Monthly Archives: martie 2026

Bine ar fi fost să fi știut să-mi pun pe aici și poze de care vreau și mai ales de unde vreau dar o să reînvăț să fac și asta…

Când am hotărât titlul articolului am uitat complet de 8 Martie. Am vrut să le păstrez pe amândouă și am început articolul când nu este 8 Martie, și-l voi termina pe 8 Martie. Așa leg ceva din amândouă și din Bine și din 8 Martie.

Bine era că  aveam o zi libera! De când mă știu m-am bucurat de ziua asta… cumva din interes, ha, ha! Mai am ceva făcut din interes? Nu cred! La școală era zarvă multă înainte de 8 Martie cu strângerea banilor, pentru cadouri la invățătoare, profesoare, diriginte, dar interesul și bucuria era că… nu ne asculta! Nu ne scotea la tablă și erau foarte drăguțe cu noi. La serviciu când am ajuns, m-am bucurat și de ceva atenții, flori și felicitări, dar interesul și bucuria erau că… femeile erau libere în acea zi și ni se da și o sumă de bani. Cred că am lucrat vreo două zile de 8 Martie dar tot cu bucurie pentru că lucrările dacă apăreau se amânau, ședințe dacă erau noi nu participam iar dacă vreun termen era scadent se ,,uita” de el până a doua zi. Deci Bine era că  aveam o zi liberă!  

Cel mai Bine și minunat era când eram chemată la serbările copiilor mei date în cinstea mămicilor. Erau bucurii cu lacrimi de la minunile mele pe care îmi este greu și nu știu dacă reușesc să le descriu la adevărata lor valoare. Dar și așa simțeam că ei sunt vedetele, că ei sunt sărbătoriții indiferent de programele artistice pe care de dezvoltau. Mai târziu când au devenit adulți îmi aduc flori… încă sunt surprinsă și tot îmi este greu, să percep această sărbătoare ca fiind ziua mea, și să mă simt îndreptățită să fiu sărbătorită ca în ziua mea de naștere. După revoluție când au ,,înflorit” rețelele de socializare (bine că nu am mai multe) mă bucur de poze, de culorile care îmi apar în fața ochilor, de muzică, da, asta mă încântă cel mai tare dar asta mi se întâmplă în orice moment din zi și din noapte când muzica îmi atinge sufletul. De toate astea mă bucur, totuși când ascult muzică despre mămici toate emoțiile mele se duc la mami meu care nu mai este printre noi…

Bine este când ne urăm primăveri frumoase și fericite, iubire și realizări… este frumos! Bine este să ne bucurăm de urări și de fiecare zi, a oicărui anotimp, chiar dacă nu este din primăvară.

Bine este să faci un lucru bine. Bucuria lucrului bine făcut, expresia o știu de când mă știu, este reală și cred dorită ori de câte ori facem ceva. Că învățăm să facem ceva, că facem, toți ne dorim să facem bine. Binele ăsta poate fi tradus și în foarte bine și mi se pare normal.

Bine este pentru fiecare om în altfel. Câte suflete sunt atâtea noțiuni de Bine există. Nu vreau să amintesc de profesorii și părinții care considerau că Binele trebuie făcut cu bățul și cureaua. Bine făcut cu forța? Binele impus? Mai sunt însă cei care cred că ,,știu eu cel mai bine ce este Bine pentru tine” chiar cu riscul ruperii relațiilor și instalării neîncrederii. Oare beneficiile primite sau promise merită să-și asume aceste riscuri? Sau te consideră om atât de prost să nu te prinzi că ești ,,păzit”? Pomenind de ecou, uneori le iese dar nu pentru că și-o doresc ci pentru că tu fiind îndreptat către Bine, gândindu-l și simțindu-l, ți-l atragi. Nu știu cum cei mai apropiați gândesc că la o ,,fragedă” vârstă ei pot și sunt îndreptățiți să te păzească de Binele pe care îl consideri tu că este pentru tine… Dar ei doar vor aștepta, vor veghea… nu vreau să fiu lângă ei când se vor ,,trezi”.

Binele făcut cu așteptatre nu se întoarce ca bine. Aud mereu cât bine au făcut unii și nu a fost nimeni recunoscător ba chiar li s-a înapoiat opusul. Aici este ce nu vor unii să înțeleagă din ecou. Ce emite mintea, în ce procent, și în ce procent emite inima care așteaptă recunoștință, așteaptă laude, așteaptă ceva foloase, beneficii, etc.? Dacă aștepți sau speri la laude, foloase, beneficii, vei aștepta și vei spera și mai mult.

