,,Citind Biblia, am încercat să înțeleg ce este credința. Apoi, am căutat o definiție a credinței prin dicționare, însă nu am găsit o explicație plauzibilă.
… Hristos vorbea despre faptul că îndoiala distruge credința. Îndoiala și fricile slăbesc credința și lipsesc un om de puteri. Apostolul Petru a mers pe apă, „dar văzând un vânt puternic, s-a speriat” și a început să se scufunde.
… Dacă un om crede în propriile puteri, atunci încetează să se îndoiască de sine și să-și reprime energia și va putea să-și dezvăluie propriul potențial. „Nu vă îngropați talanții în pământ!” – spunea Hristos.”
Cuvintele de mai sus sunt ale lui Lazarev, mi-au venit în fața ochilor fără să le caut așa cum scriu acum fără să fi intenționat. De fapt este o premieră absolută pentru mine să scriu, însemnări, orice este conceput de mine… ziua. Un nou început…
Cum fiecare suntem ,,buric” al Universului și unici, mi-am format și eu o noțiune de Credință. În afară de faptul că eu cred că pomul din fața geamului este mai înalt decât mine (ha, ha – ajunge la etajul patru) și mai cred că pot să și termin acest articol, Cred că toate experiențele, fenomenele, gândurile, deciziile, bogățiile și sărăciile… există în acest Univers căruia eu îi zic Dumnezeu.
Este foarte important de reținut dimensiunile unui atom. Pe net am găsit că dacă nucleul este o cireașă în mijlocul unui stadion, primul electron se învârtește la o distanță exchivalentă cu distanța de la cireașă la ultimul rând de scaune de sus. O altă descriere, de la proful de fizică, spune că dacă nucleul este un oraș, primul electron (din primul strat) se învârte la o distanță de aproximativ două sute de km (un alt oraș). Acest spațiu care este între nucleu și electroni, nu este gol. Geamul spart a lui Lazarev a fost confirmat de experimentul cu ADN-ul (articole anterioare). Mai mult, din acest gol se nasc noi vârtejuri care se structurează în alți atomi (formați tot din vârtejuri). Golul ăsta care unește, naște și suportă tot ce este în Univers (oricâte ar fi ele – eu cred doar în unul) este Dumnezeu (poți să-i zici cum vrei). Putearea omului, pe care i-a dat-o Dumnezeu, face ca prin imaginație și prin observare să creeze asfel de vârtejuri.
,,La început a fost cuvântul!”… deci idea, crezul! Mulți dintre oamenii pe care îi cunosc știu de experimentele fizicii cuantice, dar, dacă le spun că ce observă și analizează (din lumea reală) își vor atrage, în cel mai fericit caz, râd de mine. Toată știința lor se rezumă la ,,vaste informații” pe care nu încearcă măcar să le pună în viața reală. Dacă ai o credință (documentată științific de chimie și anatomie, etc) că după o anumită oră cafeaua te face să nu mai dormi, așa se va întâmpla. (Nu am crezut-o și nu mai am această credință și nici problemă.) Această credință (idee) emite niște vibrații care îți structurează Universul în așa fel încât să-ți aducă situația (care nu-i nimc altceva decât o structurare de atomi, particule) în care să simți ,,așa este, nu pot dormi”. Un articol deștept vorbea despre diagnosticarea bolnavilor cu noile tehnologii gen RMN, electroencefalograf, etc, tehnologii care măsoară vibrațiile dar ca remediu (tratament) se ține cont numai de chimie dându-se pastile care înseamnă mult mai grosier (fiecare particulă din atomul conținut în pastile are vibrația ei) decât vibrațiile măsurate cu RMN, electroencefalograf, etc. Deci chimia care te face să nu mai dormi după cafea este adevărată doar dacă asta vrei să crezi.
