Cum tabelul (articolul 13 – povestit doar și încă nedesenat) nu poate lipsi din nicio boală, ajung și acum la hrana care acidifiază. Hrana pentru om, asa cum este el lăsat de la natură, se compune din 20% acizi şi 80% săruri alcaline sau baze. Alimentele procesate și fabricate acidifiază, ele duc la cresterea aciditătii sângelui, organele de eliminare, mai ales rinichii, sunt suprasolicitati și nu mai fac față acestei sarcini. O continuă acidifiere a sângelui duce la aparitia bolilor inclusiv a durerilor de cap.
Se știe că hrana de orice fel înseamnă doar 20% din boală, deci ar trebui să fie suficientă informația ca să înțeleg că o pastilă fabricată îmi poate lua durerea de cap doar dacă eu cred foarte tare în ea, caz mai puțin probabil. Poate pentru moment este soluția ideală dar ar trebui să dea de gândit pentru că pastila de sinteză poate fi toxică din simplu motiv că nu este din material viu (supliment alimentar natural) și nu mai poate neutraliza toxinele (acizii) și așa multe care au dat durerea de cap. Este foarte posibil ca aceste dureri de cap, dacă se repetă, să ascundă boli în organism care tratate în timp ar rezolva și problema durerilor de cap.
Când am văzut că nu-mi trece durerea cu pastilă, nici cu mai multe, că nu-mi trece nici cu suplimentele mele naturale nici cu minerale naturale sau de sinteză (am avut un timp din ambele în casă), nici cu felii de cartofi puși pe frunte și la cap (așa făcea mama), am știut clar că soluția nu stă în ce trebuie să înghit. În timp m-au găsit informațiile referitoare la energiile emise de mine, la ecou și toate altele decât hrana. Am găsit scris (Lazarev) că trebuie să-mi cer iertare pentru că m-am supărat. Îmi ceream. Luam toți cunoscuții la rând și le ceream iertare dacă i-am supărat. Așa mi-am descoperit o abilitate care putea să-mi spună cine nu se gândea tocmai bine la mine pentru că atunci când ceream iertare lui x durerile se întețeau și pe urmă treceau. Cum emisiile mele rezonează cu altele de același fel din univers și pe urmă se întorc înseamnă că și dacă mi-a zis cineva ceva ,,de dulce” nu ar fi ajuns la mine vibrația decât dacă era de aceași formă cu emisia mea. Oricum o gândeam tot eu eram ,,vinovata”. Și eram, dacă amintesc coloanal din tabel (articolul 13 – Iubire Frică Griji) care acidifiază, cu toate fricile, neiubirea de sine, culpabilitate, rușine, autocritica, nu merit, etc., etc., și tot nu pot da vina pe nimeni pentru că puteam da lecții la emis vibrații joase.
Popular unele schimburi de energii se numesc Deochi. Multe dureri de cap mi-au trecut spunând mult timp Tatăl nostru. Nu-i niciun secret că rugăciunea asta ridică vibrația. După ce am aflat de ecou, este singura rugăciune în care Îi cer ceva Lu’ Doamne Doamne.
Tot din Lazarev găsisem o formula pentru a-mi salva nepotul (nepermis de dulce) din ,,ghearele” deochiului meu care îl făcea neliniștit (energiile astea nu le-am analizat până acum pentru că eu din iubire emiteam ce nu-i făcea bine). Îl rugam să-mi ceară iertare că m-a făcut să îl deochi. Parcă îl aud și acum (atunci avea șase-șapte, acum are douăzeci și, de ani): ,,după ce că tu mă faci să-mi fie rău tot ție să-ți cer iertare? ” Era absolut dulce când mă certa dar zicea ce îl rugam. Și cu ce zicea el și cu rugămintea mea de a mă ierta că l-am deocheat, ne linișteam după un timp, după care soră-mea îmi promitea că nu o să mă mai primească pe la ei. Nu a reușit să se țină de promisiune!
Nu numai din dicționarul lui Jacques Martel dar și din o mulțime de materiale am găsit și enumăr, în afară de acidifierea cu mâncare și uneori (sunt cazuri) multă medicație de sinteză, câteva idei legate de durerea de cap, pe cele mai multe le-am avut și unele mai poposesc pe la mine încurcându-mi ,,neuronul meu cel vesel”.
Capul este centrul comunicării este în legătură cu individualitatea și cu autonomia mea. Este un fel de panou de control pe unde trec toate emoțiile, toate comunicările prin intermediul simțurilor. Multă vreme nu mi-am realizat autonomia iar ca individ m-am crezut mult inferioară ,,celor mai deștepți”. Când nu ești conștient de valoarea ta și te gândești doar la ce nu cunoști, capul te face să-l simți.