Că nu mor de dragul criticii, am mai scris. Poate am eu în gând doar o idee din ce este critica și pe unde ar putea face ea bine, se poate și asta. Cu ce nu sunt însă de acord este acea critică făcută din șablon. Înveți la o școală cum ar trebui să fie un lucru, cum ar trebui să se facă un lucru și faci un șablon pe care înșiri unele sub altele caracteristicile pe care obiectul criticat trebuie să le îndeplinească, la capătul fiecărui rând de caracteristici ai un loc gol pe care pui din pix un x sau o bifă. Mai greu îmi este mie să pricep de ce golurile sunt nebifate la caracteristicile îndeplinite și sunt bifate doar la cele neîndeplinite, de ce aceste șabloane sunt făcute în așa fel încât pot fi completate și de roboți? De ce mi-am stricat eu ochii în seara asta citind niște Cronici făcute de ,,specialiști” care sigur erau roboți? Ce au scris ei se putea programa pe calculator deși era un domeniu în care majoritatea lucrului făcut era constituită din… emoții, rezultatul trebuia să fie în mare parte tot emoții! ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.” Mi-a venit în minte această zicere gândindu-mă că ei, roboții, nu ar fi putut niciodată să facă ce au făcut cei criticați și totuși încercau să desființeze în țara asta o muncă făcută cu mai mult sau mai puțin profesionalism dar făcută cu intenții bune și mai ales cu emoții și pentru emoții. Deci până la autorități, aprobări, buget, etc. ,,roboții” demolează în numele… școlilor prin care au trecut. Binele dacă ar fi văzut mai des și chiar căutat, acolo unde sigur este, în țara asta mult mai bine ne-ar fi.

,,Să nu faci ce face popa, să faci ce zice el”: nu-mi place critica dar m-am trezit criticându-i! Ce am eu de învățat d-aici? Aflu mâine…

Din șirul ,,coincidențelor”, cităm niște sugestii, două sonerii și un mesaj. Încântată pentru o vacanță despre care nu știau decât cei din familie, spun totuși unei ,,college”, pe care oricum o bănuiam, în ultimul moment înainte să plec. Foarte încântată îmi povestește ceva frumos despre unde voi ajunge și despre… două adrese a doi foști, dar încă destul de influenți, din aceia cu galoane. M-am cutremurat de groază și mai mult de greață, i-am spus că nu vreau să aud și am plecat. Bineînțeles că în vacanță în două zile diferite primesc două telefoane ce nu aveau prefix cunoscut, era prea frumos cu ai mei ca să mă enervez. Culmea nesimțirii a fost un mesaj pe telefon, de la două sute și cincizeci de kilometri de locul meu de muncă, o colegă doar de bună ziua, cu solicitare de adresă unde stau motivând o eventuală vacanță care, nu a vut loc niciodată și nu ar fi avut nevoie niciodată de adresa mea pentru vacanțe, ea descurcându-se foarte bine pe site-urile de profil. Toți în rețeaua lu’…

Bine este azi de 8 Martie să ne bucurăm de flori, de soare, de puii noștri minunați și de toți fluturașii, iepurașii, ghioceii și găzele ale căror poze sunt pe felicitări, filmulețe și urări de La mulți ani!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Și alte gânduri. Zilele astea ,,s-a tot izbit de mine” o zicere a unui foarte dur personaj de film și anume Doctor House. În puținele momente ale personajului în care își permite să fie și altceva decât doctor a zis ceva de genul, nu-s exact cuvintele lui:  ,,când ai avut parte de mâncare cu chili mult, nu mai vrei și altceva”. Am ascultat ceva care altădată ar fi meritat toate aplauzele, de data asta doar poți aprecia jumătate, adică munca, intenția și chiar niște trăiri dar  atitudinea era ceva la care nu te așteptai: vă tai capetele pentru că… așa scrie! Vorbind de iertare, se pot ierta toate cele lipsă de mai sus, fericirea este că am avut parte altă dată și de ,,mâncare cu chili mult”.    

