o zi intoarsa pe dos

azi a trebuit sa-mi misc minunatul si delicatul meu fund la Bucuresti. mi-am facut bagajul, am pus cele 2 borcane de mancare fara de care nu am reusit sa scap. as fi putut sa ma fac ca le-am uitat dar cred ca daca as fi facut asta, mama ar fi avut grija ca data viitoare …

o seara departe de calculator

12-15 am fost la bunica mea si am fost gradinar. mi-a placut sa fac asta. 😀 15-16.59 am frecat menta cu gratie. 16.59 am inchis messul. m-am gandit ca viata este ironica. uneori pur si simplu imi face in ciuda. 17:00 trebuie sa ma duc cu masina pana la tara. iau carnetul, cheile, casetofonul, caut …

viata mea este o mare

uneori mi se intampla sa scriu ceva, sa scriu mult, sa mi se para ca scriu ceea ce imi doresc, dar in final, cand cred ca am terminat si recitesc tot ce am scris, sa-mi dau seama ca totul este prost scris si sa rup foaia. cam asta simt de vreo luna incoace. numai ca …

La multi ani!

a fost ziua femeii. am multe de spus… primul lucru care imi vine in minte este numarul mare al barbatilor pe care i-am vazut azi in piata cumparand flori. mi s-a parut frumos sa faca asta. majoritatea aveau niste fete de parca ar fi fost prima data cand faceau asa ceva. se simteau ca si …

revelatii….si alte ganduri.

intoarcerea acasa a fost destul de dura. poate pentru ca incepusem sa ma obisnuiesc sa fiu departe de tot. e ciudat cum uneori pot sa ma rup de tot ceea ce stiu atat de usor. uneori ma cuprinde remuscarea. chiar as putea lasa totul in urma fara regrete. …poate 🙂 cred ca stiu de ce …

e vant si este soare…

pentru ca ma saturasem de patul meu de acasa… …dar nu m-am dus la mare ca sa vad marea. cred ca ai nevoie de intrebari al caror raspuns trebuie sa il cauti pentru a putea merge mai departe…am gasit cateva intrebari acolo.

totusi…

aceasta este una dintre dovezile indiscutabile ca prostia poate fi destul de dureroasa. as mai avea una….dar nimeni nu m-a filmat azi cand m-am ras. si nici nu m-a fotografiat. asa ca ramane secret.:D :)) …fata aia nu putea gasi o alta modalitate de a-si remodela nasul?! eu inteleg ca solutia aleasa de ea este mai ieftina decat o operatie estetica…dar totusi… sunt curios pentru marirea sanilor ce o sa faca…probabil ca o sa ia un ac de seringa si o pompa de masina. asa se intampla daca a ascultat de prietena ei blonda… ….o fi ramas gaura in asfalt? :)))

calul

libertatea. daca ar fi sa-i dai o forma, cu ce ai asemana-o? pentru mine libertatea este un cal. …calul ala care alearga liber, cu coama in vant ca si cum ar alerga de cand a fost creata lumea si va alerga pana nu va mai fi.  ai observat vreodata infinitatea galopului unui cal salbatic? pare ca nu este nimic care sa il poata opri. nimeni care sa il poata stapani. este doar el, alergand, singur sau impreuna cu cei alaturi lui, fara sa-l poata opri nimic. ai observat vreodata privirea unui cal domesticit? are ceva trist…daca te uiti in ochii lui vezi tristetea….vezi amintirea libertatii pierdute de multe generatii…ii vezi dorinta nebuna de a fugi liber pe campii nesfarsite….si totusi…nu o face. are intotdeauna hamul care il opreste. si, in plus, a ajuns mult prea atasat de oameni pentru a se mai putea descurca singur.  dar amintirea libertatii exista in el, inabusita. asta este durerea lui cea mai mare. eterna lui suferinta. faptul ca a simtit gustul libertatii si ca nu il va mai putea simti niciodata. uneori simte acut nevoia de a fugi. de a se simti liber si de a fugi. nu conteaza unde…numai sa fuga, sa simta din nou vantul, sa-si simta din nou fiecare muschi cum se incordeaza, sa simta ca alearga de cand a fost creata lumea, sa simta ca nu se va opri decat cand lumea nu va mai exista. nu va face asta niciodata. caii domesticiti si-au pierdut libertatea pentru totdeauna. au ales comoditatea vietii ca sclavi ai omului in locul libertatii dure a campiei… te-ai uitat vreodata la un cal pe care incearca sa-l domesticeasca cineva? ai observat cum se lupta? ca si cum in momentele alea cand ii este pus hamul si saua , omul care i le pune ii infige un cutit in suflet. si asa este. de fiecare data cand hamul este pus pe el, o parte din libertatea lui este lovita…si incet, incet, moare. sfarsitul este inevitabil. libertatea nu are cum sa invinga in fata puterii omului. lupta este tot ceea ce mai conteaza. sfarsitul este acelasi. dar acele ultime zvarcoliri ale libertatii din el sunt cele mai frumoase si mai pretioase momente din viata unui cal. sunt momentele in care el lupta pentru libertate….cand incearca sa nu fie rapus. sfarsitul este inevitabil. dar lupta aceea pentru libertate este mai presus decat orice altceva. sa invatam sa respectam caii…trebuie sa-i iubim pentru ca sunt unele din putinele fiinte de pe lumea asta care mai incearca sa fie libere. care mai incearca sa lupte cu soarta desi stiu foarte bine ca nu au cum sa castige. …sfarsitul este inevitabil acelasi.

