Libertate

 

Zilele astea mi-am amintit… a câta oara? Mi-am amintit că de mai multe ori mi-am propus să scriu un articol despre libertate. Şi tot acum mi-am amintit de ce nu l-am scris până acum. Nu l-am scris pentru că este un subiect care mi-ar face articolul foarte lung, în acelaşi timp dacă nu-l încep nici nu-l voi termina…

Încă din vremurile în care eram destul de mică aveam nişte întrebări legate de ce trebuie şi ce nu trebuie făcut. Mi se părea destul de des că sunt lucruri care se frac, se fac cu greu chiar dar care puteau lipsi. Făceam un scenariu, in mintea mea, despre ce s-ar întâmpla dacă treaba aia nu s-ar face… În cele mai multe cazuri nu s-ar fi întâmplat nimic rău.

Cum am aflat mai târziu, studiind Legea Atracţiei Universale, lucrul pe care îţi laşi atenţia îl vei atrage în viaţa ta. Aşa am atras persoane alături de care am aflat şi mai mult că lucrurile alea şi alea trebuie făcute. Am găsit chiar principii de viaţă care nu aveau ca bază decât inerţia timpului şi a tradiţiilor. Idei după care işi ghidau viaţa pentru că aşa se face. Păreri ce dăinuiau din gură în gură erau ridicate la rang de adevăr fără să fi trecut prin inimile celor mai mulţi. Dar şi altceva trebuia făcut. Mai trebuia răspuns conform cu cele ce trebuiau făcute. Afirmaţiile sau refuzurile nu prea aveau de-a face cu voinţa sufletului.

Mai târziu în pozele copiilor mei am găsit acest cal ce însoţea un articol referitor la libertate. Mi-am amintit iar de lucrurile înţelenite din tradiţii şi obiceiuri şi mai ales mentalităţi. Între timp printre căutări am găsit gânduri şi cuvinte care povesteau despre nelămuririle mele mai vechi şi mai noi.  

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.“ –  Jean-Jacques Rousseau

După ce am găsit citatul ăsta am scris:  „Atunci când îţi permiţi să nu faci ce nu-ţi doreşti, te crezi pentru o clipa Dumnezeu. Atunci eşti fericit, atunci eşti liber. Atunci eşti cu adevărat liber.“ Cu adevărat mi s-a părut a fi o mare fericire atunci cînd îţi permiţi să refuzi să faci ce nu-ţi este pe suflet, ceva ce trebuie să faci sau face toată lumea. Fără să mă gândesc era vorba despre începutul iubirii de sine. Începusem să mă consider puţin mai importantă în ochii mei şi să realizez că şi sufletului meu trebuie să-i răspund.

Începeam să înţeleg şi mai ales să simt ceva din ce înseamnă libertatea. Încercam parcă primii paşi în ceva ce simţeam că există. Căutând răspunsuri la întrebări nepuse şi remedii nebătătorite de cei de pe lângă mine, am gasit: „Libertatea este acea clipă între momentul în care cineva îţi cere să faci ceva şi momentul în care te decizi cum să-i răspunzi“ scris de Jeffrey Borenstein. Clipele în care luai decizia coincideau cu clipele în care te gândeai la tine, la Dumnezeul din tine şi la iubirea pe care o merită. Paşi mici, timizi uneori dă, acolo unde există credinţă, viaţă dă viaţă. Ideea că Dumnezeu este cu tine şi că îţi permite să fii liber, îţi dă aripi. Cum am ajuns la Dumnezeu?  „Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu –  sălăşluieşte în interiorul omului…“ a spus Joseph Murphy. Aceste cuvinte mi-au întărit ideea de libertate şi cam către ce se îndreaptă semnificaţia acestui cuvânt. 

Cuvintele care urmează m-au găsit mai cunoscătoare. Învăţasem între timp şi că trebuie construită încrederea în sine, că nu-i uşor dar trebuie să începi dacă vrei să afli în viaţă drumul hărăzit de Dumnezeu.

„Du-te acolo unde vrei sa ajungi !
Danseaza acolo unde nu e muzica !
Canta acolo unde-i liniste !
Fii acolo unde vrei sa fii!
Fii tot ceea ce poti fii!“

În rochia asta şi desculţă m-am văzut când mi-am luat libertatea de a alege drumul tămăduirii prin metodele nebătătorite ale naturii. În rochia asta şi în picioarele goale m-am văzut când am plecat să „caut“ căile către fericire şi împlinire… ştiam că trebuie să învăţ pentru a le afla.

Şi zilele astea când mi-am amintit că nu am scris un articol despre libertate m-am trezit de fapt că sunt liberă să nu mai am griji… Să nu mai am griji… Cea mai mare parte a vieţii nu am ştiut că există această fericire. După ce am aflat că există mi-am dorit să aflu drumul către această minune. Nu uşor am înţeles cuvintele lui Valeriu Butulescu care spuneau că „Doamne, liber mă simt în sfera Ta. Captivi sunt cei de-afară.“ Este un adevăr atât de uriaş în profunzimea lui încât … pentru o clipă nu l-am înţeles.  

Libertatea de a simţi importanţa pe care o ai în Universul făcut de Dumnezeu din Iubire, poate fi considerată o treaptă minunată pe scara vieţii lăsată nouă spre găsirea noastră!

„Adevarata Libertate este cea interioara, nu cea exterioara.“

Nopate buna!

 

Posted in Acasa, Blog, Mesaje, Motivatie | Leave a comment

A 7-a zi a lui Brumărel

 

Plouă! Cui îi pasă? E frig! Cui îi pasă? E sâmbăta noastră liberă! Ei şi?

Cam aşa ar arăta un minidialog cu cineva care ar intenţiona să ne oprească din drum atunci când urmează a se desfăşura un eveniment CaliVita. Este adevărat că-i un eveniment mare, că este Conferinţa Regională din Bucureşti, că vom întâlni pe cei care sunt atât de aproape de noi în toate acţiunile şi anume dragii noştri directori. Da, dar cei care iubim CaliVita o iubim şi când sunt 50 de grade afară şi când plouă şi când e frig şi mai ales… în timpul nostru liber.

Rând pe rând am ascultat cuvântări, fiecare transmiţând câte ceva. Pentru tine care treci peste aceste rânduri şi nu cunoşti CaliVita nu voi povesti prea mult ca să nu te plictisesc…

Nouă ne pasă, ne spune o doamnă manager. Ne pasă de sănătatea nostră şi de a altora. Ne pasă de bunăstarea nostră şi a celor care fac parte din reţelele noastre. Noi aici învăţăm să fim lideri. Noi vrem, să fim urmaţi de cei cu aceleaşi valori, vise, viziuni şi cu aceaşi dorinţă de cunoaştere şi schimbare în bine. Cineva spunea că „O viaţă frumoasă este duşmanul de moarte al unei vieţi extraordinare!“. Liderii din CaliVita îşi doresc să inspire pe cei care vor să-i urmeze în atingerea unei vieţi extraordinare.  

Sponsora mea a amintit ce primim noi calivitienii de la firma Calivita: sănănatate, banii, dezvoltare personală,  apartenenţa la un grup, apreciere, recunoaştere, excursii… şi ce excursii! Invocând Legile Universului (Legea cauzei şi efectului) a făcut o demonstraţie de ce înseamnă „plantarea seminţelor“ şi a culegerii roadelor. 