Mi se pare că punerea în balanță a iertării aste ca și cum ai îndoieli de Legile Divine. Bine, asta în cazul în care ai idee care sunt ele. Legea Divină este aceea în care primești ce ai dat, a ecoului. Dacă socotești că trebuie sau nu să ierți, adică cineva ți-a greșit, iertare ar trebui să ceri de la Dumnezeu care a dat Legile: ți s-a greșit doar pentru că tu ți-ai greșit anterior momentului. Multă vreme îmi da cu virgulă zicerea în care dacă primești o palmă să-i arăți și celălalt obraz. Nu-mi trecea prin cap să sar la bătaie dar nițel l-aș fi zgâriat pe față și mai repede aș fi fugit, ziceam eu. Prin prisma celor învățate mai încoace, o palmă primită înseamnă și este, o atenționare, este ecoul a câte ,,palme” ți-ai dat tu până acum? De câte ori te-ai desconsiderat că: nu ai fost suficient de bun, de curajos, de… așa cum ,,ar fi trebuit, cum face lumea, cum ar fi fost bine, etc., așa cum trebuie”?

Sunt mai multe reprezentări ale iertării și mă refer la citate care au și poze cum le zic eu. Multe se referă la un bolovan pe care îl tragi din greu, se vorbește de funiile care ne leagă de trecut și ne împiedică să înaintăm, etc. Eu nu am decăt reprezentarea unor neplăceri care vin și tot vin și tot vin. De ce? Păi conform cu Legea căreia eu îi zic Ecou, orice aș simți despre momentul pe care nu pot să-l iert îmi aduce alte neplăceri în care să simt ce am simțit în acel moment. Pe cine mă răzbun eu? Mai există și varianta în care cei care urăsc, blesteamă, poartă ranchiună, etc. vor primi neplăceri de la și mai mulți (alții sau alte situații) în care să urască și mai mult, să vrea să se răzbune și mai mult, și tot așa. De ce se zice că Dumnezeu are grijă de ei? Pentru că, dacă cineva a greșit cu intenție, acea intenție îi va veni s-o retrăiască din mai multe părți și mai intensă.

Ce este mai greu este că atunci când zici sincer ,,nu pot să iert”, vei avea parte de neplăceri care vor fi greu de rezolvat pentru că vei simți mult și intens pe ,,nu pot să…”, se zice că Universul nu cunoaște cuvinte și vibrația cea mai intensă va reveni. Vei deveni neputiincios și stima de sine și încrederea în sine va scădea și poate nu vei simți că este de la ,,nu pot să iert” dar vei rosti mult mai des ,,nu pot să…”

Sunt multe situațiile în care spunem că nu meritam asta, și multe sunt grele dar dacă ne gândim de câte ori am zis că nu merit, că ,,nu pot eu să am bucuria asta”… asta însemnând că te-ai îndoit de Dumnezeul din tine și acum retrăiești nu merit, p-aia cu bucuria poate n-o mai spui!

Emisiile (convingeri, gânduri, sentimente) noastre se împart și ele pe benzi de frecvențe, eu le zic șabloane. Un șablon de gândire care nu se armonizează cu simțurile adică nu vrei să ierți (sau nu poți) dar inima spune altceva, poate aduce suferința genunchilor. Boli, neplăceri, situații nașpa… dar și bucurii noi le atragem, de ce ne-am complica cu neiertarea în loc să găsim locul unde să nu mai avem nimic în comun cu generatorul de neiertat? S-ar putea și sigur acest ecou să nu știe dintre bărbat și femeie care trebuie (chiar e greu să treci de la faza umană la ecou) să facă un pas și atunci la oricare pot reveni simțămintele momentului de neiertat dar… din alte situații, alte personae și posibil bolile aferente fiecărui șablon.

,,Coincidentele” care nu s-au terminat nici pe departe, vor aștepta (din fericire pentru ei) la infinit ce așteaptă ,,făcându-și treaba”, într-un caz nefericit se vor impiedica de necazuri în care să tot aștepte sănătatea, vindecarea, restabilirea, abundența, etc.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cred că acest articol va avea mai multe volume, voi menține titlul dar voi pune o cifră la el. Asta pentru că de foarte multă vreme aud expresii (și probabil voi mai auzi) care sunt de cele mai multe ori ,,scuze” pentru gândiri, fapte, vorbe, etc. În funcție de cine le rostește și de cât de multe știe, șirul lor este mai scurt sau mai lung iar la fiecare expresie se adaugă altele care ,,lămuresc” pe cele anterioare. Acum vorbesc, de fapt scriu, referindu-mă mai mult la partea aceasta mai nou apărută de ,,dezvoltare personală”, care ne învață și ne oferă terapii, indiferent că este vorba de oameni sau de cărți.

