,,Conform legilor aerodinamicii, bondarul nu ar trebui sa poata sa zboare. Dar bondarul nu stie asta si continua sa zboare.”
Am citit de multe ori acest citat. Imi place din ce in ce mai mult. Cred ca se leaga de multe aspect din viata unui om, ca sa nu folosesc cuvinte mari si sa spun ca uneori simtim ca zburam si fara sa vrem sau sa stim.
Articolul cu Scinteia, m-a pus inca o data pe ginduri. Care este ,,scinteia” mea din moment ce eu nu sunt dispusa, constient vorbind, sa fac unele compromisuri? Scopul il stiu, motivul il stiu, …Scinteia mea imi incetineste Ritmul. Cind imi aduc aminte de ritm ma supar. Nu-mi place, dar e al meu si sigur mai am de ,,facut putin curat” in ,,tarlaua atitudinii” mele.
Si legat de asta am mai citit citeva rinduri despre:
Cum ne trăim viaţa?
Orice om care la un anumit moment, într-o anumită, situaţie intervine în viaţa noastră, ne afectează în mod direct existenţa.
Deoarece oamenii trăiesc înconjuraţi de alţi oameni, vieţile lor se împletesc într-un mod unic şi irepetabil. Sunt firicele invizibile ce ne leagă existenţa de a celor din jur, chiar dacă noi nu conştientizăm acest lucru.
Si dupa ce am analizat putin am ajuns foarte aproape de o concluzie care ,,se zbate ca pestele pe uscat” de citeva luni bune:
– am mai incheiat un capitol din viata mea! … sau nu sunt dispusa sa-mi consum energia ,,cernind bobul de neghina”.
Pot intelege, incerc sa nu ma supar, piedicile poate nu vor fi inlaturate toate, ritmul poate nu va fi instant accelerat, dar SCINTEIA mea chiar nu ma lasa in orice ,,CUM”, (Oliver Holmes: ,,Cel mai extraordinar lucru pe lumea asta nu este CUM stăm ci ÎNCOTRO ne îndreptăm”), este ,,mult prea EXTRAORDINARA”!
01.07.2011
