… sau Oglinda (ha, ha…) din colecția ,,fă ce zice popa, nu ce face el”.
Mi-am propus ca să scriu de fiecare data când am un subiect de care să mă leg. Azi (adică ieri) nu se anunța nimic până când am plecat la cumpărături. Unde? Nașpa, în mall! Nașpa pentru că sunt o groază de magazine cu oglinzi care te lasă în pace dacă nu-ți trece prin cap să și probezi ceva. Cum să faci o femeie să tacă dar și cum o faci să scrie mai puțin? Mi-a zis unul din puii mei că literele multe, când sunt citite, strică ochii. Poate mai țin și minte.
Deci, tot ce am probat era ,,prost croit”. Nu cădeau în niciun fel iar ,,tipa” care se uita la mine din oglindă nu-mi plăcea cum arăta… explicația, mai la urmă.
La câțiva ani după revoluție, o prietenă îmi aduce în față goblenul. Mie mereu mi-a plăcut să lucrez. Nu am făcut prea multe din două motive: unul ar fi fost că necesita ceva timp, desi este un mod excelent de deconectare, alt motiv ar fi fost că nu-mi foloseam prea mult creierul cu care m-a înzestrat Dumnezeu și îmi era teamă să nu-L supăr. Idea este că am vrut să încep cu o icoană. Niște oameni foarte deștepți au făcut cataloage cu poze și diagrame în carouri cu semne pt fiecare culoare, la care se anexau și ațele în culorile adecvate. Am început prin a-L căuta pe Dumnezeu în toate cataloagele cu goblenuri și de pe net (nu am spus la nimeni și poate nu râzi foarte tare) și nu L-am găsit. Am început totuși cu icoană, am făcut chiar trei, după care am făcut și altceva.
Tot cam pe atunci l-am citit și pe Lazarev. Am reținut un dialog care mi-a explicat de ce nu am găsit eu icoană cu Dumnezeu. O doamnă venită la el la consultații i-a răspuns puțin supărată la sfaturile lui pe care nu le înțelegea prea bine, că ea a trait toată viața în socialism, că nu a fost nimeni care să-i explice ce este cu religia și cum poate ea să-L invoce pe Dumnezeu dacă nu știe unde este?! Răspunsul lui a venit foarte scurt și pentru mine destul de clar pentru că am făcut legătura și cu alte informații pe care le aveam. I-a zis că poate să-I zică Dumnezeu, poate să-I zică Univers, poate să-I zică Domnu’ X! Condiția este ca atunci când rostește sau se gândește la aceste nume să ia în considerație tot ce știe și nu știe, tot ce simte, tot ce vede și nu se vede, tot Universul oricât de infinit este, și mai important să-l considere un TOT. Tot-ul ăsta cuprinde galaxiile cu găurile negre, Praful de stele, pământul cu poluarea lui, gândurile mele, patul pe care dorm, operele de artă și gunoaiele pe care le măturăm… și bineînțeles toți oamenii pe care îi catalogăm în mii de feluri. Deci Dumnezeu este și în oameni.
Dimensiunile atomului ne spun că el este mai mult gol iar particulele componente sunt doar niște vârtejuri. În Univers ei se combină și se sparg după niște Legi (care intră tot în acest Tot). Când încearcă omul să combine sau să spargă atomi îi sunt necesare forte uriașe (vezi centralele nucleare).
Tot Lazarev spunea că dacă spargi un geam se cutremură Universul. S-au făcut experiențe care au arătat că un fir de ADN dus pe partea cealaltă a pământului a reacționat instant odată cu trăirile persoanei de la care s-a extras ADN-ul. Deci chestia cu geamul este adevărată.
Dumnezeu este și în oameni și cea mai mare forță din Univers este ce emite omul (se numește în cărțile mai vechi din timpul lui Hristos de Putearea omului – unele au fost arse) fiecare om este un fel de ,,buric” al Universului, ce emite primește înapoi.
