Cred că acest articol va avea mai multe volume, voi menține titlul dar voi pune o cifră la el. Asta pentru că de foarte multă vreme aud expresii (și probabil voi mai auzi) care sunt de cele mai multe ori ,,scuze” pentru gândiri, fapte, vorbe, etc. În funcție de cine le rostește și de cât de multe știe, șirul lor este mai scurt sau mai lung iar la fiecare expresie se adaugă altele care ,,lămuresc” pe cele anterioare. Acum vorbesc, de fapt scriu, referindu-mă mai mult la partea aceasta mai nou apărută de ,,dezvoltare personală”, care ne învață și ne oferă terapii, indiferent că este vorba de oameni sau de cărți.
Între cele care m-au intrigat foarte tare a fost cea care se referă la Lecții. Bine, lecțiile în școală, nu au fost niciodată prietenele mele, ha, ele totuși intrigându-mă mai puțin.
Pornind de la unu și doi din articolele anterioare, îmi explic sau nu expresiile cu pricina, unu înseamnă că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Dumnezeu sau Universul este Tot, este suportul cu toate particulele conținute și cu legile care le materializează, le unește și le separă și doi înseamnă Putearea dată omului (gândul este cea mai puternică forță din Univers – nu am zis eu) de către Dumnezeu: vibrațiile emise de fiecare celulă (atom) din el, structurează tot Universul aducând evenimente și situații de viață care să-l facă pe om să retrăiască multiplicat (ecoul) vibrațiile emise.
Din infinitatea de particule cu structurile lor cu tot, după care legi și în ce formă ajung aceste Lecții la noi? Culmea este că acest gen de expresii sunt folosite și de către cei pentru care există doar ce se vede. Deci: cine stabilește ce sunt aceste Lecții și cine stabilește care este conținutul lor, tema care ni se cere. Dacă dau cu piciorul într-un câine și mă mușcă înseamnă că mi-a dat o Lectie? Dau cu piciorul în câine pentru că îmi este frică de el, primesc mușcătura care mă face să-mi fie și mai frică (și nu doar de câini). ,,Unele Lecții nu pot fi predate, trebuie să le înveți singur.” – am găsit scris. Unde să le caut? Sau mai bine zis ce să caut? Deci, nu știu ce să învăț… Partea aia cu ,,sufletele noastre au fost aduse pe pământ ca să învățăm Lecții, pământul este cea mai grea școală pentru suflete” mă bate rău de tot. A mai căutat cineva și alte școli prin Univers? Să zicem că este singura, de ce școală și nu orice altceva? De ce nu am fi fost aduși pe pământ pentru a învăța (dacă tot trebuia să învăț ceva) bucuria?
Am auzit-o și pe asta: eu (sufletul meu) am decis să vin pe pământ, eu mi-am ales mama și mi-am ales suferinta, în țara asta și în orașul ăsta. Poate așa este dar cum poți fi sigur (cine a zis, cine a scris, a fost martor cineva la alegerea mea?) și mai ales, în ce fel te poate influența, în deciziile pe pământ, ca să memorezi chestiile astea? ,,Orice entitate a ales să vină aici.”… să înțeleg că toate entitățile sunt niște proaste care vor să sufere învățând, că nu mereu este o bucurie să înveți sau și mai rău, toate se consideră proaste și vor să se deștepte.
,,Am învățat lecția.”, asta spun și nu mai dau cu piatra în câini, dar în oameni pot? Mai ușor ar fi să scap de frică (nu se face chiar repede dar nu-i imposibil) pentru că doar ea face să mă apăr dând cu pietre. Că trebuie să integrez durerea (nu fizică) ca să mă vindec, asta mi se pare mai mult de umplut pagini. Ce să integrez în celulele și atomii mei aș înțelege pe bază de imaginație, dar de ce ar însemna asta vindecare? Apreciez munca de a dezvolta teorii conform statisticilor în urma cercetărilor îndelungate, multe pagini și vorbe ies de aici, multe job-uri și pâini de mâncat…
,,Viața îți dă multe Lecții. ” Dacă ai un necaz și îl numești Lecție, cine este viața ca să ți-l trimită?
Uitasem de ,,Testele” la care ești supus pentru a evolua. Singurele teste pe care le știu sunt cele din școală. Cum se formează un Test, cine este profesorul, din ce material este format Testul ca să cuprindă zeci de pagini în urma cărora cine îmi spune dacă am evoluat sau nu?
