare dar
este riscanta si iti trebuie ceva curaj ca sa o iei de la capat
pe un alt drum in viata,personal sau profesional… pentru ca
nu intodeauna iti reuseste …admir totusi acele persoane care
permanent isi pun aceasta intrebare si actioneza in concordanta
cu ea..descoperind ..riscand si incercand si altceva…:)
nu sunt in totalitate de acord cu tine.
intrebarea asta poate aparea si ca urmare a unei curiozitati
prea dezvoltate, specific umane. mergi pe un drum si incepi sa
te intrebi cum ar fi fost daca ai fi facut altfel, desi esti
foarte multumit de ceea ce ai.
nu te-ai intrebat niciodata cum ar fi fost viata ta daca la un
moment dat in loc sa o iei la stanga ai luat-o la dreapta? 🙂
fiecare este curios în felul propriu, fiecare acceptând ceva şi
respingând ceva, fiecare dorind altă variantă de sine sau o
imprevizibilă variantă a semenului, pentru a se simţi în
siguranţă sau în pericol, pentru a se satisface şi împlini.
Prin curiozitate intrăm într-un anume uman şi tot prin
curiozitate îl părăsim în favoarea altuia, iar procesul
umanizării noastre este infinit ca şi frontierele
curiozităţii.Deci curiozitatea asta care naste intrebarea in
cauza nu este daunatoare inseamna progres si dezvoltare
individuala si sociala..si apoi eu nu am facut decat sa
concluzionez afirmatiile tale "ca sa fii feicit trebuie sa te
multumesti cu ceea ce traiesti, fara sa te
gandesti cum ar fi fost viata ta daca ai fi luat alte decizii
sau daca te-ai fi nascut in alt loc"..si cum atingi multumirea
si fericirea si multumrea de sine ? numai punandu-ti intrebarea
si actionand in cauza..si daca e in firea omului sa fie curios
este pentru ca tinde tot timpul spre satisfactie ,multumire de
sine,tinde spre fericirea deplina pentru ca simte ca ceva
lipseste..daca imi pun intrebarea cum ar fi fost viata mea daca
as fi luat-o la stanga..inseamna ca la dreapta ceva lipseste
..altfel as fi stiut si raspunsul la intrebare..mai bine ca la
dreapta nu ar fi putut fi..si n-as fi vrut sa o apuc la stanga
pt ca as fi pierdut poate toate lururile de care sunt multumit
si care ma fac fericit…:P:D:)(scuza-ma ca te contrazic tot
timpul..nu o fac special..)
nu ma deranjeaza sa fiu contrazis atunci cand acest lucru este
facut cu argumente valabile 🙂
"daca imi pun intrebarea cum ar fi fost viata mea daca
as fi luat-o la stanga..inseamna ca la dreapta ceva lipseste"
asta este singura neintelegere intre noi. eu cred ca este in
firea lui ca omul sa se intrebe cum ar fi fost daca ar fi
luat-o la stanga indiferent cat de fericit ar fi omul luand-o
in directia cealalta.
ca Fat-Frumos care se duce in Valea Plangerii desi in Taramul
Fericirii i se spusese clar ca o sa fie fericit atat timp cat
nu o sa se duca acolo.
sta in firea omului sa vrea sa cunoasca totul, sa fie stapanul
absolut al vietii lui, sa lase un loc cat mai mic, destinului,
intamplarii, divinitatii sau cum vrei sa numesti neprevazutul
din viata.
si asta nu este intotdeauna bine.
trebuie sa traim si atat, fara sa incercam sa controlam totul. 🙂
OK,PEACE!:)am inteles..intrebarea ti-o pui indiferent daca esti
fericit sau nu,tu ti-o pui si acum(intrebarea) chiar daca esti
fericit si acest lucru e daunator ,cum spui tu..si de ce ar fi
daunatoare? pt ca daca ai vrea sa afli raspunsul ai pierde
acea fericire pe care o ai deja..nu?dar daca afland raspunsul
gasesti o fericire si mai mare? si daca intrebarea te macina
intr-atat incat sa vrei sa aflii raspunsul..e oare numai
datorita curiozitatii native..sau ceva nu te mai multumeste ?:P:)
Ok,gata ,PEACE! :)e si ca tine e si ca mine(binenteles intr-o
mai mica masura:D)
da…ai dreptate 🙂
am inteles mai greu ce vrei sa spui dar macar am inteles pana
la urma 😀
hai ca nu sunt asa indescifrabila si cand ma "aprind" devin din
ce in ce mai clara..:)ma bucur ca ai inteles ce vreau sa spun 🙂
nu tu esti indescifrabila, mie imi este uneori greu sa-i
inteleg pe cei care au alte puncte de vedere decat mine.
nu e vina ta, e a mea. 🙂
…a fost o discutie interesanta. 🙂