De ce acest titlu?
Pentru ca in seara asta mi-a trecut o secunda prin fata ochilor drumul meu prin viata, intre fericirea de a avea o asa mama si fericirea de a avea asa copii. Este mult prea mult de povestit decit as avea timp. In momentele grele din viata aceste Fericiri au fost determinantele deciziilor pe care le-am luat. Si aici vorbesc de deciziile pe care le-am luat atunci cind am hatarit ce drum aleg. Nu mi-a placut niciodata (nici acum nu-mi place) seriozitatea oamenilor mari cind vorbeau de ,,greutatile vietii”, de ,,luptele” pe care trebuie sa le duci. Dar … m-am razvratit impotriva acestor ,,cugetari de oameni mari” si am hatarit ca Viata nu trebuie sa fie asa (Dumnezeu stie ca nu am fost ocolita de multe) avind in spate, si pe frunte incrustate cu litere care ma ardeau, cuvintele mamei – ,,roaga-te sa nu-ti de-a Domnul cite poti sa duci”. Si aceste cuvinte au facut sa mi se para ca pot duce si le-am dus. Le-am dus insa cu gindul ca ,,nu asta” vreau in viata. Un moment important a fost momentul revolutiei, totusi ,,le duceam” in continuare pentru ca aveam in miini ,,cea de-a doua minune” a mea care era bebelus. O noua televiziune, ceva filme din care nu mai vazusem, citeva carti si deja mi se intareau convingerile ca Viata trebuie sa fie si frumoasa si usoara. Nu stiam cum am sa fac dar eu visam deja la ce as fi meritat.
Momentul de cotitura a venit (atunci nu stiam cit de important avea sa devina in viata mea) cind am avut de alesi intre ,,asa se face, asa TREBUIE” in medicina alopata si ,,Eu nu fac asa” – si am ales drumul medicinii alternative. Momentul asta a constituit ,,prima Fericire” despre care vorbeam in titlu.
Imi iubeam asa de tare mama, incit in numele tuturor sacrificiilor pe care le-a facut pentru mine ca sa ma creasca, in numele Vietii pe care Dumnezeu mi-a dat-o si pe care o voiam fericita pentru ca asta isi dorea si mama pentru mine, am ales drumul care mi s-a parut mai aproape de Dumnezeu. Daca alegeam drumul obisnuit stiu ca ma asteptau complicatii care mi-ar fi ,,omorit” sanatatea, tineretea, buna dispozitie si in primul rind pofta de Viata. Cum sa apar eu asa in fata mamei? Cum sa ii trec pragul ,,ciuntita sufleteste”? Dupa o viata de munca, sa ma vada ca nu ma bucur de viata? Pare ciudat dar clipele de cumpana si de loc usoare: un drum nu-l voiam dar dintre altele trebuia sa aleg, tot zbuciumul ala careia nici nu-i cunosteam bine importanta, au avut ca postament Fericirea de a avea asa mama. Fara groaza de a o supara, fara dragostea de Dumnezeu si de Viata pe care ea mi le-a insuflat poate nu as fi stiut ce sa refuz si ce sa aleg. Alegerea facuta a insemnat drumul intr-o viata sanatoasa catre cunoastrea de Dumnezeu. Aici va trebui sa dau mai multe lamuriri, sunt mai multe de spus.
,,A doua Fericire” din titlu, se refera la un moment de o incarcatura atit de mare incit numai IUBIREA a fost capabila sa ma ajute, sa NU mi se rupa inima in doua (la propriu vorbind). Nu cred sa fiu in stare in viata asta sa descriu exact ce am simtit atunci dar voi incerca sa punctez momentul in ideea in care … poate ma voi apuca de scris – mai sti?
Citisem pe Lazarev, citisem Secretul, Legea atractiei si multe altele. Faceam exercitii si stiam, STIAM ca: momentele, emotiile pe care le traiesti iti vor venii si in viitor. Stiam ca daca plingi azi, exista un ..miine” in care vei plinge. Daca te bucuri azi (chiar daca cu lacrimi pe obraz), te vei bucura si ,,miine” – asta o incercasem pe pielea mea, intii cu citeva exercitii si pe urma am vazut ca asa este. Intr-o perioada in care chiar eram ,,eleva” constiincioasa am aflat ca ,,minunea” mea cea mica are nevoie de mai mult decit de o internare in spital. In momentul ala toate exercitiile mele, crezurile si ideile si experientele si credintele mele nu mai erau … se dizolvasera, se spulberasera, lasasera in urma un vid care imi absorbea jumatate de inima din piept. Era acea jumatate care era a omului de rind care incerca sa gaseasca vinovati, incerca sa gaseasca motive, circumstante care au dus aici. Acea jumatate se facuse si mai mica la gindul ca nu poti intoarce nimic pentru ca lucrurile sa stea altfel. Dar cum Dumnezeu nu m-a lasat niciodata, si atunci m-a cutremurat cu cealalta jumatate de inima aducindu-mi aminte ca nu am voie sa traiesc astfel de emotii, aducindu-mi aminte de Fericirea de a avea doi copii minunati si daca vreau ca aceasta Fericire sa dainuie trebuia sa o traiesc si atunci. Vei spune ca dau mina cu nebunia, poate, dar fortele acelea pe care le-am suportat atunci m-ar fi ,,rupt” si pe mine nu numai inima daca nu l-as fi avut pe Dumnezeu in suflet. Mi-am revenit numai dupa ce am constientizat, de fapt mi-am adus aminte, ca nimic nu este ireversibil, decit moartea. Atunci am stiu ca puiul meu trebuia sa invete o lectie, dar el este absolut normal, fara vreo anomalie pe care nici la cel mai ,,grozav” aparat nu i-au detectat-o si eu sa-mi aduc aminte ca dorinta mea si visul meu cel mare este de a sti ca baietii mei au Iubirea in suflet oriune si oricind.
Sunt atit de clara pe cit pot si pe cit ma lasa Dumnezeu. Daca nu intelegi ce am scris, Dumnezeu este cu tine si vei deveni curios si vei dori sa citesti mai multe despre cum sa-ti modelezi viata. Dumnezeu ne-a dat-o si ne-a dat si puterea sa o modelam prin alegerile pe care le facem, prin gindurile si sentimentele si emotiile pe care le traim. Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne transforma viata asa cum vrem, trebuie numai sa crezi.
Am ales sa fiu fericita cind aveam lacrimi pe obraz, si azi … azi, mai ales asta seara (au fost copii la mine) sunt FERICITA ca am asa copii !
http://www.youtube.com/watch?v=zt_7s-Nv2W4&feature=related