Ştiu că pare exagerat şi de necrezut… dar din primele momente în care am ascultat-o pe Luminiţa singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: „Luminiţa, în veci te voi iubi!“ În timp ce-şi derula expunerea, aceleaşi şi aceleaşi cuvinte îmi veneau pe buze. De ce? N-o cunoşteam decât din vedere şi de puţină vreme, ea fiind puţin mai departe de Bucureşti. A vorbit însă despre ceva ce pentru mine înseamnă sănătate de aproape douăzeci de ani. Ceva ce eu consider consider că este vital şi anume echilibrul dintre acid şi alcalin in organism. În sângele unui organism sănătos alcalin trebuie să fie 80% iar acid 20%. Între aceste cifre se desfăşoară sănătatea sau boala dar şi fericirea şi nefericirea noastră.

Luminiţa a adus în faţa noastră nişte adevăruri care se ştiu mai puţin sau se uită mai uşor. Ne-a amintit ca Louis Pasteur, părintele microbiologiei ale cărui decoperiri au dus la introducerea sterilizării, a dezinfecţiilor, a vaccinurilor şi a antibioticelor, a spus: „Microbul nu este nimic. Terenul (mediu acid) este totul.“ 

Nivelul pH-ului din organismul nostru afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea corodează ţesuturile organismului, întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor. În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeasi cauză… multe deşeuri acide în corp!

Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monede: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul, în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Celulele canceroase nu pot supravieţui în prezenţa oxigenului. Toate celule normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline. Sigur că se pot enumera o listă foarte lungă de alimente care alcalinizează, am să spun doar că alimentele care sunt sănătoase, alcalinizează şi întreţin viaţa sunt cele netratate termic, alimente vii din natură care păstrează nutrienţii şi enzimele care altfel mor la temperature ridicate. Acid este tot ce este fabricat, gătit, procesat, pasteurizat, sintetic. Dacă faceţi o comparaţie, veţi vedea că omul mănâncă cum nu este sănătos. În ultima vreme s-a demonstrat că şi grijile, supărările şi stresul acidifiază. Luminiţa, cunoscând toate astea a adus în discuţie boli grave care au putut fi ameliorate şi vindecate cu ajutorul  produselor CaliVita dar în doze şi combinaţii mai mari decăt cele indicate în prospect. De ce? Pentru că nu poţi să recomanzi, şi eu sunt cobiaul meu, doar doza zilnică recomandată atunci când ştii că boala se instaurează pe tărâm acid şi acesta predomină.  

Este ca şi cum (pentru o prăjitură) ai pune un gram Bicarbonat într-o ceaşcă de oţet şi te aştepţi să predomine Bicarbonatul. Luminiţa a specificat, ca recomandări, asocieri de produse CaliVita lichide, două sau chiar trei dintre Noni, ZenThonic, Ocean 21, OxyMax, Liquid Chlrophyll (p’ăsta-l iubesc cel mai mult), Oregano Oil… şi mai sunt. De ce aşa multe? Pentru că enzimele, scânteia vieţii, sunt foarte multe stabilizate în lichide. Cum a fost posibil aşa boli grele să fie ameliorate? A fost şi este. Fără enzime nu există viaţă, numai produsele naturale conţin enzime şi produsele CaliVita au componenta naturală foarte mare pentru că sunt concentrate. Pentru că sunt extrase la rece păstrează enzimele. Şi atunci te mai întrebi cum de fac minuni? „Luminiţa, în veci te voi iubi!“

Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat,

până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează. 

–  Albert Einstein

 

Nopate bună!

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Produse, Sanatate | Leave a comment

Vacanţa mare

                Ce frumos sună… Vacanţa mare! 

                Nu ştiam cum să numesc acest articol şi acum mă mir că nu m-am gândit mai devreme. Cum spunea şi tata, cele mai frumoase şi plăcute materii din şcoală rămân totuşi pauzele şi vacanţele. Dintre vacanţe care e mai frumoasă? Vacanţa mare.

                Încă din timpurile şcolii concediul părinţilor însemna Vacanţa mare şi Marea cea mare. Chiar dacă mergeam şi la munte, atunci când se vorbea în casă de concedii, sufletul meu era… la Mare. Anul acesta nu mi-am plănuit din timp, cum am făcut în anii trecuţi, concediul pentru vară, din simplu motiv că „ştiam eu“ că nu pot merge. Nu intru în amănunte. Dar… mi-am zis că dacă tot am învăţat atâta în ultimul timp despre vise, împliniri, Legea Atracţiei, Legile Universului (alea pe care cred că le ştiu) pot să-mi „forţez norocul“ şi m-am înscris în tabăra de vară organizată de CaliVita.  Se vede treaba că nu prea am mare încredere în puterile mele şi nici în ştiinţele acumulate pentru că m-am uimit când am văzut că au mai urmat încă două plecări… încă două, când eu credeam că nici de prima nu am parte? Cât trebuie să mai aştepte omul şi ce să mai aştepte până să-şi dea seama că dacă Dumnezeu i-a dat imaginaţia şi puterea de a visa, i-a dat şi puterea de a împlinii ce a visat?

                Am fost în tabăra organizată de CaliVita în Croaţia, tabara organizată pentru persoane absolut speciale. Eu aşa m-am simţit. O locaţie de vis, o plajă pe care nu aş fi avut-o nici dacă o comandam, apa de cristal caldă, caldă… cum să mai ieşi din ea? Colege de cameră… două prietene şi democraţie totală. Una dormea, una era pe plajă, una mânca, una dansa… foarte tare!  Acum când scriu îmi cântă muzica. Nu mi-aş putea imagina viaţa fără muzică. Acolo aveam în fiecare seară terasa ocupată doar de noi şi pentru noi, formaţii de muzică doar pentru noi. Fiind pe tărâm străin atunci când ştii că se cântă Periniţa doar pentru câţi români sunt, ţi se zbârleşte puţin pielea pe tine. Am văzut o grădină de mirodenii ce părea de pus în vitrină, alături era un golf cu apă turcoaz… nepermis de limpede, caldă şi turcoaz. Am pomenit de Vacanţa mare. Atnci visam. Îmi amintesc visele. Îmi amintesc şi ce ştiam că se poate împlini. Da. În tabăra asta am trăit nişte senzaţii ce nu credeam că sunt posibile. Nu au nicio logică umană şi totuşi… au existat şi le iubesc.

                În această tabără am fost întrebată dacă ştiu de tabăra de la Măgura. Nu ştiam nimic şi bineînţeles că am ajuns acolo. Despre această tabără am „vorbit“ pe aici în articolul Nucul. A fost un amestec de surprize, una mai frumoasă ca alta. Cadouri care s-au împărţit, bucurii şi experienţe care s-au împărţit, poveşti de viaţă care s-au împărţit ca şi multe informaţii pe care ni le-au împărţit organizatorii taberei. Dacă ai citit articolul ţi-ai dat seama că surprizele mai mari au fost de la mine şi pentru mine, situaţii în care nu m-am recunoscut. Anul trecut am învăţat despre Theta Healing şi mi s-a pus chiar la inimă, anul ăsta am repetat ce am învăţat şi îmi place şi mai mult, dar… să ajung să-mi placă să fac yoga? În Vacanţa mare visam. Acum învăţ să visez pentru că ştiu că visele se împlinesc.