Dacă apare o presiune în cap, sângele fiind transportorul sentimentelor, înseamnă o dificultate în exprimarea sau primirea iubirii și a oricărui sentiment trăit. Când Iubirea necondiționată nu se cunoaște și se știe doar cea între două persoane, când nu se știe de Dumnezeul din om, intervine judecata, rușinea, și în exprimarea oricăror sentimente intervine rațiunea care blochează ce ,,nu trebuie”, îngreunând fluxul sângelui care ar trebui să transporte bucuria.
Dorința de a controla totul, nu mă simt la înălțimea așteptărilor, mă stresez să fiu sau să fac ceva, neliniștea în ce privește viitorul. Cred că numai dorința de control nu am avut-o dar o sesizez la persoane care frecvent înghit pastille contra durerilor de cap.
Durerile de cap pot proveni și de la indecizii, griji, trăiesc un sentiment de eșec, îndoială, autocritică, mă judec sever, negarea emoțiilor și a gândurilor mele ce sunt considerate necorespunzătoare valorilor mele: nu am curajul să le exprim, să le ascult deoarece sunt prea rațional și intelectualizez tot ce trăiesc. În multe boli am găsit drept cauză dezechilibrul între rational și emoțional. Conștientizarea Dumnezeului din om m-a ajutat enorm. Chiar dacă nu dai p-afară cu exprimările, conștientizările te ajută să-ți ridici vibrația. Lazarev zicea că atunci când îți este rușine sau frică de un om, emiți (partea din trăiri care vin din trecutul experiențelor strămoșilor, din istoric sau din ce știe sufletul, emoții pe care nu le conștientizezi pe moment) dorința ca acesta să dispară, adică să moară. La fel se întâmplă și cu frica de câini. Și omul și câinele ripostează în feluri la care uneori nu te aștepți pentru că ei te fac să trăiești ce ai emis: rușine și frică. Câinele dă să muște că așa știe el să se apere. Omul poate deveni tiran dacă este șef, și dacă este partener de viață, poate deveni meschin, trădător, mincinos, oricum știe el să se apere și să te facă să retrăiești rușinea și frica. Și când zici că nu vrei răul și nu faci rău nimănui… te trezești înconjurat de astfel de oameni. Asta știu din experiența mea cu ,,coincidențele”.
Durerea de cap înseamnă și emoții negative ca nesiguranța, ambițiile excesive, obsesia de a fi perfect, frica de realitate și căutarea altei realități, nevoia de a fi perfect. Și nesiguranța și frica de realitate, căutarea perfecțiunii, se ameliorează dacă puțin câte puțin în fiecare zi realizăm Dumnezeul din om. El este perfect, este în siguranță, Lui nu îi este frică de nimeni, El este TOT, de ce i-ar fi frică?
În loc să-mi ascult inima îmi ascult mintea care se suprasolicită, inflexibilitate față de mine și față de ceilalți, echilibrul între intelectul meu și emoțiile mele este ,,varză”… toate dau dureri de cap.
Frustrări față de o situație în care nu pot să iau o decizie (de exemplu culoarea lacului de unghii…), o schimbare (ultimul lucru agreat a fost schimbarea, în afară de planificare și cuvântul ,,trebuie”) în viață care implică adaptare, mă opun să fac ceva ce trebuie și mă doare capul numai gândind la scopul pe care îl am de atins, dorința de a fi performant în muncă (am vrut doar să nu îi fac pe oameni să piardă timp dacă nu știu suficient de mult pentru a fi clară în exprimare și întrebările pe care le puneam), conflict între gândurile mele, intelectul meu și nevoile mele personale (inima), mă simt neînțeles și lipsit de iubire… cum să nu se strângă toate în dureri de cap?
Despre acidifiere o să tot scriu pentru că dacă dai o căutare după acest cuvînt, pe orice motor de căutare, vei avea de citit o viață sau câteva cuvinte: boli și dezastre în viață. Simplu. Orice boală îți aduce toate cele enumerate mai sus care numai om plăcut și performant nu te va lăsa.
Dar de ce m-am apucat să scriu de cap? M-am apucat pentru că de ceva vreme nu mai am dureri de cap fără să-mi pot explica și cauza. Pot să mă și laud că le am foarte rar cu mici excepții, în ultima vreme, adică în urma postării unui articol. Nu le-am însemnat pe cele cu bucluc dar acum am scris. Cred că cineva cu care sunt pe aceiași lungime de undă care are trăirile enumerate, îmi atrage atenția că le am și eu. Și asta este un caz foarte interesant și nou pentru mine să descopăr convingerile de care de atâta amar de vreme nu am reuși să scap. Oricum mă bucur dacă prin rândurile mele trec și alții pentru că măcar idei, de a căuta binele personal, dacă le dau și sunt fericită.
Câteva zile voi fi cu puii mei și nu voi posta.
Până data viitoare: Lumină în suflet!
