Lenea la putere! Robert Kiyosaki zicea, nu știu dacă este exactă, că cea mai eficientă este lenea. Ha! Sunt mama eficienței. Îmi propusesem să fac ceva ce necesita munca făcută de creier… nop, n-a ieșit: m-am apucat de scris. Am făcut la fel ca studenții care se apucă de făcut curat în sesiune, dar asta e. N-ar fi nimic grav dacă ar fi mai rar…
Poate ajung și la subiect. Am citit cu ceva vreme în urmă o carte de loc subțire scrisă de Gregg Braden despre compasiune. Am căutat-o acum și nu am găsit-o deci titlul este altul. El vorbea despre compasiune ca o uniune a trei trăiri, cum ar fi mila cu empatia și nu mai știu ce. M-a învățat el multe dar pe asta nu. Imediat ce am terminat cartea aveam noțiunea mea despre compasiune. Ea, pentru mine, este înțelegerea ecoului. Este înțelegere și tot ce mai poți să simți pentru Dumnezeu! Când ai compasiune pentru cineva înțelegi că el este ,,buricul” Universului (care este Dumnezeu) și este la momentul și locul pe care el și le-a atras. Prin el înțelegând el, înaintașii lui, emisiile celor din locul geografic în care locuiește, etc. El este în valea în care aceștia au ,,strigat” și acum trăiește evenimentele care să-i creeze trăirile emise anterior. Dacă este amărât și sărac posibil ca emisiile anterioare să fi fost de ,,nu merit”, nu-s bun de nimic, mai bine sărac sau cele aducătoare de boli în care s-a desconsiderat și s-a umilit și s-a simțit umil, ca fiind ființă nevrednică și păcătoasă în fața lui Dumnezeu (cum ni se spune de aproape două mii de ani). Sunt în locul în care am emis eu în toate viețile mele și ce au emis strămoșii și cei din zona geografică în care m-am născut. Dacă se înțeleg lucrurile astea, poți să-l ajuți cu un bănuț sau nu, poți să-l ajuți să rezolve o situație sau nu. Dar, Nu îți este permis să-ți fie milă de el pentru că desconsideri Legea, adică Putearea, data lui de Dumnezeu, de a-și alege calea (emisiile lui) și a-și trăi ce atrage (evenimentele aduse de Ecou). Niște frici trăite atrag după ele, ani în care să te ferești de… nici nu contează dacă sunt frici de ploi, căței sau oameni, nu contează dacă îți este frică de anumite trăiri sau anumite categorii de oameni (mincinoși, hoți, frustrați, etc). Discernământul are ceva de spus dar când la bază au fost fricile prea mari, ca să te poți feri în continuare, iar și iar, ecoul sau universul, cum vrei să-i zici, îți aduce evenimente, oameni de care să te ferești iar și iar. Partea cea bună este că se poate scăpa (sunt metode) de aceste frici și implicit de tot ce te fereai pentru că se vor dizolva situațiile aduse de Ecou, nemaifiind ,,zisul” adică frica. Cum nimic nu este degeaba, apariția unui asemenea om în față poate avea foarte multe însemnări. Dacă judeci astfel de oameni, îți apar pentru că starea de judecată trebuie să reapară. Dacă îi desconsideri, vor fi mai mulți pe care să îi desconsideri.
Mai vorbea Gregg de empatie. Nu m-a dat afară din casă curiozitatea ca să încerc să înțeleg dar ca să te pui în pielea unui amărât (așa se zice – infiferent de motivul din care este amărât) ca să suferi cu el înseamnă să-ți fie milă și nu-ți este permis așa cum am spus sau să trăiești durerea lui și asta însemnă că eu voi retrăi, iar și iar, posibil s-o trăiescă și copii mei după ce nu voi mai exista. Și aici am zis STOP. Eu cu bună știință nu las o astfel de moștenire puilor mei.
Aud des că Dumnezeu este Iubire. Eu cred că și dacă nu au fost arse (dar au fost) Bibliile adevărate, niște traduceri proaste tot au existat. Iubirea este totuși ceva se trăiești chiar dacă spun că iubesc un copac, un om sau Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă Tot Ceea Ce Este este un câmp care se materializează după niște Legi care înseamnă tot Dumnezeu, atunci Iubirea este Tot, inclusiv vibrațiile joase, pentru că iau naștere tot după Legile date de Dumnezeu. Pot accesa o vibrație foarte înaltă (care poate fi Iubire) doar după ce am emis una la fel.
