Întâi de toate, răceala mi-a trecut instant. Cine m-a învățat ce să caut în convingerile, gândurile și ce mai simt eu, cum să le eliberez și ce să pun în loc, m-a învățat bine. Mulțumesc.
Nu știu cum mi-a trecut printre degete acest titlu dar în lumina lucrurilor bune pe care le putem face cred că ar trebui să intre și rugile noastre de bine către toți cei care ne trădează. Ei sunt cei mai amărâți dintre toți cei care fac rele.
Ca să fie clar, cei trădați, cel puțin până acum, ar trebui să știe că este exclusiv vina lor dacă li se întâmplă așa ceva. De ce? Păi fiecare pe vibrațiile emise își atrage ce are în viață. Și tot până acum ar trebui să știe că aceste lucruri se pot remedia. Identificăm fricile, convingerile, judecățile și tot este emisie de vibrație joasă, le eliberăm și inserăm partea bună a lucrurilor. Asta se învață, important este că se poate ieși din vizorul trădătorilor, nu este imposibil.
De ce am zis că sunt amărâți și să ne rugăm pentru trădători? Păi îți dai seama că ei nu știu ce să facă cu viața lor? Ei nu știu să se bucure de ea, nu au activități care să le bucure viața, nu au ocupații care să le dea satisfacții, ei nu au pe nimeni în jur care să le zâmbească măcar, ce să mai zic să îi facă fericiți. Ei nu știu ce-i aia bucurie, satisfacții nici atât și ei cred că planificând sau ,,păzind” pe cineva, pentru raport, se vor simți mai bine. Ei nu știu că nu așa se învață bucuria. Orice planificare nu înseamnă neapărat emisii de bucurie pentru că încă nu ai certitudinea bucuriei deci stau și-și bat capul cu planuri, ce să spună, eventual ce să mintă, cui și când să spună, toate astea înseamnă energie pierdută care se va transforma în insatisfacții conform vibrației joase emise. Spun insatisfacții pentru că mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală și este foarte posibil ca răul dorit, la final să nu fie atât de mare sau chiar să nu fie rău. Se mai spune că tot răul este spre bine, nu? Și dacă nu-și bat capul cu astea și doar trebuie să ,,păzească” pe cineva și să raporteze și tot nu-i ușoară încercarea de a părea natural, binevoitor, îngrijorat și doritor în a da ajutor.
Și golul ăsta pe care ei caută să și-l umple cu a face rău nu-i numai din partea materială a vieții, partea pe care o știe și o conștientizează. Golul ăsta este în sufletul lor. Ei nu sunt iubiți, și dacă sunt, ei nu pot să simtă asta și nu-și vor da seama până nu-și vor strica relația pe care și-ar dori-o din sufletul dar… sufletul lor este gol. Din cauza golului din suflet ajung să creadă că beneficii materiale sau cine știe ce servicii le vor împlini așteptările. Nu vor realiza decât că nu le va împlini nimic și probabil vor inventa noi căi și noi planuri. Să ajungi să trebuiască să suporți uneori chiar ,,prostia” unor neștiutori în domeniu, să-ți bați nervii și să te chinui să-i înveți chiar dacă vezi că nu se prinde nimic de ei, pentru că trebuie să afli niște răspunsuri, arunci în discuții subiecte, sugestii, etc., și ce să vezi? ,,proștii” nu se prind și nu dau răspunsurile pe care ei le așteptau. Ce beneficii să capeți ca să merite atâta muncă și bătăi de cap? Mie nu mi se pare ușor nici pe prostul să faci mereu dar să mai și minți și să ai pretenția să fi crezut. În categoria asta deja sunt intrate niște ,,coincidențe”, una sigur, nu știu câte ajutoare a avut.
,,Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu” este un citat minunat de care se pare că nu suntem conștienți. Se zice, și sunt convinsă că așa este, că fiecare ne naștem cu câte un har, cu câte un talent și nu ne rămâne decât să ni-l descoperim. Ei nu realizează câtă viață pierd prin timpul alocat a face rău în speranța vreunei satisfacții sau bucurii iluzorii. Aia nu este bucurie este boală care nu va umple în niciun fel golul din suflet. Cei care promit beneficiile și care probabil, sigur, au făcut alegeri în viață pe care le regretă nu cred că ar recunoaște vreodată că le lipsește ceva. De obicei cei care fac alegeri având la bază materialul, și le numără și nu-și dau seama că lipsesc cele din suflet… unii și acum mai zic că sunt prostii.
Dacă eu aș începe să găndesc despre ei cum ar gândi omul care nu știe de Dumnezeul din el, aș gândi în termeni de supărare, ranchiună, resentimente, pe alocuri ură poate fi. Cum eu știu că emisiile mele îmi vor aduce situații de viață care mă vor face să le retrăiesc și să le retrăiesc și mai intens, spun stop. Nu vreau să emit decât ce vreau să primesc. În rugăciuni îl rog pe Dumnezeu să le insufle Iubire necondiționată și Lumină Divină în suflet și în inimă. Mai ceva ani, mai mulți ani în urmă mi-aș fi dorit să pățească la fel dar… că nu-s bune emisiile astea este una, partea și mai frumoasă este că întrezăresc un bine foarte mare pe care mi l-au făcut ei cu aceste ,,activități” făcute de oameni cu pietre în loc de inimi.
Până data viitoare: Lumină în suflet!
