M-am hotarat sa merg in tabara. Aflasem de existenta ei in niste momente magice, intr-o alta tabara. Simteam ca trebuie sa fie ceva foarte diferit de toate concediile mele. De ce? Nu m-am intrebat, doar simteam. Aceasta tabara avea si o tema. Pana acum taberele de care stiam eu erau doar de relaxare si distractie. Si nu numai ca avea si o tema dar primesc si programul… Program? In concediu? Glumesti! Nu. Nu era gluma. Prima zi de tabara incepea la ceasul orelor din a doua jumatate a zilei. Pana aici era ok. A doua zi incepea… la ora 7! Cand sa ma trezesc eu ca sa fiu gata la 7? La 6,30 nu? Trebuie sa am timp si de cafea ca d’aia sunt in concediu. Da, dar cu ce incepea? Incepea cu ,,yoga Lady Niguma la sala”!?!? Ca si cum nu era destul, citind in continuare aflu ca… program dimineata, program dupa…
Ok. Cu cat citeam mai mult din program cu atat eram mai linistita si increzatoare ca va fi o tabara minunata. Cu tot ce se anunta? Asta simteam si imi era tare bine. Am ajuns, ne-am aranjat in camere intr-o locatie de multe stele, si am mers la sala la prima intalnire. Ne-am cunoscut, ne-am prezentat, ni s-a povestit in cateva cuvinte ca vom face yoga, vom invata si vom fi activi, vom face si excursii… alo, nu este o luna, sunt doar cinci zile! Am fost intrebati si cu ce asteptari am venit in aceasta tabara. Adica stiind tema, stiind programul cum de am mai venit? Am raspuns mai mult decat cinstit ca nu mi-a placut niciodata sa invat, nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc devreme, un motiv foarte serios pentru care nu-mi place sa merg la servici… de parca ma intreaba cineva… Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa fac gimnastica… m-am apucat de multe ori si m-a tinut cu mult mai putin decat luarea deciziei de a incepe exercitiile. Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa stau in fata intr-o sala de curs, de sedinte, de informari… Si totusi eram acolo. M-am surprins. Incercasem ceva asemanator in tabara ce avusese loc cu o luna inainte. Se intampla minuni?
Mergem in camera, ies in balcon si ma intampina un… nuc. Nu era batran judecand dupa grosimea tulpinei dar era rotund. Crengile lasate pana aproape de pamant si privit de sus de la etaj formau o coroana maiestoasa. M-a trezit placut aceasta priveliste aducandu-mi aminte de nucul care imi da binete in fiecare dimineata si imi asigura perdeaua verde peste zi aici unde stau in Bucuresti.
Am iesit in gradina minunat amenajata a complexului si am gasit o masa cu doua scaune si o banca toate din lem masiv. Un aranjament unde relaxarea cred ca s-a nascut, era o pata de culoare peste covorul pufos de verde si iarba… sub un nuc. 
Aici mi-am amintit ca toata copilaria mea am avut in curte, in fata camerei mele un nuc. Mama imi spusese, si eu o credeam mereu, ca in nuc nu sunt omizi. Asta era un motiv pentru care il iubeam. Si vara imi tinea umbra. Ma supara putin cand venea toamna si dupa ce mama se urca in el si ii scutura nucile eu cu sora trebuia sa le adunam. Nu stiu daca ma irita treaba in sine sau faptul ca pe vremea aia parintii erau la servici sase zile din sapte, in fiecare dupa amiaza aveau cate ceva de facut…
Nucul copilariei. M-am nascut si am crescut si am invatat sa merg si am invatat sa vorbesc… sub el. O vreme nu l-am avut langa mine si pe urma… s-a uscat. Eu plecasem de mult de langa el. Mult, mult a trecut pana sa am alt nuc la geam. De doi ani am nuc la geam. Pana in tabara asta nu m-am gandit la o legatura intre cei doi si pe urma trei nuci. Sunt la etajul trei si el este suficient de inalt ca sa urce si mai sus. Si este suficient de bogat ca sa nu ma arda soarele vara si sa-mi lumineze geamul iarna cu crengile pline de zapada sau doar cu coaja lui gri deschis. Este normal, zic eu, ca odata cu trecerea anilor sa te mai inteleptesti dar eu cred ca nucul marcheaza niste praguri. Cand am venit aici stiam ca dupa alimentatie si suplimente trebuie sa am grija cum si ce simt. Dupa ce am al doilea nuc la geam am aflat de theta healing si ca pot invata ce sa cer si pot cere si ca minunile nu sunt chiar ceva atat de indepartat. Mi-am canalizat, sau am stiut ca se poate, gandurile… Ce vrea sa-mi spuna al trelea nuc? Cel din tabara? Tema taberei a fost abundenta. Am invatat despre, eu ii spuneam ecou, semintele bunastarii pe care daca le plantezi le si culegi. Am invatat si ca intuitia ta poate fi ,,trenul” in care daca nu te urci, adica nu o asculti, iti vei aminti cu pareri de rau… De cate ori o neglijam fara sa invatam nimic despre ea, fara ca o secunda macar sa ne intrebam ce vrea sa ne spuna si unde sa ne duca? Am gasit scris ca ea, intuitia, este modul lui Dumnezeu de a ne spune ca e cu noi. Acum in tabara am aflat ca este de ,,acolo” de unde se aduna toate trairile noastre trecute, prezente si viitoare cu care rezonezi, o atragi, si care este dintr-o vibratie din cele mai inalte. Vibratia inalta este si cuvantul Dumnezeu si cuvantul Iubire iar daca le si traiesti atragi si mai multa… intuitie!
Abundenta inseamna si abundenta in trairi… prima tabara… Acum ca am ,,plantat” semintele abundentei… acest articol trebuie sa se termine cu ,,va urma”, nu?
Iubire in suflet!