Când emiți o vibrație foarte înaltă cum ar fi înțelegerea a cât este de Mare Dumnezeu, este implicit și convingerea că El te ajută să accepți o situație, este posibil ca orice gând sau intuiție care îți vine să fie ca răspuns la ce ai emis, uneori un clip mesaj, uneori un om. Când o mamă simte că își poate pune puii în pericol pentru că îi vin gânduri de vibrație joasă care repetându-se aduc situații neplăcute posibil și din partea copiilor, cere ajutor Lui. Doamne Tu mă ajuți acum să accept situația asta… Nici toate mamele nu înțeleg cum e să te pui cu mama care a devenit leoaică. Și zicerea ei este ascultată de Dumnezeu și îi sunt aduse vibrații, fioruri (situații pentru care sunt trăite vibrațiile) atât de înalte încât îi pare imposibil… să creadă că le merită.
O promisiune făcută mie cu ceva ani în urmă, pe care foarte rar mi-o încalc, a fost că nu mă voi lăsa supărată de nimeni și nimic. În orice situație găsești ceva pentru care să te bucuri, să mulțumești, să fi recunoscător. Această promisiune (urmările încălcării ei) m-a făcut de multe ori să strâng din dinți și să nu plâng dar mi-a adus din ce în ce mai multe bucurii prin revelațiile pe care le-am avut și drumurile pe care le-am găsit.
Ca și ,,coincidențe” de data asta trei, două cu picioare și una cu carcasă de plastic și multe circuite în ea. Într-un loc în care nu prea îi vedeai capătul pentru că era circular, erau doar câteva, cred că trei persoane foarte distanțate, trebuia să strigi ca să te audă. Îmi sună telefonul, răspund, mă ridic de pe scaun și încep să fac câțiva pași prin spațiul liber. Și dacă voiam să zâmbesc cuiva nu aveam cui, erau prea departe și nu mă vedea. În mod normal vestea primită ar fi trebuit să mă doboare. M-am oprit din respirat o fracțiune de secundă și mi-am zis că așa ceva nu există. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil să-mi fie adus așa ceva mai târziu, situație pentru care să retrăiesc doborârea și dinspre copii mei, ori eu la așa ceva nu dau voie. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil ca momentul să se repete din aceași cauză și așa ceva iar nu era posibil pentru că Dumnezeu avusese un cuvânt de spus cu ceva vreme în urmă. Așa că am zis: Doamne, Tu (atunci când mi-ai răspuns) m-ai făcut să trăiesc fiorul pe care l-am trăit doar după ce am înțeles Cine ești, Tu acum îngheți situația asta și o dezgheți când crezi Tu de cuviință, asta nu s-a întâmplat! În tot timpul ăsta, foarte scurt, nu am zis decât de două sau trei ori ok, încet că atât mai puteam. Cu gândul la puii mei m-am așezat pe scaun să lucrez. Intr-un minut, primesc, de la o colegă (de la două sute și jumătate de kilometri, pe care o văzusem o dată sau de două ori, nu vorbisem prea mult și nici nu eram apropiate), un mesaj pe WhatsApp cu un cântec de relaxare și cu cuvinte de încurajare… pentru ce? Nu am întrebat! În timp ce ștergeam (atunci m-am enervat și nu trebuia) mesajul mă sună un coleg (de la șaptezeci de kilometri) pe tel de serviciu (lucram pe rând de acasă sau de la serviciu), pur și simplu, să mă întrebe dacă sunt bine. De ce?… Mie îmi plăcea să vorbesc cu el pe teme, de râdeam și noi de unde le găseam, dar… cum știa de fiecare data când plec acasă în altă localitate, să mă sune a doua zi sau chiar seara? Bineînțeles cutia care știa (pentru că îmi dădea mesaje) când trec granița, cînd ajung în localitate, când plec din localitate, etc. nu a mai fost la fel de prezentă după ce am spus ,,cui” trebuie că este ascultată. Poate dacă bag și mizeriile astea în cartea mea o să le pun și în ordine cronologică. Am uitat să spun: trăirile care au atras ,,coincidențele” astea se pot elibera și înlocui cu contrariul lor, și muncesc la asta, pentru că Dumnezeu ne-a dat și puterea asta, dar despre ea altădată.
Până data viitoare: Lumină în suflet!