Isus a spus să îmi iubesc aproapele ca pe mine. Nu-ți dă nimeni peste ceafă dacă nu-L iubești pe Dumnezeul care ești, dacă nu-l apreciezi și nu-L consideri suficient de bun față de x sau față de y. Vine în schimb oglinda, în cazul de față, și îți arată cât frumos te-ai văzut, cât de mult ți-ai apreciat fiecare celulă din corpul tău și câtă încredere ai avut în calitățile tale. Tot Dumnezeu ne-a înzestrat cu darul de a ne putea elibera de niște credințe așa încât episoade din astea cu oglinda să fie ori mai puține ori să ,,doară” mai puțin.
Să te iubești, să te apreciezi pentru ce ești, cum ești, câte cunoștințe ai și ce calități ai, înseamnă că tot ce se va întâmpla în viața ta, te va face să retrăiești aceste aprecieri. Am găsit scris că recunoștința înseamnă prosperitate. Da, pentru că mulțumind pentru toate simțurile, calitățile cu care ai fost înzestrat, pentru fiecare lucru care te înconjoară, la fel ca Ecoul, vor veni evenimente care să te facă să mulțumești și mai mult și mai intens pentru ce a venit.
Despre cele rele este de vorbit o viață. Gândește-te că de câte ori zici că ,,nu este drept așa”, înseamnă că judeci, vei zice și mai mult și de mai multe ori ,,nu este drept așa”. Prezentul ne arată asemenea nedreptăți pentru că de aproape două mii de ani omul nu știe că în el este Dumnezeu și nu-și cunoaște nici Puterea. Despre Puterea omului scrisă în cărțile din timpul lui Isus se știe din traducerile de la Marea Moartă (din cărțile lui Gregg Braden). Dacă eu am avut acces la aceste cărți, este un semn foarte bun că lumea este în direcția cea bună. Eu așa vreau să cred. Și pentru cine vede altceva în lume, pune-ți problema: de câte ori sunt în răzoi cu mine, cu cei din casă, cu cei necuviincioși, etc. Pentru fiecare emisie de supărare, ceartă, frică, groază, vor veni alte și alte evenimente pentru care să le retrăiești. Dacă strigi într-o vale ,,nu vreau să fiu înșelat” sau ,,mi-e teamă că voi fi înșelat”, vezi ce-ți va răspunde ecoul. Teama asta vine din neprețuirea de Sine. Când nu ești conștient de existența lui Dumnezeu din tine, nu te prețuiești, nu-ți cunoști calitățile iar uneori profesionalismul și formele, cerute tot de oameni, pur și simplu ne dau în cap. De reținut că două suflete sunt împreună pentru că sunt pe aceleași vibrații. Dacă unul emite vibrațiile joase ale fricii, nu va avea decât situații în care le va retrăi. Conștientizarea lui Dumnezeu în noi, ridică vibrația.
Și că veni vorba de frici, în acest caz fricile se înmulțesc pentru că cele emise aduc situații (structurează Universul) care ne fac să retrăim frici. Am aflat că nici corpul nu stă degeaba și își pune și el apărători (a se citi grăsime).
Din șirul poveștilor despre unde este Dumnezeu am o mulțime. Pe măsură ce mi le amintesc le voi mai scrie. În afară de faptul că se uită de Legile precum gravitația, mișcarea planetelor, tot zumzetul din Univers care pare foarte bine ordonat, sunt și sub ochii noștri transformări precum raza de soare în clorofilă, dar și astea tot din ,,Mama Natura” zic unii că sunt. Am auzit spunând că dacă pun bulbi de lalele într-un camp, vor crește lalele pentru că așa face ,,natura”. Cumva este adevărat dar celulele din bulb, cum știu ele să se dividă în celule din care să iasă tulpină, floare și rădăcină? Celulele alea sunt formate din niște atomi care se pare știu foarte bine unde să se ducă. Bruce Lipton și noua biologie zic și ei de niște descoperiri uluitoare care, ce să vezi?, nu țin cont de logica omului.
Din șirul coincidențelor, tot din vacanțe, alte trei binevoitoare venite de niciunde. Nu m-am prins de una decât după un telefon în care îmi sugera o intervenție la ,,cineva” pentru că fusese prejudiciată de câțiva bănuți, pe o factură, care nu făcea nici cât o pâine.
Până data viitoare: Lumină în suflet!
