Bine ar fi fost să fi știut să-mi pun pe aici și poze de care vreau și mai ales de unde vreau dar o să reînvăț să fac și asta…
Când am hotărât titlul articolului am uitat complet de 8 Martie. Am vrut să le păstrez pe amândouă și am început articolul când nu este 8 Martie, și-l voi termina pe 8 Martie. Așa leg ceva din amândouă și din Bine și din 8 Martie.
Bine era că aveam o zi libera! De când mă știu m-am bucurat de ziua asta… cumva din interes, ha, ha! Mai am ceva făcut din interes? Nu cred! La școală era zarvă multă înainte de 8 Martie cu strângerea banilor, pentru cadouri la invățătoare, profesoare, diriginte, dar interesul și bucuria era că… nu ne asculta! Nu ne scotea la tablă și erau foarte drăguțe cu noi. La serviciu când am ajuns, m-am bucurat și de ceva atenții, flori și felicitări, dar interesul și bucuria erau că… femeile erau libere în acea zi și ni se da și o sumă de bani. Cred că am lucrat vreo două zile de 8 Martie dar tot cu bucurie pentru că lucrările dacă apăreau se amânau, ședințe dacă erau noi nu participam iar dacă vreun termen era scadent se ,,uita” de el până a doua zi. Deci Bine era că aveam o zi liberă!
Cel mai Bine și minunat era când eram chemată la serbările copiilor mei date în cinstea mămicilor. Erau bucurii cu lacrimi de la minunile mele pe care îmi este greu și nu știu dacă reușesc să le descriu la adevărata lor valoare. Dar și așa simțeam că ei sunt vedetele, că ei sunt sărbătoriții indiferent de programele artistice pe care de dezvoltau. Mai târziu când au devenit adulți îmi aduc flori… încă sunt surprinsă și tot îmi este greu, să percep această sărbătoare ca fiind ziua mea, și să mă simt îndreptățită să fiu sărbătorită ca în ziua mea de naștere. După revoluție când au ,,înflorit” rețelele de socializare (bine că nu am mai multe) mă bucur de poze, de culorile care îmi apar în fața ochilor, de muzică, da, asta mă încântă cel mai tare dar asta mi se întâmplă în orice moment din zi și din noapte când muzica îmi atinge sufletul. De toate astea mă bucur, totuși când ascult muzică despre mămici toate emoțiile mele se duc la mami meu care nu mai este printre noi…
Bine este când ne urăm primăveri frumoase și fericite, iubire și realizări… este frumos! Bine este să ne bucurăm de urări și de fiecare zi, a oicărui anotimp, chiar dacă nu este din primăvară.
Bine este să faci un lucru bine. Bucuria lucrului bine făcut, expresia o știu de când mă știu, este reală și cred dorită ori de câte ori facem ceva. Că învățăm să facem ceva, că facem, toți ne dorim să facem bine. Binele ăsta poate fi tradus și în foarte bine și mi se pare normal.
Bine este pentru fiecare om în altfel. Câte suflete sunt atâtea noțiuni de Bine există. Nu vreau să amintesc de profesorii și părinții care considerau că Binele trebuie făcut cu bățul și cureaua. Bine făcut cu forța? Binele impus? Mai sunt însă cei care cred că ,,știu eu cel mai bine ce este Bine pentru tine” chiar cu riscul ruperii relațiilor și instalării neîncrederii. Oare beneficiile primite sau promise merită să-și asume aceste riscuri? Sau te consideră om atât de prost să nu te prinzi că ești ,,păzit”? Pomenind de ecou, uneori le iese dar nu pentru că și-o doresc ci pentru că tu fiind îndreptat către Bine, gândindu-l și simțindu-l, ți-l atragi. Nu știu cum cei mai apropiați gândesc că la o ,,fragedă” vârstă ei pot și sunt îndreptățiți să te păzească de Binele pe care îl consideri tu că este pentru tine… Dar ei doar vor aștepta, vor veghea… nu vreau să fiu lângă ei când se vor ,,trezi”.