                Ştiai că cel mai uşor de zis cuvânt e „nu“? Mergi la sărbătoarea anuală CaliVita? Nu! Nici nu mai ştiu de câte ori am zis „nu“ dar am ajuns la… marea mea! Marea mea pe care nu o mai văzusem de câţiva ani buni. Marea mea care mi-a văzut primii paşi şi i-a văzut şi pe ai copiilor mei. Numai când am vazut-o am realizat ce dor mi-a fost de ea. Pe ea o visam cel mai des în Vacanţa mare. Şi când eram la ea şi când eram acasă îi visam luminiţele noaptea, aliniate în depărtare şi pe mama povestindu-mi de vapoarele care aşteaptă să intre în port a doua zi. Pe ea o visam şi când mă uitam la ea seara şi doar clipocea în valuri mărunte. Acum am văzut că visez în continare întocmai ca în Vacanţa mare, imposibilul devine posibil, senzaţiile sunt adevărate şi nu aparenţele… Suntem nişte răsfăţaţi noi ăştia din CaliVita. Am avut timp de stat în apă şi pe plajă şi am avut timp de serile organizate cu cele mai bune preparate şi muzică şi… dans. Am fost răsfăţaţi toţi cu diplome şi cuvinte frumoase de la preşedintele nostru. În Vacanţa mare se mai găsea cineva să-mi amintească de şcoală şi de faptul că nu mor după ea… niciodată.   

                Vacanţa mare e Marea, Vacanţa mare poate fi şi acum şi anul ăsta am văzut că este. Vacanţa mare cu visele şi cu Marea mea a fost anul ăsta şi va fi în fiecare an de aici în colo!

Ce frumos sună… Vacanţa mare!

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie | Leave a comment

Abundenţă şi Sănătate

 

Dacă tot vorbesc cu tine, mai rar ce-i drept, îţi povestesc despre trăirile mele şi te mai ţin la curent cu citirile mele, m-am gândit să-ţi povestesc câte ceva şi despre activităţile mele. Una foarte dragă inimii mele este participarea la seminariile care au ca temă viaţa de calitate alături de firma la care suntem (eu şi cei care participăm) colaboratori şi care este CaliVita.

Am făcut introducerea asta pentru că de multe ori am vorbit la aceste seminarii şi nu ţi-am povestit nimic, am facut chiar materiale pentru revista noastră şi ţie nu ţi-am spus.

Sănătatea şi fericirea ca şi împlinirea viselor şi relaţiile de toate felurile interesează pe cei mai mulţi şi eu spun din ce cunosc şi experimentez în ideea de a bucura şi a da speranţă, pentru că într-acolo merg.

Cum se ajunge la abundenţă cu CaliVita? Venind la seminar atunci când sunt… 50 de grade afară, îndrăznesc să spun? Cei care în sîmbăta lui 5 august au fost la seminar ştiu că exact atâtea grade se simţeau. 

De ce suplimente alimentare de la CaliVita? Pentru că ele mi-au şi ne-au creat entuziasmul şi tot ele ne-au creat rezistenţa la căldură… pentru că în anii de când sunt parteneră cu această firmă am învăţat să urc… spre mine, spre libertate şi linişte, spre satisfacţii greu de intuit în trecut.

Sunt fericită să spun că sponsora mea a avut încredere să mă numească (co)organizatoare alături de sponsora ei, că băiatul meu mi-a ales titlul şi tema seminarului, că am avut aur la acest seminar, d-nele Gold Palm Manager au fost acolo, că am fost întâmpinată cu multă încredere şi toţi ne-am despărţit cu zâmbetele pe buze vorbind de cele noi învăţate în acest timp.

Deschiderea s-a făcut cu o idee demnă de un argint (Silver Palm Manager), a început prin a ne antrena să ne reamintim din temele ultimului seminar. Minunat!

Au fost relatări despre Oregano Oil, benefic în afecţiuni dermatologice, respiratorii, sistem endocrin şi altele foarte multe. S-a menţionat faptul că o dorinţă mai veche, aceea de a avea om nou la seminar, a fost împlinită. Domnul fiind însoţit de o persoană care apreciază de acum produsele noastre. O mărturie foarte de suflet a fost a celui care după o luptă de cincisprezece ani cu rinita alergică, a câştigat bătălia în patru luni cu ImmunAid şi VirAgo. Silver Palm Manager a anunţat o realizare de manager şi anume treizeci de picioare aducătoare de bonus… unii nu ştiu sa numere pâna la treizeci… glumă!

Şi pentru că eram şi eu pe acolo nu puteam să nu spun cateva cuvinte despre produse. SharkAid pentru mine, este un mod de viaţă. Am început cu el pentru mâna mea cea ruptă, acum un an şi jumătate şi nu mă mai despart de el. El are grijă de echilibrul meu acido-bazic pentru că nu vreau să se instaleze nicio boală la mine şi observ din când în când minuni la suprafaţă. Piele mai fină, pentru că iau şi Vitamina C1000, un păr care mă ascultă şi unghii frumoase dar mai ales pielea de pe tălpi care a uitat să se îngroaşe.

Ne-a fost reamintit uriaşul avantaj oferit de firma Calivita, acela de a avea o afacere „la cheie“. Firma se ocupă şi ne pune la dispoziţie toată logistica la care te-ai gândit sau nu ai ştiut să te gândeşti începând cu produsele de top, sistem de comenzi, sisteme informatice ce permit informaţii despre facturi cu cea mai mică comanadă şi cu cel mai indepărtat client, depozite, relaţii de colegialitate cu conducerea… mai există pe undeva?

Eşti fericit? Dacă nu, învaţă! Fericirea se învaţă. In fiecare zi fă lucruri (Exerciţii de fericire) care te fac fericit şi fericirea nu va întarzia să apară. Ăsta e un motiv în plus să cauţi să-ţi descoperi talentele. Nu mai simţi că este muncă acea activitate la care te pricepi cel mai bine.

Am fost şi eu acolo şi ca de fiecare dată când sunt în program am în obiectiv să vorbesc despre importanţa produselor CaliVita şi pe cât posibil îndrăgostirea celor prezenţi de ele.

Numeroase scrieri de specialitate citează enzimele ca pe „substanţe magice“ care pun în mişcare TOATE procesele biochimice care au loc într-un organism viu. Toate procesele! Nu există diviziune celulară, creştere şi reproducere fără enzime. Enzimele se găsesc in celule! Vitaminele, Mineralele, Hormonii NU pot face nimic fără enzime!

Duşmanii enzimelor: Căldura (enzimele mor la temperaturi mai mari de 40-60 grade C) şi PH-ul acid (enzimele mor in urma procesarii industrială şi nu se pot fabrica – exista doar in organisme vii).

În ce condiţii sunt fabricate produsele CaliVita? Sunt extracte concentrate la rece şi ambalate în vid pentru a li se păstra nutrienţii (enzimele). Te mai miri de ce Noni, Ocean21, Oregano Oil, Nopalinul… fac minuni? Dar să vezi unde ajung ele şi de ce sunt aur pentru organismal tău.

