Poate este bine să menționez că articolele din acest an sunt în ordinea în care cineva vrea să facă ceva pentru sănătate și pentru bine și foarte bine în viața sa. Am făcut introducerea pentru că acest ,,merit” trece dincolo de hrană și dincolo de aceea gândire pozitivă despre care se aude mai des. De fapt nu există gândire pozitivă și gândire negativă. Există emisii de tip gândire și trăiri și convingeri: ce emiți vei emite și mai mult. Dacă zici că ești om bun și nu faci rău nimănui dar conform convingerilor, celor moștenite din tradiții, etc. nu consideri că meriți să ridici fruntea la Dumnezeu și să-i spui ce-ți dorești pentru că trebui să fim umili, cu capul plecat, etc, nu vei avea prea multe reușite nici în sănătate și nici în viață.
De mult se știe că nu genele generează boli, că nu se moștenesc boli ci sisteme de gândire (eu le zic șabloane), de convingeri, de frici, sentimente, etc. Aceste șabloane emise, la întoarcere activează genele care ne procopsesc cu ceva neplăceri sau boli în funcție de cât de mult te-ai prețuit și cât de mult l-ai conștientizat pe Dumnezeul din tine.
Azi am avut un moment în care iar am zis că ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” și eram gata să găsesc motive pentru care ,,sfinții” puneau bețe în roate doar ca să vadă ,,cineva” scrisul. Spun asta pentru că seamănă foarte mult cu învinuirile ,,fabricate”. Posibilitatea de a nu putea să fie obiectiv și atunci i s-a întunecat judecata deschizându-se către a face rău, este destul de mică. M-am oprit din a analiza pentru că nu merita dar m-a dus cu gândul la ,,nu merit”. Acest ,,nu merit” poate a fost moștenit din generații sau învățat din scoală sau din mediul în care a trait. Pote fi în legătură cu acele credințe de umilintă pe care cei mai mulți încă sunt convinși că trebuie să le aibă. Poate și sigur a fost faptul că neștiind de Dumnezeul din om, omul de-a lungul veacurilor a tot considerat că este nevrednic în fața lui Dumnezeu.
Cui i se aducea injurii probabil avea această credință și astfel în munca pe care o depune ar fi cam greu să-i recunoască cineva bunele intenții, profesionale, obiective, etc. pentru că ecoul îi aduce aceste evenimente în care să realizeze că ,,nu merit” să mi se recunoască munca.
Sunt multe materiale, cărți și pe net, care fac corespondența între cauzele subtile și bolile aferente (vorbind numai de boli).
Cauzele subtile sunt crezurile, sentimentele, emisiile în general. Prin anii o mie nouă sute șaizeci, un ,,băiat” deștept a găsit că poți obține răspunsuri în legătură cu ce credințe ai sau nu prin intermediul corpului, se numește testul muscular (se găsesc mențiuni pe net, s-au dezvoltat multe terapii complementare care se bazează pe această descoperire). La întrebări precise corpul știe și îți răspunde dacă ai credința că ,,nu merit să fiu iubit”. Am dat exemplul ăsta pentru că multă cerneală a curs în drumul de a găsi explicații în multe domenii ale vieții și mai ales când este vorba de relații. Dacă ai o asemenea credință, nici personal și nici professional nu vei avea parte decât de situații în care să zici iar ,,nu merit să fiu iubit”. Și dacă vorbești doar de conștient faci o mare greșeală pentru că sute de ani omul s-a văzut nevrednic de iubirea Domnului și s-a transmis și ai moștenit ,,nu merit să fiu iubit”.
În cazul neplăcerilor mai ușoare, nici nu trebuie să te uiți mult pe lângă tine și să vezi că nu ai realizat ce ar fi trebuit (considerai tu că trebuia) și te și ia durerea de cap. Ca să dai totuși vina pe cineva cu care ești pe ,,lungimi de unde asemănătoare”, cred că se întâmplă să te înțeleagă greșit așa cum, dacă se ,,strâmbă” oglinda la tine iar o furi. Este posibil ca acestea să fie simțite mai mult de către cei care și-au făcut o idee despre aceste unde, gânduri, emisii, ecou, etc.
Mai era un banc care spunea că să nu-i spui lui x bancuri vinerea că râde duminica în biserică, sau te trezești cu nasul în batistă cu ceva semne de răceală dar… îți dai o palmă peste frunte abia după câteva zile realizând că aceste stări au o cauză și trebuie să o găsești pentru că ,,luatul” așa zisei răceli, la mine, este exclus. De când mă știu niciodată nu am fost de acord cu ,,luatul” bolilor mai ales al răcelilor, gripelor, virozelor, etc. Și se pare că am avut dreptate. Acești paraziți: viruși, fungi, ciuperci, țînțari, muște, gândaci, etc. indiferent cât sunt de mici sau mari au viață în ei (spirite sau ce mai au ei), sunt atrași de vibrațiile cele mai joase. Vibrații joase sunt din categoria resentimentelor, neprețuirii de sine (nu merit), vinovăției, a rușinii. Toate plasele de țânțari de la ferestre contra lor și a altor zburătoare, gândacii de bucătărie, muște, molii și tot ce ar mai putea intra în casă, sunt contra acelora care sunt atrase și aduse de vibrațiile joase a celor din casă.
Conștientizate unele convingeri, la care nu te gândești în mod normal, îți pot face mult bine… este foarte puțin spus. O convingere, ca ,,nu este posibilă bucuria…” rostită sau gândită într-o fracțiune de secundă după o bucurie mare, îți aduce, în foarte scurt timp situația în care să-ți spui că ai avut dreptate. Dacă nu ai idee de convingeri spui ca toată lumea, că viața e și sus și jos și mai ai un motiv de analiză, critică, supărare și altele. Dar când realizezi pe moment ce ai făcut și vezi în timp urmările conform ziselor, mai greu să te convingă cineva că emisiile tale se duc în neant și de acolo mai departe.
,,Vinerea în biserică” se iscă o situație în care trăirile pot fi la polii opuși, când jos, când sus și cea mai simplă cale este să crezi doar în polul cel mai defavorabil, nu ești convins dar cauți semne care să îți dea dreptate. ,,Duminica” te trezești cu palma peste față când ai realizat credința care te sabotează: ,,nu merit…”
Poate voi continua cu convingerile pe măsură ce îmi vor ieși în cale.
De data asta sar peste ,,coincidențe”, desi mai sunt o groază și de groază pentru că vreau să rămân cu imaginile minunate a celor inserate după eliberarea credințelor nașpa de ,,nu merit…”.
Până data viitoare: Lumină în suflet!