Binele făcut cu așteptatre nu se întoarce ca bine. Aud mereu cât bine au făcut unii și nu a fost nimeni recunoscător ba chiar li s-a înapoiat opusul. Aici este ce nu vor unii să înțeleagă din ecou. Ce emite mintea, în ce procent, și în ce procent emite inima care așteaptă recunoștință, așteaptă laude, așteaptă ceva foloase, beneficii, etc.? Dacă aștepți sau speri la laude, foloase, beneficii, vei aștepta și vei spera și mai mult.
Că nu mor de dragul criticii, am mai scris. Poate am eu în gând doar o idee din ce este critica și pe unde ar putea face ea bine, se poate și asta. Cu ce nu sunt însă de acord este acea critică făcută din șablon. Înveți la o școală cum ar trebui să fie un lucru, cum ar trebui să se facă un lucru și faci un șablon pe care înșiri unele sub altele caracteristicile pe care obiectul criticat trebuie să le îndeplinească, la capătul fiecărui rând de caracteristici ai un loc gol pe care pui din pix un x sau o bifă. Mai greu îmi este mie să pricep de ce golurile sunt nebifate la caracteristicile îndeplinite și sunt bifate doar la cele neîndeplinite, de ce aceste șabloane sunt făcute în așa fel încât pot fi completate și de roboți? De ce mi-am stricat eu ochii în seara asta citind niște Cronici făcute de ,,specialiști” care sigur erau roboți? Ce au scris ei se putea programa pe calculator deși era un domeniu în care majoritatea lucrului făcut era constituită din… emoții, rezultatul trebuia să fie în mare parte tot emoții! ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.” Mi-a venit în minte această zicere gândindu-mă că ei, roboții, nu ar fi putut niciodată să facă ce au făcut cei criticați și totuși încercau să desființeze în țara asta o muncă făcută cu mai mult sau mai puțin profesionalism dar făcută cu intenții bune și mai ales cu emoții și pentru emoții. Deci până la autorități, aprobări, buget, etc. ,,roboții” demolează în numele… școlilor prin care au trecut. Binele dacă ar fi văzut mai des și chiar căutat, acolo unde sigur este, în țara asta mult mai bine ne-ar fi.
,,Să nu faci ce face popa, să faci ce zice el”: nu-mi place critica dar m-am trezit criticându-i! Ce am eu de învățat d-aici? Aflu mâine…
Din șirul ,,coincidențelor”, cităm niște sugestii, două sonerii și un mesaj. Încântată pentru o vacanță despre care nu știau decât cei din familie, spun totuși unei ,,college”, pe care oricum o bănuiam, în ultimul moment înainte să plec. Foarte încântată îmi povestește ceva frumos despre unde voi ajunge și despre… două adrese a doi foști, dar încă destul de influenți, din aceia cu galoane. M-am cutremurat de groază și mai mult de greață, i-am spus că nu vreau să aud și am plecat. Bineînțeles că în vacanță în două zile diferite primesc două telefoane ce nu aveau prefix cunoscut, era prea frumos cu ai mei ca să mă enervez. Culmea nesimțirii a fost un mesaj pe telefon, de la două sute și cincizeci de kilometri de locul meu de muncă, o colegă doar de bună ziua, cu solicitare de adresă unde stau motivând o eventuală vacanță care, nu a vut loc niciodată și nu ar fi avut nevoie niciodată de adresa mea pentru vacanțe, ea descurcându-se foarte bine pe site-urile de profil. Toți în rețeaua lu’…
Bine este azi de 8 Martie să ne bucurăm de flori, de soare, de puii noștri minunați și de toți fluturașii, iepurașii, ghioceii și găzele ale căror poze sunt pe felicitări, filmulețe și urări de La mulți ani!
Până data viitoare: Lumină în suflet!