Descoperiri în domeniul biologiei (Dr. Bruce Lipton specializat in biologie celulara, în cartea sa „Biologia credinţei“ şi în foarte multe articole şi documentare) relatează despre importanţa enzimelor în celula umană şi sistemul de apărare al celulei în condiţii de stres. Într-un experiment s-a îndepărtat nucleul unei celule din peretele unui vas de sânge şi s-a constat că celula funcţionează chiar şi fără nucleu. Atunci s-au continuat cercetările asupra membranei. Constatările au surprins. Pe membrană, formată din trei straturi, sunt două tipuri de receptori (enzime): unul de tip canal prin care se elimină reziduri şi intră nutrienţi şi unul de tip antenă (de protecţie). Receptorul antenă închide receptorul de tip canal în două situaţii: când la membrană ajung toxine din alimentaţie şi când la membrană ajung toxine eliberate de hormonii şi organele organismului în condiţii de stres. Se ştie, creierul comandă glandelor să producă substanţe, care sunt nocive, în condiţii de stres. Deci, în funcţie de cum reacţionăm la stres, celula se dezvolta sau se sufocă.

Cu ajutorul componentei naturale (enzimele din materia vie: plante, scoici, peşte, minerale chelatate, etc.) a produselor Calivita menţinem organismul funcţional şi-l apărăm de „intruşi“ aducători de boli. Aducem la celulă hrană (produse CaliVita) cu enzime ceea ce înseamnă că antena deschide canalul pentru a primi hrana şi a elimina rezidurile din celulă. Şi dacă învăţăm să gestionăm stresul (tot cu produse CaliVita), glandele nu vor mai secreta substanţe nocive pentru organism.

Concluzia experimentului este că atitudinea noastră faţă de stres induce sau nu bolile. Până acum se ştia că bolile sunt induse de gene. Deci: „suntem controlaţi de percepţiile noastre nu de gene.“

Alte experimente demonstrează că celulele comunică nu numai prin reacţiile chimice ci şi prin câmpuri asemănătoare cu cele electromagnetice, lumină, sunete, etc. Ele cooperează, lucrează numai împreună. Poate a venit vremea să completăm învăţăturile despre produsele noastre şi despre cooperarea in sistemul nostru, care de departe este cel mai uman.

Nicio problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată. – Albert Einstein

Iubire în suflet!

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Produse, Sanatate | Leave a comment

De sănătate…

                    Am găsit pe net un material care reunea paragrafe ce au făcut subiectul multor articole dea lungul anilor. Paragrafe în care se vorbeşte despre sănatate tinând cont de acizi şi baze în organism. Conform Legii atracţiei, vibraţiile emise se reîntorc multiplicate, se pare că eu foarte des am în gândurile conştiente şi inconştiente aceste substanţe, între care se desfăşoară sănătatea sau boala dar şi fericirea şi nefericirea noastră, astfel încât mă lovesc mai des de aceste articole cu şi despre acizi şi baze.

Sunt însă destui cei care nu le observă. Mai zilele trecute cineva nu înţelegea prea bine cum e cu acizii. Nimeni nu s-a născut învăţat. Poţi întreba sau poţi cauta să te documentezi dacă vezi că sunt despre sănătate şi nu eşti departe de a avea nevoie de ea.

Am mai auzit şi discuţii referitoare la „care este logica după care nu se fac publice aceste lucruri?“… adică medicina alopată de ce nu aruncă industria medicamentelor (atît de bănoasă) la gunoi şi să se reprofileze pe suplimente naturale şi alimentaţie sănătoasă? Pe bune? Cât de fraieri să fie cei care deţin frâiele?

Cum fiecare doarme cum şi-a aşternut şi va dormi cum îşi aşterne, va face alegerile care îl va duce… va vedea el unde. În continuare redau aceste fragmente care ar trebui să dea de gândit oricărui om căruia îi trece prin cap că organismul uman este viu iar alimentaţia moartă (procesată şi sintetică) nu are cum să-i aducă sănatatea şi că Dumnezeu ne-a făcut din iubire iar necazurile, fricile şi grijile nu aduc sănatatea sau fericirea.

 Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă.

El afirmă: „Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostru afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control, întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor.”

„Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate elimina, atunci încep sa se manifieste diferite dureri şi afecţiuni.

În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel datorită descoperirii cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiintifică datorită tezei sale numite „Cauza primară şi prevenirea cancerului”. 

Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: „Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monede: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă.”

Conform doctorului Warburg în lucrarea sa „Metabolismul tumorilor”, „Toate celule normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen – este o regulă fara excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline. A descoperit de asemenea, că celulele canceroase nu pot supravieţui în prezenţa oxigenului.

Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită „Alkalize or Die” („Alcalinizaţi sau muriţi”): „În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeasi cauză… multe deşeuri acide în corp!”.

Printre alimentele alcaline se numără:

  • vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante,
  • fructele,
  • legumele crucifere,
  • lapte bătut,
  • zer crud,
  • alge comestibile,
  • mei, quinoa, soia, hrişcă,
  • lapte crud,
  • migdale,
  • ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece,
  • condimente naturale,
  • vin organic,
  • iaurt din lapte crud,
  • măsline,
  • apa pură,
  • apa cu lămâie,
  • ceai de plante medicinale,
  • lapte de migdale,
  • ceai verde.

După foarte multe liste de alimente alcaline din multe scrieri, după multe tabele citite, eu mă ghidez după un singur lucru: alcalin înseamnă crud, neprocesat pentru că la temperaturi mor enzimele… dar asta este altă poveste.

De un real folos profilactic şi în diverse afecţiuni (rare dar care mai apar totuşi) eu iubesc suplimentele alimentare de la CaliVita care au o componenta naturală foarte mare din moment ce rezultatele sunt de excepţie… la mine, căci de mine vorbesc.

Numai bine!

 

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Produse, Sanatate | Leave a comment

Nucul

M-am hotarat sa merg in tabara. Aflasem de existenta ei in niste momente magice, intr-o alta tabara. Simteam ca trebuie sa fie ceva foarte diferit de toate concediile mele. De ce? Nu m-am intrebat, doar simteam. Aceasta tabara avea si o tema. Pana acum taberele de care stiam eu erau doar de relaxare si distractie. Si nu numai ca avea si o tema dar primesc si programul… Program? In concediu? Glumesti! Nu. Nu era gluma. Prima zi de tabara incepea la ceasul orelor din a doua jumatate a zilei. Pana aici era ok. A doua zi incepea… la ora 7! Cand sa ma trezesc eu ca sa fiu gata la 7? La 6,30 nu? Trebuie sa am timp si de cafea ca d’aia sunt in concediu. Da, dar cu ce incepea? Incepea cu ,,yoga Lady Niguma la sala”!?!? Ca si cum nu era destul, citind in continuare aflu ca… program dimineata, program dupa…

 Ok. Cu cat citeam mai mult din program cu atat eram mai linistita si increzatoare ca va fi o tabara minunata. Cu tot ce se anunta? Asta simteam si imi era tare bine. Am ajuns, ne-am aranjat in camere intr-o locatie de multe stele, si am mers la sala la prima intalnire.  Ne-am cunoscut, ne-am prezentat, ni s-a povestit in cateva cuvinte ca vom face yoga, vom invata si vom fi activi, vom face si excursii… alo, nu este o luna, sunt doar cinci zile! Am fost intrebati si cu ce asteptari am venit in aceasta tabara. Adica stiind tema, stiind programul cum de am mai venit? Am raspuns mai mult decat cinstit ca nu mi-a placut niciodata sa invat, nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc devreme, un motiv foarte serios pentru care nu-mi place sa merg la servici… de parca ma intreaba cineva… Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa fac gimnastica… m-am apucat de multe ori si m-a tinut cu mult mai putin decat luarea deciziei de a incepe exercitiile. Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa stau in fata intr-o sala de curs, de sedinte, de informari… Si totusi eram acolo. M-am surprins. Incercasem ceva asemanator in tabara ce avusese loc cu o luna inainte. Se intampla minuni?

