Zilele astea mi-am amintit… a câta oara? Mi-am amintit că de mai multe ori mi-am propus să scriu un articol despre libertate. Şi tot acum mi-am amintit de ce nu l-am scris până acum. Nu l-am scris pentru că este un subiect care mi-ar face articolul foarte lung, în acelaşi timp dacă nu-l încep nici nu-l voi termina…
Încă din vremurile în care eram destul de mică aveam nişte întrebări legate de ce trebuie şi ce nu trebuie făcut. Mi se părea destul de des că sunt lucruri care se frac, se fac cu greu chiar dar care puteau lipsi. Făceam un scenariu, in mintea mea, despre ce s-ar întâmpla dacă treaba aia nu s-ar face… În cele mai multe cazuri nu s-ar fi întâmplat nimic rău.
Cum am aflat mai târziu, studiind Legea Atracţiei Universale, lucrul pe care îţi laşi atenţia îl vei atrage în viaţa ta. Aşa am atras persoane alături de care am aflat şi mai mult că lucrurile alea şi alea trebuie făcute. Am găsit chiar principii de viaţă care nu aveau ca bază decât inerţia timpului şi a tradiţiilor. Idei după care işi ghidau viaţa pentru că aşa se face. Păreri ce dăinuiau din gură în gură erau ridicate la rang de adevăr fără să fi trecut prin inimile celor mai mulţi. Dar şi altceva trebuia făcut. Mai trebuia răspuns conform cu cele ce trebuiau făcute. Afirmaţiile sau refuzurile nu prea aveau de-a face cu voinţa sufletului.
Mai târziu în pozele copiilor mei am găsit acest cal ce însoţea un articol referitor la libertate. Mi-am amintit iar de lucrurile înţelenite din tradiţii şi obiceiuri şi mai ales mentalităţi. Între timp printre căutări am găsit gânduri şi cuvinte care povesteau despre nelămuririle mele mai vechi şi mai noi.
„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.“ – Jean-Jacques Rousseau
După ce am găsit citatul ăsta am scris: „Atunci când îţi permiţi să nu faci ce nu-ţi doreşti, te crezi pentru o clipa Dumnezeu. Atunci eşti fericit, atunci eşti liber. Atunci eşti cu adevărat liber.“ Cu adevărat mi s-a părut a fi o mare fericire atunci cînd îţi permiţi să refuzi să faci ce nu-ţi este pe suflet, ceva ce trebuie să faci sau face toată lumea. Fără să mă gândesc era vorba despre începutul iubirii de sine. Începusem să mă consider puţin mai importantă în ochii mei şi să realizez că şi sufletului meu trebuie să-i răspund.
Începeam să înţeleg şi mai ales să simt ceva din ce înseamnă libertatea. Încercam parcă primii paşi în ceva ce simţeam că există. Căutând răspunsuri la întrebări nepuse şi remedii nebătătorite de cei de pe lângă mine, am gasit: „Libertatea este acea clipă între momentul în care cineva îţi cere să faci ceva şi momentul în care te decizi cum să-i răspunzi“ scris de Jeffrey Borenstein. Clipele în care luai decizia coincideau cu clipele în care te gândeai la tine, la Dumnezeul din tine şi la iubirea pe care o merită. Paşi mici, timizi uneori dă, acolo unde există credinţă, viaţă dă viaţă. Ideea că Dumnezeu este cu tine şi că îţi permite să fii liber, îţi dă aripi. Cum am ajuns la Dumnezeu? „Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu – sălăşluieşte în interiorul omului…“ a spus Joseph Murphy. Aceste cuvinte mi-au întărit ideea de libertate şi cam către ce se îndreaptă semnificaţia acestui cuvânt.
Cuvintele care urmează m-au găsit mai cunoscătoare. Învăţasem între timp şi că trebuie construită încrederea în sine, că nu-i uşor dar trebuie să începi dacă vrei să afli în viaţă drumul hărăzit de Dumnezeu.
„Du-te acolo unde vrei sa ajungi !
Danseaza acolo unde nu e muzica !
Canta acolo unde-i liniste !
Fii acolo unde vrei sa fii!
Fii tot ceea ce poti fii!“
În rochia asta şi desculţă m-am văzut când mi-am luat libertatea de a alege drumul tămăduirii prin metodele nebătătorite ale naturii. În rochia asta şi în picioarele goale m-am văzut când am plecat să „caut“ căile către fericire şi împlinire… ştiam că trebuie să învăţ pentru a le afla.
Şi zilele astea când mi-am amintit că nu am scris un articol despre libertate m-am trezit de fapt că sunt liberă să nu mai am griji… Să nu mai am griji… Cea mai mare parte a vieţii nu am ştiut că există această fericire. După ce am aflat că există mi-am dorit să aflu drumul către această minune. Nu uşor am înţeles cuvintele lui Valeriu Butulescu care spuneau că „Doamne, liber mă simt în sfera Ta. Captivi sunt cei de-afară.“ Este un adevăr atât de uriaş în profunzimea lui încât … pentru o clipă nu l-am înţeles.
Libertatea de a simţi importanţa pe care o ai în Universul făcut de Dumnezeu din Iubire, poate fi considerată o treaptă minunată pe scara vieţii lăsată nouă spre găsirea noastră!
„Adevarata Libertate este cea interioara, nu cea exterioara.“
Nopate buna!