,,Pedepse”. Dacă Puterea mea este de a structura Universul ca să-mi aducă ce am emis, cine mai poate fi în exterior ca să mă pedepsească? M-am considerat umilă și fără merite importante? Am trăit ulterior situații în care am fost umilită și nedreptățită. Dumnezeu mi-a dat Puterea să îmi atrag situații în acord cu ce emit: dacă mă consider demnă de lucrarea Lui și mă bucur de cine și ce sunt voi atrage situații în care să mă bucur și mai mult și în care voi fi apreaciată.
,,Viața este durere!” Pe bune? Cu ani în urmă când m-am opus unei situații foarte dure și mi-am luat sănătatea în mâini, am făcut-o convinsă fiind că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim. Tot ce am mai ,,tras” de atunci s-a dovedit a fi fost rezultatul emisiilor mele anterioare conforme cu ale celorlați: omul e păcătos, mic și fără putere în comparație cu Dumnezeu cel atotputernic, să îți fie frică de Dumnezeu, etc. etc. Până la urmă, a venit vremea în care să zic că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim, am avut dreptate.
,,Viața este o sinusoidă, când sus când jos” – nimic mai fals. Pe măsură ce treceam de necazuri și le conștientizam ca fiind atrase de mine, atrăgeam cărți, filme, documentare, care să-mi confirme că viața poate fi minunată și într-adevăr nu suntem lăsați pe pământ ca să suferim. De curând am aflat o expresie pe care o intuiam: viața este ca o spirală care poate urca! Am spus într-un articol anterior că atâta timp cât credeam că după bine vine rău, așa se întâmpla în viața mea. Deci tu alegi ce vrei să crezi. În funcție de alegerile tale îți va fi viața chiar dacă va trebui să mai citim pentru a ajunge unde dorim. Indiferent cât va trebui să mai lucrăm cu noi, este totuși o bucurie convingerea că pot doar să urc pe spirală în bucurii și reușite.
,,Vindecare (nu fizică)”. Asta este pe undeva pe lângă iertare. Și vindecarea și iertarea se pot elibera prin mai multe sau mai puține vorbe, cu terapii (complementare) mai mult sau mai puțin binefăcătoare, totul pleacă de la intențiile pe care le emiți.
Și vindecarea și iertarea de sine sau a altora, implică uitarea ,,răului” suportat. Cred că și ăsta este un motiv pentru care am atras toate materialele care m-au învățat despre Univers, atom și Puterea adică ecoul: am o memorie ceva mai bună decât mi-ar trebui ca să iert. Și totuși, de foarte multă vreme eu nu mai am nimic de iertat (poate pe alte nivele decât cel conștient – dar pot să le elimin – aici intervine ceva ce creierul poate face, se învață). Ani sunt de când mi-am promis că nu mă voi mai lăsa supărată și motivele de supărare sunt din ce în ce mai puține, lăsând locul motivelor de bucurie. Ca un om ce se consideră cu Dumnezeu în el, consider că merit și pot să aleg eu unde, când, etc. și cine să fiu.
Uneori cu regretele este mai greu dar Lazarev zicea că regretul momentului este cel mai mare păcat, iar retrăind momentul ți-l proiectezi în viitor și îl vei retrăi multiplicat, adică iar vei regreta. Păcatul, nu există păcat dar așa era scris, este că regretul înseamnă că ai desconsiderat Legea lui Dumnezeu (eu îi zic ecou) care a făcut ca lucrurile să se întâmple așa și consideri că putea fi altfel. Probabil este în fișa postului de mamă să simt ,,nefăcutele” mele.
,,Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă.” Dacă el zice (îți dă Puterea) că poți să te bucuri de tot ce vrei dacă acum te bucuri de tot ce ai și tu vezi că ai (ca mai sus) doar durere, lipsuri, gol, și procese care duc la rău, ce îți bagi în traistă?
Din șirul ,,coincidențelor”, de data asta buclucașă este o bifă care îmi era necesară și care putea fi pusă într-un interval stabilit. Cine avea galoanele și putea să o pună, intenționat, a făcut uz de tot ce se putea ca ,,scuze” și nerăspunderi la mesaje pentru a nu o pune. Mi-am dat seama imediat că nu am ce face dar m-am plâns la un coleg și o colegă. Ambii foarte ,,binevoitori” m-au îndemnat să mă duc (cu pârâtul desigur) la n+1. Normal că nu m-am dus, toți erau din rețeaua ,,nezâmbitului”. Ulterior, acest n+1 spunea: ,,nu pot să-i dau un ban în plus, pentru că, nu am de ce să-i iau din ce are” ?!?!
Până data viitoare: Lumină în suflet!