Mergem in camera, ies in balcon si ma intampina un… nuc. Nu era batran judecand dupa grosimea tulpinei dar era rotund. Crengile lasate pana aproape de pamant si privit de sus de la etaj formau o coroana maiestoasa. M-a trezit placut aceasta priveliste aducandu-mi aminte de nucul care imi da binete in fiecare dimineata si imi asigura perdeaua verde peste zi aici unde stau in Bucuresti.

Am iesit in gradina minunat amenajata a complexului si am gasit o masa cu doua scaune si o banca toate din lem masiv. Un aranjament unde relaxarea cred ca s-a nascut, era o pata de culoare peste covorul pufos de verde si iarba… sub un nuc. Aici mi-am amintit ca toata copilaria mea am avut in curte, in fata camerei mele un nuc. Mama imi spusese, si eu o credeam mereu, ca in nuc nu sunt omizi. Asta era un motiv pentru care il iubeam. Si vara imi tinea umbra. Ma supara putin cand venea toamna si dupa ce mama se urca in el si ii scutura nucile eu cu sora trebuia sa le adunam. Nu stiu daca ma irita treaba in sine sau faptul ca pe vremea aia parintii erau la servici sase zile din sapte, in fiecare dupa amiaza aveau cate ceva de facut…

Nucul copilariei. M-am nascut si am crescut si am invatat sa merg si am invatat sa vorbesc… sub el. O vreme nu l-am avut langa mine si pe urma… s-a uscat. Eu plecasem de mult de langa el. Mult, mult a trecut pana sa am alt nuc la geam. De doi ani am nuc la geam. Pana in tabara asta nu m-am gandit la o legatura intre cei doi si pe urma trei nuci. Sunt la etajul trei si el este suficient de inalt ca sa urce si mai sus.  Si este suficient de bogat ca sa nu ma arda soarele vara si sa-mi lumineze geamul iarna cu crengile pline de zapada sau doar cu coaja lui gri deschis. Este normal, zic eu, ca odata cu trecerea anilor sa te mai inteleptesti dar eu cred ca nucul marcheaza niste praguri. Cand am venit aici stiam ca dupa alimentatie si suplimente trebuie sa am grija cum si ce simt. Dupa ce am al doilea nuc la geam am aflat de theta healing si ca pot invata ce sa cer si pot cere si ca minunile nu sunt chiar ceva atat de indepartat. Mi-am canalizat, sau am stiut ca se poate, gandurile… Ce vrea sa-mi spuna al trelea nuc? Cel din tabara? Tema taberei a fost abundenta. Am invatat despre, eu ii spuneam ecou, semintele bunastarii pe care daca le plantezi le si culegi. Am invatat si ca intuitia ta poate fi ,,trenul” in care daca nu te urci, adica nu o asculti, iti vei aminti cu pareri de rau… De cate ori o neglijam fara sa invatam nimic despre ea, fara ca o secunda macar sa ne intrebam ce vrea sa ne spuna si unde sa ne duca? Am gasit scris ca ea, intuitia, este modul lui Dumnezeu de a ne spune ca e cu noi. Acum in tabara am aflat ca este de ,,acolo” de unde se aduna toate trairile noastre trecute, prezente si viitoare cu care rezonezi, o atragi, si care este dintr-o vibratie din cele mai inalte. Vibratia inalta este si cuvantul Dumnezeu si cuvantul Iubire iar daca le si traiesti atragi si mai multa… intuitie!

Abundenta inseamna si abundenta in trairi… prima tabara… Acum ca am ,,plantat” semintele abundentei… acest articol trebuie sa se termine cu ,,va urma”, nu?

Iubire in suflet!   

 

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Sanatate | Leave a comment

,,Jurnalul tuturor posibilitatilor”

 

                      Am terminat cartea de citit: Jurnalul tuturor posibilitatilor – scrisa de Mircea Chira.

De ieri pana azi am citit si recitit lucruri pe care le stiam dar de care inca am nevoie in fiecare zi. Am gasit in ea un stil de a scrie pe care il agreez foarte tare. Fraze clare, cu lucruri clare, din care intelegi repede despre ce este vorba, care se citesc repede si pe care ti se pare ca le cunosti de cand este facuta lumea.

De aici (din aceasta carte) poti sa-ti dai seama cata ,,citire’’ are la activ ce-l ce a scris-o, pentru ca lucrurile simple sunt cel mai greu de facut. Tot de aici iti dai repede seama ca esti pe drumul cel bun chiar daca ,,viteza’’ nu este chiar aceea pe care ti-ai dori-o. Pentru cei care sunt la prima lectura de acest gen si lucrurile de aici sunt mai noi, s-ar putea sa para o colectie de frumoase povesti… Nu-mi dau seama cum as fi interpretat aceasta carte in urma cu cativa ani.

Nu-ti dau sfaturi. Daca insa ai ajuns sa citesti aceste randuri, fa-ti un bine si citeste cartea. Ai de castigat incredere in tine, daca nu o ai. Ai de castigat cunostinte despre puterea pe care o ai. Si daca nu te-a convins, macar te-a facut curios sa te documentezi pentru a afla daca acesta putere, despre care se vorbeste din ce in ce mai mult, este reala, este atat de mare, este studiata, este DARUL cu care ne-a inzestrat Dumnezeu la venirea pe lumea asta sau o au numai unii. Unul din lucrurile foarte importante pe care le-am aflat in viata a fost faptul ca daca vreau sa fiu vreodata fericita… sa-mi stabilesc un scop in viata. In cartea asta vei afla acest lucru mai mult decat firesc, fara sa treaca anii si nenumarate carti citite care sa te convinga (cum mi s-a intamplat).  

Cum am ajuns la aceasta carte? Trebuie sa ma laud si sa spun ca am ajuns la ea aplicand toate cate le-am invatat in ultimii ani.

Primesc intr-o zi (pe ,,prietenul’’ meu Facebook) o invitatie la un eveniment in care subiectele erau: un antrenor in motivatie, tot de pe Facebook il cunosteam, si o lansare de carte… a lui. Pentru ca ii urmaresc postarile din care reiese mult optimism si care contin acele idei pe care le urmaresc si eu de cativa ani incoace, am hotarat sa merg. Un timp nu m-am gandit la eveniment. Cu o zi inainte mi-am amintit.