Între cele care m-au intrigat foarte tare a fost cea care se referă la Lecții. Bine, lecțiile în școală, nu au fost niciodată prietenele mele, ha, ele totuși intrigându-mă mai puțin.

Pornind de la unu și doi din articolele anterioare, îmi explic sau nu expresiile cu pricina, unu înseamnă că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Dumnezeu sau Universul este Tot, este suportul cu toate particulele conținute și cu legile care le materializează, le unește și le separă și doi înseamnă Putearea dată omului (gândul este cea mai puternică forță din Univers – nu am zis eu) de către Dumnezeu: vibrațiile emise de fiecare celulă (atom) din el, structurează tot Universul aducând evenimente și situații de viață care să-l facă pe om să retrăiască multiplicat (ecoul) vibrațiile emise.

Din infinitatea de particule cu structurile lor cu tot, după care legi și în ce formă ajung aceste Lecții la noi? Culmea este că acest gen de expresii sunt folosite și de către cei pentru care există doar ce se vede. Deci: cine stabilește ce sunt aceste Lecții și cine stabilește care este conținutul lor, tema care ni se cere. Dacă dau cu piciorul într-un câine și mă mușcă înseamnă că mi-a dat o Lectie? Dau cu piciorul în câine pentru că îmi este frică de el, primesc mușcătura care mă face să-mi fie și mai frică (și nu doar de câini). ,,Unele Lecții nu pot fi predate, trebuie să le înveți singur.” – am găsit scris. Unde să le caut? Sau mai bine zis ce să caut? Deci, nu știu ce să învăț… Partea aia cu ,,sufletele noastre au fost aduse pe pământ ca să învățăm Lecții, pământul este cea mai grea școală pentru suflete” mă bate rău de tot. A mai căutat cineva și alte școli prin Univers? Să zicem că este singura, de ce școală și nu orice altceva? De ce nu am fi fost aduși pe pământ pentru a învăța (dacă tot trebuia să învăț ceva) bucuria?

Am auzit-o și pe asta: eu (sufletul meu) am decis să vin pe pământ, eu mi-am ales mama și mi-am ales suferinta, în țara asta și în orașul ăsta. Poate așa este dar cum poți fi sigur (cine a zis, cine a scris, a fost martor cineva la alegerea mea?) și mai ales, în ce fel te poate influența, în deciziile pe pământ, ca să memorezi chestiile astea? ,,Orice entitate a ales să vină aici.”… să înțeleg că toate entitățile sunt niște proaste care vor să sufere învățând, că nu mereu este o bucurie să înveți sau și mai rău, toate se consideră proaste și vor să se deștepte.

,,Am învățat lecția.”, asta spun și nu mai dau cu piatra în câini, dar în oameni pot? Mai ușor ar fi să scap de frică (nu se face chiar repede dar nu-i imposibil) pentru că doar ea face să mă apăr dând cu pietre. Că trebuie să integrez durerea (nu fizică) ca să mă vindec, asta mi se pare mai mult de umplut pagini. Ce să integrez în celulele și atomii mei aș înțelege pe bază de imaginație, dar de ce ar însemna asta vindecare? Apreciez munca de a dezvolta teorii conform statisticilor în urma cercetărilor îndelungate, multe pagini și vorbe ies de aici, multe job-uri și pâini de mâncat…

,,Viața îți dă multe Lecții. ” Dacă ai un necaz și îl numești Lecție, cine este viața ca să ți-l trimită?

Uitasem de ,,Testele” la care ești supus pentru a evolua. Singurele teste pe care le știu sunt cele din școală. Cum se formează un Test, cine este profesorul, din ce material este format Testul ca să cuprindă zeci de pagini în urma cărora cine îmi spune dacă am evoluat sau nu?

,,Pedepse”. Dacă Puterea mea este de a structura Universul ca să-mi aducă ce am emis, cine mai poate fi în exterior ca să mă pedepsească? M-am considerat umilă și fără merite importante? Am trăit ulterior situații în care am fost umilită și nedreptățită. Dumnezeu mi-a dat Puterea să îmi atrag situații în acord cu ce emit: dacă mă consider demnă de lucrarea Lui și mă bucur de cine și ce sunt voi atrage situații în care să mă bucur și mai mult și în care voi fi apreaciată.