impotriva cuvantului

probabil ca nu au fost cele mai bune zile ale mele….sau poate au fost. stii….nu-mi dau seama daca atunci cand se intampla ceva este bine sau rau…si oricum nu am de gand sa ma gandesc la asta acum. tot ce stiu sigur este ca e bine ca s-a intamplat ceva. intotdeauna este mai bine sa se intample ceva decat sa nu se intample nimic… cred ca am nevoie de o pauza. stiu ca mi se intampla cam des in ultimul timp….dar asa sunt eu. prin urmare o sa plec din nou. si am renuntat la messenger pentru un timp. din simplul motiv ca messengerul, ca si mobilul este o inventie diabolica. pe messenger si la telefeon poti sa fii cu totul altfel decat esti in realitate. singurul moment in care esti cu adevarat tu este atunci cand privesti in ochi persoana cu care vorbesti. nu o sa ma cert pe messenger.  nu o sa dau explicatii pentru ceea ce scriu.  desfiintarea interactiunii directe intre oameni este una dintre problemele grave ale tehnologizarii.  eu nu sunt cel care vorbeste cu tine pe messenger, eu nu sunt cel pe care ti-l imaginezi, citind aceste randuri. eu sunt doar cel pe care il vezi in fata ta, si discuti cu el privindu-l in ochi. in orice alta ipostaza nu ma recunosc. nu sunt eu. una din problemele in a fi matur este ca trebuie sa fiu atent la fiecare cuvant pe care il spun sau scriu. probabil ca din punctul asta de vedere inca nu sunt. de multe ori mi se pare ca spun foarte bine ceea ce cred si am surpriza sa fiu inteles cu totul altfel decat as fi vrut eu. asta este greseala mea. nu sunt inca destul de constient de puterea cuvantului. si ca sa fiu sincer…nu cred in puterea cuvantului. si o sa incerc sa minimalizez puterea pe care o are ori de cate ori voi avea ocazia. poti sa spui cuvinte pe care sa le regreti apoi, pentru ca tu simti cu totul altceva decat ai spus. nu…cuvintele pot face involuntar foarte mult rau. si ele sunt doar suprafata. in profunzime sunt sentimentele. ele sunt mult mai greu de aratat. dar ele conteaza mai mult decat niste cuvinte. sunt sigur ca de multe ori nu voi putea sa spun in cuvinte ceea ce simt. la fel cum nu voi putea sa argumentez in cuvinte ceea ce cred. comunicarea prin cuvinte este de multe ori foarte dificila pentru mine. asta este un defect. este? eu de fapt vroiam sa vorbesc despre "om bun"…si nu despre spectacol in sine, care a fost…a fost mai presus de cuvinte. stii ca eu nu stiu sa descriu….si de data asta "frumos" nu este un cuvant destul de cuprinzator pentru ceea ce a fost acolo… vroiam sa vorbesc despre ceea ce am simtit eu. si nici despre asta nu cred ca pot sa vorbesc…a fost frumos de tot…si mi-am dat seama ca daca totusi ar fi sa fiu ceva in lumea asta, as fi ascultator de folk. nu rocker. si nici hipiot. am gasit acolo o caldura care se pare ca disparuse din mine fara sa-mi dau seama…si…nu stiu ce sa mai spun…nimic nu se compara cu senzatia aia cand il asculti pe Baniciu. este un zeu printre oameni. un vrajitor… 🙂 toti sunt asa…toti cei de acolo…si nu numai ei…dar pe ei am avut norocul de a-i asculta aseara…toti sunt minunati…dar Baniciu are…are ceva 🙂 …sunt sigur ca daca iubesti folkul stii despre ce vorbesc… ….cuvinte…multe cuvinte…de ce nu incerci sa iei ceea ce este bun din cuvintele mele si sa arunci ceea ce este rau?

concluzii

in urma raspunsurilor de la intrebarea trecuta am observat urmatoarele lucruri si am tras niste concluzii: – toate fetele au spus da – eu cu Radu am spus nu – Radu este un geniu, prin urmare nu se poate insela. mai ales atunci cand ii dau si eu dreptate. 😀 – exista si posibilitatea ca voi sa aveti dreptate iar noi sa ne inselam.  – 6 cititori au avut bunavointa sa raspunda rugamintii mele. multumesc sincer 🙂 – trebuie sa ma gandesc la posibilitatea in care ar putea exista iubire intre doi oameni la varsta de 14 ani. insa tot nu cred ca o pot accepta. mi se pare o varsta prea imatura. uita-te la poza ta din buletin daca nu ma crezi. – din raspunsuri am observat ca ar exista o asemanare intre dragostea pentru parinti si dragostea pentru o persoana de sex opus. mie mi se pare improbabila chestia asta. concluzia ar fi ca majoritatea a spus ca exista iubire la 14 ani. …dar eu intotdeauna m-am opus majoritatii :)) …serios vorbind, nu o fac decat cand sunt sigur ca am motive. P.S.: 1)melodia asta vine in sprijinul a ceea ce ati spus voi 🙂 2) am plecat la baschet.