In dimineata zilei stiam ca evenimentul are loc la un hotel si la o ora. Gandind ce am de facut, am hotarat ca am timp pentru tot ce-mi propusesem. De obicei nu-mi ia mult sa ies din casa, nici acum nu mi-a luat doar ca nu aveam tot timpul pe care il stiam. De ce? In timpul pregatirilor am avut o revelatie, am cautat invitatia si am aflat ca hotelul nu era cel pe care il stiam (citisem corect dar mintea se dusese in alta parte) iar la acesta nu mergea niciun metrou. Ca sa fiu sigura mi-am intrebat si baiatul care dupa un calcul mi-a zis ca trebuie sa ies din casa fix cu o ora inainte. Ok… Unde este evenimetul atunci? Este un hotel imens, cate sali or fi si pe cate neveluri s-or afla? In timp ce cautam pe net unde este intalnirea, citind de un magazin si o farmacie… total necunoscute mie, mi-a venit ideea sa dau un telefon sora-mi s-o intreb de aceste puncte de reper. Tot atunci mi-am amintit ca am udat pantalonii si trebuia sa-i calc. Nu mai erau cincizeci de minute pana la ora inceperii, recomandarea era ca intalnirea sa aiba loc cu douazeci de minute inainte pentru a ne cunoaste, mai aveam de dat telefon sora-mi, de calcat pantalonii si sa pun ceva pe mine drept haine. Si eu cu ce ma duc pana acolo? Cu Taxi, mi-am raspuns. Era unicul raspuns. Ultima oara am stat juma’ de ora in statia lor pana am dat telefon dupa alt Taxi si a mai durat zece minute pana a venit. Foarte tare!

In mod normal (normalul meu pana acum putin timp in urma) aruncam cu toate, imi faceam o cafea si stam acasa plina de nervi.  Acum mi-am calcat pantalonii, daca nu ieseau bine gaseam eu altceva, mi-am sunat sora si in timp ce-mi puneam bijuteriile faceam comanda pentru Taxi. Am iesit in strada dupa ce dadusem dresa… nu foarte exacta, ma plimbam intre doua blocuri asteptand si urmarind blocajul masinilor din strada, fara sa ma gandesc ca doar cu elicopterul ar fi putut cineva sa mearga in vreo directie. Suna telefonul si o voce de inger ma roaga sa merg in directia din care urma sa vina taxiul pentru ca nu putea inainta. Merg putin, vad indicativul si ma urc. N-am avut curaj sa ma uit la ceas. Ce??? Mi-am spus ca degeaba tot invat despre mine daca nu am curajul asta.. dar mi-a venit alta idee. Am intrat in theta (Theta Healing – Alexandrina Galiceanu te iubesc pentru asta) si mi-am comandat ora la care sa ajung. Masinile au inceput sa mearga, am intors taxiul si am plecat spre hotel (juma’ de Bucuresti de mers). Am ajuns exact unde imi spusese sora, in lateralul hotelului, si unde era intalnirea si unde… n-am vazut nicio farmacie si niciun magazin! Foarte tare! Si eu acum ce fac? Nu cunosteam pe nimeni care sa mai mearga la acest eveniment, aveam doar un numar de telefon luat de pe net care nu stiam al cui era. Am plecat spre strada, nu era bine si nici cineva pe acolo pe care sa intreb. Am hotarat sa ma intorc si sa merg pe langa hotel pana gasesc pe cineva. M-am intors si pe deasupra unor masini vad un cap de barbat. Am incetinit cu gandul sa-l intreb daca stie vreo farmacie sau magazin. N-am mai intrebat pentru ca barbatul era chiar Mircea Chira – antrenorul care urma sa tina evenimentul. Am mers impreuna in sala, m-am asezat pe scaun si m-am uitat la ceas: mai erau zece minute! Zece minute! I-am multumit lui Dumnezeu si le-am trimis mesaje sora-mi si baiatului meu sa ma laud ca am ajuns.

Evenimentul a fost unul in care nu stiu cand a trecut timpul. Fiecare cuvant si fiecare fraza spuneau ceva pentru fiecare din sala. Aproape ca nu i-am auzit vocea, cum se intampla cu cei care doar pentru asta vorbesc. Aveai impresia ca tu esti cel mai important de acolo si m-a convins ca asta a vrut sa spuna.

Daca ti s-a parut ceva imposibil in ce am povestit sau exagerat, citeste cartea, fa ce scrie in ea si documenteaza-te daca nu crezi ca este posibil ca Imposibilul sa devina Posibil!

P.S. – nu am spus cum am ajuns la aceasta carte. Conform Luizei de cand a venit pe lume, nu am cumparat cartea ce urma sa fie lansata cand am intrat in sala, mi-am zis ca o iau la sfarsit. Te mira? Nu mai era. Am citit cateva titluri, de acelasi autor si ,,tuturor posibilitatilor’’ mi-a oprit privirea. Am cumparat-o, am si autograf si de ieri pana azi am terminat si acest articol.    

Iubire in suflet!

Posted in Acasa, Blog, Mesaje, Motivatie | Leave a comment

10 Motive pentru CaliVita

 

diamondDe ce sunt eu in aceasta afacere?

De ce sunt colaborator la aceasta firma?

De ce iubesc eu produsele acestei firme?

 

Rapuns: dintr-un singur MOTIV care are cateva fatete:

  1. Una dintre ele este existenta ENZIMELOR in aceste produse care sunt rezultatul folosirii tehnologiilor ce permit temperaturi scazute pentru a nu le distruge. ENZIMELE mor, sunt distruse, la temperaturi mai mari de 30-40 grade Celsius.
  2. Sistemul de recompense uman si pentru toate buzunarele. Nu include obligatii de genul limita de timp, limita de valoare si numar de produse pe factura, numar de comenzi si valoare in limita de timp, etc. Este una din putinele firme MLM care nu-ti stabilesc obligatii ce tin de numarul de persoane pe care sa le aduci drept colaboratori sau valoare pe care sa o atingi in prima, a doua si lunile urmatoare.
  3. Sistemul de aducere, in fata colaboratorilor, a cursurilor si seminariilor menite sa dezvolte aptitudinile necesare celor care doresc succesul in aceasta afacere si in oricare alta si celor ce doresc informatii legate de sanatate. Cursuri si seminarii ce au ca lectori, in afara de colaboratori care au cunoscut succesul, traineri cu experienta, medici si scriitori in domeniul dezvoltarii personale.
  4. Sistemul transparent, al aplicatiilor informatice, care faciliteaza posibilitatea de a-ti vedea reteaua si care frunizeaza foarte multe date ajutatoare constructiei de retea: numar de comenzi ale colaboratorilor, numarul si denumirile produselor comandate, numar de puncte bonus, numele si statutul colaboratorilor etc. Acest sistem iti permite sa sti in orice moment ce produse se vehiculeaza la tine in echipa si cine sunt persoanele cheie care isi construiesc retele.
  5. Cadourile in puncte si produse care se fac saptamanal, lunar si chiar anual. Avem promotii care tin si de un an: platesti trei produse si primesti unul cadou.
  6. Primesti instiintare ori de cate ori un colaborator direct urmeaza sa aiba ziua de nastere. Este minunat sa te sune cineva din afacere sa-ti ureze ,,La multi ani!’’ de ziua ta.
  7. Pe langa faptul ca iti ofera posibilitatea sa vezi toata lumea, primesti cadouri si reduceri la produse doar pentru simplu motiv ca te afli in acea calatorie. In tabara din anul asta am primit cadouri in valoare de, exact, jumatate din valoarea taberei. Cum intamplator am facut in prima zi insolatie, mi-au fost salvare produsele cu care am fost intampinata la sosirea in tabara.
  8. Posibilitatea de a cere informatii oricui de la firma si de a primi raspuns. Ai posibilitatea sa pui orice intrebare referitoare la calitatea, componenta, concentratia, originea, ambalajul, termenul de valabilitate, etc., etc. toate referitoare la produse. Ai posibilitatea si accesul la orice informatie legata de bonusul lunar, sistemul de recompense si pret.
  9. Alta fateta, care sta langa sufletul meu, este ca in aceasta firma am aflat, am cunoscut, am citit despre Legea Atractiei, despre Secretul si Legea Rezonantei. In aceasta firma am aflat ca ai o viata fericita daca o ancorezi de un scop si nu de relatii si oameni. In aceasta firma mi-am descoperit talentul, harul cu care m-a inzestrat Dumnezeu si mi-am stabilit scopul, visul, telul meu in viata.
  10. Alta fateta este… nu vreau sa lungesc prea mult acest articol.