,,Viața este durere!” Pe bune? Cu ani în urmă când m-am opus unei situații foarte dure și mi-am luat sănătatea în mâini, am făcut-o convinsă fiind că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim. Tot ce am mai ,,tras” de atunci s-a dovedit a fi fost rezultatul emisiilor mele anterioare conforme cu ale celorlați: omul e păcătos, mic și fără putere în comparație cu Dumnezeu cel atotputernic, să îți fie frică de Dumnezeu, etc. etc. Până la urmă, a venit vremea în care să zic că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim, am avut dreptate.

,,Viața este o sinusoidă, când sus când jos” – nimic mai fals. Pe măsură ce treceam de necazuri și le conștientizam ca fiind atrase de mine, atrăgeam cărți, filme, documentare, care să-mi confirme că viața poate fi minunată și într-adevăr nu suntem lăsați pe pământ ca să suferim. De curând am aflat o expresie pe care o intuiam: viața este ca o spirală care poate urca! Am spus într-un articol anterior că atâta timp cât credeam că după bine vine rău, așa se întâmpla în viața mea. Deci tu alegi ce vrei să crezi. În funcție de alegerile tale îți va fi viața chiar dacă va trebui să mai citim pentru a ajunge unde dorim. Indiferent cât va trebui să mai lucrăm cu noi, este totuși o bucurie convingerea că pot doar să urc pe spirală în bucurii și reușite.

,,Vindecare (nu fizică)”. Asta este pe undeva pe lângă iertare. Și vindecarea și iertarea se pot elibera prin mai multe sau mai puține vorbe, cu terapii (complementare) mai mult sau mai puțin binefăcătoare, totul pleacă de la intențiile pe care le emiți.

Și vindecarea și iertarea de sine sau a altora, implică uitarea ,,răului” suportat. Cred că și ăsta este un motiv pentru care am atras toate materialele care m-au învățat despre Univers, atom și Puterea adică ecoul: am o memorie ceva mai bună decât mi-ar trebui ca să iert. Și totuși, de foarte multă vreme eu nu mai am nimic de iertat (poate pe alte nivele decât cel conștient – dar pot să le elimin – aici intervine ceva ce creierul poate face, se învață). Ani sunt de când mi-am promis că nu mă voi mai lăsa supărată și motivele de supărare sunt din ce în ce mai puține, lăsând locul motivelor de bucurie. Ca un om ce se consideră cu Dumnezeu în el, consider că merit și pot să aleg eu unde, când, etc. și cine să fiu.  

Uneori cu regretele este mai greu dar Lazarev zicea că regretul momentului este cel mai mare păcat, iar retrăind momentul ți-l proiectezi în viitor și îl vei retrăi multiplicat, adică iar vei regreta. Păcatul, nu există păcat dar așa era scris, este că regretul înseamnă că ai desconsiderat Legea lui Dumnezeu (eu îi zic ecou) care a făcut ca lucrurile să se întâmple așa și consideri că putea fi altfel. Probabil este în fișa postului de mamă să simt ,,nefăcutele” mele.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă.” Dacă el zice (îți dă Puterea) că poți să te bucuri de tot ce vrei dacă acum te bucuri de tot ce ai și tu vezi că ai (ca mai sus) doar durere, lipsuri, gol, și procese care duc la rău, ce îți bagi în traistă?

Din șirul ,,coincidențelor”, de data asta buclucașă este o bifă care îmi era necesară și care putea fi pusă într-un interval stabilit. Cine avea galoanele și putea să o pună, intenționat, a făcut uz de tot ce se putea ca ,,scuze” și nerăspunderi la mesaje pentru a nu o pune. Mi-am dat seama imediat că nu am ce face dar m-am plâns la un coleg și o colegă. Ambii foarte ,,binevoitori” m-au îndemnat să mă duc (cu pârâtul desigur) la n+1. Normal că nu m-am dus, toți erau din rețeaua ,,nezâmbitului”. Ulterior, acest n+1 spunea: ,,nu pot să-i dau un ban în plus, pentru că, nu am de ce să-i iau din ce are” ?!?!

Până data viitoare: Lumină în suflet!