 

60358484Am vorbit de fatete. Omul cu multe fete se spune ca nu-i chiar valoros. Pietrele pretioase insa sunt cu atat mai valoroase cu cat au mai multe fatete. Diamantele au o valoare foarte mare dupa ce sunt slefuite si se prezinta in multe fatete. Briliantele au chiar un numar si mai mare de fatete si o forma anume. Daca firma CaliVita are, si ne arata, atatea fatete valoroase (umane as zice eu), nu am putea sa o numim Diamant? Daca ai sa intelegi doar fateta cu Enzimele, eu cred ca ai sa spui ca ,,da’’.

Mai este nevoie sa spun ca raspunsul, la intrebarile de la inceputul articolului, este MOTIVUL si se numeste CaliVita?

fashion-engagement-ring-jewelry-art-platinum-plated-high-quality-four-claw-inlay-rectangle-cz-diamond-ringsPrima fateta – in articolul urmator.

Pe curand!

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Produse, Sanatate | Leave a comment

Un vis: Budapesta

10628272_730944773625592_3687662133982673441_n

La inceputul anului, am avut un gand: merg si eu cu CaliVita la Budapesta.

CaliVita anul acesta a implinit 25 de ani si presedintele a vrut sa sarbatoreasca impreuna cu toti cei care vor si ei acest lucru, organizand la Budapesta o sarbatoare de amploare, eleganta, rafinata si demna de o firma care se respecta, isi iubeste si isi respecta colaboratorii.

Lista mea de vise este inceputa de cativa ani. Bifez din cand in cand pe cele care se implinesc, mai pun altele noi dar, cum singura mea regula este ,,fara reguli”,  acest lucru nu se intampla la inceput si sfarsit de an. Si totusi, la inceputul acestui an stiam ca atunci cand ma voi apuca sa-mi completez lista de vise, acesta va fi unul dintre ele. Pe la sfarsitul primaverii mi-am completat lista iar acum l-am bifat ca realizat. Se pare ca intentia mea a fost mai tare decat regulile la care oricum nu-mi place sa ma supun. Da, am zis ca merg fara sa ma gandesc daca voi avea bani, concediu, etc., etc. si am mers. Asta imi aminteste de vara lui 2009 cand mi-am zis ca in 2010 voi merge in tabara cu CaliVita, lucru care era chiar imposibil de realizat cu datele pe care le aveam la acea vreme, si… am mers.  Tot citesc si ascult despre intentiile noastre, emotiile noastre, gandurile si cuvintele care ne creaza realitatea in care traim si totusi… sunt surprinsa si ma minunez de fiecare data cand realizez ca lucrurile se intampla exact asa.

  Am plecat spre Budapesta cu coechipiera si prietena mea. O jumatate de zi am avut la dispozitie pentru a vedea Budapesta. Am vazut si simtit intr-o jumatate de zi atat cat am putut din Bupapesta. Am vazut un oras superb luminat, cateva cladiri martore ale unui trecut istoric demn de amintit. Am simtit un aer rece care ne aducea aminte de zapada din munti si mai ales am simtit atata bunavointa si amabilitate la cei carora le ceream lamuriri despre orientarea in oras, ca nu-mi vine sa cred. Am venit acasa si am spus tuturor ca nu am intalnit atatia oameni amabili la un loc ca in seara in care am vazut Budapesta. Parca se adunase tot Universul in jurul nostru ca sa ne raspunda cu aceasi bucurie cu care plecasem de acasa.

15241771_1213990282027055_1117409699616816598_nProgramul a fost in mare cel care ne fusese anuntat: in prima parte a zilei urmatoare vorbitori, adunare de colante pentru tombola, degustare produse noi, impartit impresii cu cei cunoscuti si multa multa veselie. Dupa o ora de pauza a urmat cina si dansul. Nimic din bogatia mancarurilor, gesturilor si atentiilor cu care am fost intampinati nu m-a mirat. Cumva ne-am obisnuit sa fim rasfatati. Prietena mea a facut o remarca la care niciodata nu ma gandisem: sponsori si ,,pui”, manageri si proaspeti inscrisi, suntem impreuna si tratati la fel.

14938319_1317010041689214_236688675390094983_nAu vorbit dintre cei care se afla la nivele inalte, au vorbit si vorbitori ,,de meserie” cu discursuri motivante, a vorbit si presedintele amintind de emotiile si daruirea cu care stie ca se reuseste in astfel de colaborari. Fiecare a vazut si simtit acest eveniment intr-un fel. Fiecare a ramas cu amintirea unei clipe, a unui cuvant sau a unui indemn. Eu am ramas… sper sa se inteleaga pana la urma ce vreau sa spun. Printre vorbitori a fost un domn care nu a  vorbit despre cate puncte sa adunam si cati oameni sa inscriem, nu a vorbit de ,,sacrificiile” pe care trebuie sa le facem un timp de… daca vrem sa fim oameni de succes, nu a vorbit de carti pe care sa le citim, materiale pe care sa le invatam. Domnul acesta ne-a vorbit, poti sa zici ca-i politica sau publicitate ce fac eu acum dar e problema ta, despre visul presedintelui CaliVita atunci cand nu stia ca va exista firma CaliVita. Domnul acesta a fost intai un domn cu functii inalte in America cu care a facut cunostinta presedintele si care l-a ajutat in infaptuirea visului lui: acela de a ajuta oamenii. Greutatile prin care au trecut pot fi percepute ca fiind mai mari sau mai mici in functie de cat de inimos si curajos esti. Mie mi s-au parut foarte mari. Poate marimea acestora i-a facut pe cei doi sa ramana prieteni si increderea pe care au avut-o unul in altul sa le fie rasplatita cu o frumoasa reusita. Pana aici nu pare a fi nimic iesit din comun. Nimic maret nu se infaptuieste usor si repede. A rezultat o firma care ne ofera doar calitate. Si asta poate fi ceva obisnuit.

john-ritchCe mi se pare mie neobisnuit este alaturarea uimitoare a doua componente: drumul al naibi de greu strabatut de presedinte pana la finalizarea actualei firme si… genul de sistem in care functioneaza. Da, este MLM. Toate MLM-urile insemna distribuire de produse in retele de consumatori. Da? Toate MLM-urile, de departe privite, ajuta omul sa prospere prin munca cinstita. Numai ca sistemele prin care sunt recompensati oamenii nu sunt la fel in toate MLM-urile. Am aflat asta nitel inainte de a ma altura firmei CaliVita si chiar si dupa. Am aflat de sisteme de recompense datorita carora nu m-as fi alaturat acestor firme in veci. Sunt sisteme in care se pun atatea conditii: de puncte, de timp, de numar de oameni, de numar de… incat stai si te intrebi daca asta se numeste ajutor? Mie mi se pare uimitor cum in aceasta firma, care este CaliVita, s-a putut adopta un sistem in care unica obligatie pe care o ai, daca vrei o recompensa in bani, este sa cumperi un produs. Unul. Nu in valoare de…, nu in numar de… doar unu’. Ca sa ti se faca o factura ai nevoie doar de un produs. Normal ca si aici exista nivele si puncte care se strang pentru aceste nivele dar… repet: ca sa iti iei bani nu-ti trebuie numar de oameni luna asta si numar de oameni luna urmatoare si numar de puncte cat ai aduna din jumatate de oras daca ar fi fost inscris tot. Spuneam ca mi se pare neobisnuit? Da, pentru ca dupa atata chin a facut ca acest sistem sa fie pentru toate buzunarele si pentru toate nivelele de intelegere si sigur nu este pentru o imbogatire rapida si spumanta. Am aflat de sisteme ale romanilor care nu par a fi fost vreodata romani. Un strain ne iubeste mai mult.

14947515_1193922427367174_324177812945045037_nSe intampla in multe domenii sa ne invatam cu binele si sa ni sa para ca ni se cuvine, astfel nu mai constientizam valoarea a ceea ce avem. Asa cum se intampla sa ne suparam din nimicuri si nu realizam ca de fapt suntem norocosi ca de dimineata soarele a rasarit din nou si tot din nou putem sa-l vedem.

Asa se intampla  sa nu ne dam seama mereu de ce sistem usor avem in care sa ne implinim sanatatea, frumusetea, fericirea si visele!

La revedere!   

 

 

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Mesaje, Sanatate | Leave a comment

Iubire neconditionata

17 iunie 3,,Fiecare om are nevoie să i se recunoască și să i se înțeleagă nevoia de a respira și gândi în felul propiu.” Scriam asta cu ceva vreme în urmă fără să mă gândesc atunci că voi relua această idee într-un cu totul alt context.

             Am văzut-o când era cât o lingură. Am văzut-o când a început să meargă în picioare și când a început să stâlcească cuvintele. Regretul că se va corecta și nu voi mai auzi sunetele dulci și serioase nu m-a părăsit curând. Am ascultat-o recitând poezi, cântând cântece și vorbindu-mi în limba germană și engleză, eu nefiind chiar cunoscătoare a acelor cuvinte. Am văzut-o înotând și bălăcindu-se, cu tot suflețelul și veselia proprie numai copilăriei, în apă. Am văzut-o făcând primele litere și țipând că nu știe să rezolve o problemă la mate pe care nici măcar nu o citise. Am văzut-o mâncând singură când singura bucățică introdusă în gurița ei era cea rămasă pe spatele lingurei pe care o răsucea foarte bine. Am auzit-o spunându-mi că pot avea încredere în ea că nu va spune nimănui… Toate le făcea o fetiță, fetița soră-mi care este nepoțica mea. Nepoțica… Nu m-am gândit serios în toți acești ani că fetița, nepoțica se va transforma în… domnișorică.

             Am fost anunțată că miercuri va avea loc serbarea de sfârșit de an în care își vor lua rămas bun de la clasa a patra și de la învățătoare. Eu oricum sunt acolo când ea este pe scenă, în fața clasei și oriunde cântă, dansează și recită. Nu m-a lăsat memoria, îmi amintesc această trecere, numai că, spre deosebire de nepoțica mea, mie nu mi-a plăcut așa cum nici școala nu așteptam să înceapă după vreo vacanță oricât de mare ar fi fost. De cu seară am primit o fotografie cu ea, purtând rochița ce avea să o poarte la serbare. Era superbă. Nici nu puteam gândi altceva, este prințesa mea și este minunată. Am ajuns împreună la locația unde avea să se țină serbarea. O fostă casă boierească, cu o curte cochetă numai bună pentru copii care deși erau îmbrăcați de gală s-au jucat de le-au sfârâit picioarele până a început serbarea. Când s-a anunțat începerea serbării, ne-am ocupat locurile amenajate pentru părinți și ne-am pregătit telefoanele, tabletele, aparatele de filmat, de fotografiat și tot ce putea exista pentru a imortaliza momentul. Nici unii nu ne-am gândit la… batiste.
             A început muzica… un vals. Un vals? Si ce vals! Intr-o secundă pluteam și eu. Eram pe aripile lui. Imediat au apărut pe „scenă” copii. Nu mai țin minte și nici atunci nu am știut cum a apărut ea împreună cu un băiețel, învârtindu-se în ritmul valsului… apoi se schimbau partenerii… Un fior m-a cuprins și un sentiment pe care nu mi l-am putut descifra și nici nu știu cum să-l descriu fără să-i știrbesc valoarea. Vedeam o domnișorică la primul ei bal, dansând un vals care-mi dătea bătăi de inimă, vedeam o grație care nu avea nimic dea face cu păpușile cu fundițe cu care, de fapt, nu s-a jucat niciodată. Lacrimile îmi curgeau fără să-mi dau seama. Domnișoara asta, care nu se uită în ochii nici unui partener pentru că era foarte atentă la tot în jurului ei, nepoțica și prințesa mea, nu mai era o chiar o fetiță. Un val de iubire am simțit că mă străbate și am căutat imediat să o învălui și pe ea cu el. O iubire care se dorea doar trimisă, o iubire pe care aș fi vrut să o pun ca pavăză care s-o înconjoare și s-o aprere de tot ce ar putea să vină neplăcut în viața ei. Simțeam că-mi plesnește pieptul de atăta fericire… Iubirea neconditionata!

           Am trăit momente intense de iubire în viața mea alături de copii mei, lumina ochilor mei, sufletele din sufletul meu. Mi se părea normal să-mi iasă inima din piept de fericire alături de ei și iubirea pentru ei este ceva ce nu se poate descrie. Ei sunt o prelungire a ceea ce sunt eu. Eu sunt eu, nu mă pot descrie ca pe un sentiment. Orice mișcare a lor o simt și mă bucură sau mă întristează înainte ca ei să o perceapă.
         Acum este vorba despre un suflețel care este în directă legătură cu mine mai mult decât se poate crede. Iubirea pe care o simt pentru cei care nu sunt copii mei ci doar nepoți, îmi dă o stare de fericire pentru care nu s-au inventat cuvinte. In mod sigur este iubirea care îi dă și îi va da spațiul în care va putea să se exprime, să gândească și să cânte, să scrie și să respire, pentru că…

,,Fiecare om are nevoie să i se recunoască și să i se înțeleagă nevoia de a respira și gândi în felul propiu.”

 

Iubire in suflet!

 

 

Posted in Acasa, Blog | Leave a comment