Cum atomii se combină și se ,,dez-combină” în Univers înseamnă că în Univers pot fi eu care nu dorm după cafea dar pot fi și eu care dorm după cafea! Totul depinde de calea pe care vreau s-o urmez până la ce rezultat vreau să ajung! Sau așa cum sunt eu acum, pot fi oriune și în mai multe feluri: și mai frumoasă, și mai proastă, și mai înaltă… Asta are mai puțină importanță, dacă ajung să fiu împăcată cu cine sunt este foarte bine, mai important este că în acest Univers există în stare ,,care doarme” toate visele, proiectele și intențiile mele realizate deja. Totul depinde de calea pe care vreau s-o urmez până la ce rezultat vreau să ajung!
Credința mea este în Dumnezeul care înseamnă toate particulele Universului, cu Legile care le guvernează, cât și toate posibilitățile care au fost, este și vor fi!
Foarte multe ziceri din materialele de dezvoltare personală spun să afirmi ceva, să-ți dorești ceva la timpul prezent ca și cum s-ar fi realizat deja. Ele spun asta fără să invoce Ecoul, fără să explice că dacă eu zic acum ,,sunt bucuroasă”, voi atrage conform Ecoului mai multe situații pentru care să zic ,,sunt bucuroasă”. Nu este necesar să joci teatru. Doar gândește-te dacă ești bucuroasă că ai toate membrele, calitățile, acoperiș, etc. Toate estea sunt perfect adevărate și vor veni ca situații care te vor face să simți ,,sunt bucuroasă”. Cum să gândești ,,sunt bogat” dacă îți dă cu virgulă când îți numeri banii din sac? Poate că vei repeta la nesfârșit aceste cuvinte pentru că (mi s-a spus), așa fac cei care au studiat și știu ei ce zic. Pe mine mai puțin mă interesează statisticile neexplicate. Dacă faci această afirmație pentru fiecare mărunțiș pe care îl ai material sau calitate, cu Credința că și mai multe lucruri și calități există deja în Univers, s-ar putea să vină niște surprize absolut neașteptate. Dacă simți frici, nesiguranțe sau neîncredere în forțele proprii, un pas uriaș, către bine și foarte bine, este Credința că există ACUM în Univers un eu fără frici, curajoasă, sințindu-se în siguranță și încrezător în forțele proprii.
Asta pot s-o spun din experiență, prima mea experiență (într-un domeniu al vieții mele). Întâi fac o remarcă la împărțirea trăirilor în frici și bucurie. Este împărțire făcută de oameni dar ajută de multe ori în înțelegerea a tot ceea ce este. Inainte de a preda un material (de serciviu vorbesc) îmi făceam un milion de probleme, tot de atâtea ori îl reciteam și tot de atâtea ori nu mi se părea făcut profesionist sau complet. Însă pe măsură ce mă documentam referitor la gânduri și Univers, îmi apăreau în față articole, începeam să simt niște întrebări: în ce cred, comportamentul meu îmi reflecte credințele? Îmi ieșea cu nu. Am hotărât că Dumnezeul din mine nu poate face greșeli prea grave (eu fiind bine intenționată), să nu le pot îndrepta eventual și nici să-mi mai fie frică sau rușine de cea mai înaltă în rang ca mine. M-am comportat în consecință și, ce să vezi, am început să-mi fac materialele din ce în ce mai ușor și după aprecieri și mai bune. Este nițel de strâns din dinți dar Credința nu te lasă să aștepți prea mult.
Să zici Doamne ajută! Înseamnă că vor veni situații în care vei avea și mai mult (mai grave) nevoie de ajutor. Dacă zici ,,Doamne Tu mă ajuți acum” înseamnă că ai Credința că El acum te ajută! Acum sunt toate posibilitățile și tu ți le aduci în viață pe care le dorești acum: ,,Doamne Tu mă ajuți acum”! Poate nu acum, poate nu mâine dar sigur vine un timp în care să zici ,,Mulțumesc Doamne” pentru că te-a ajutat!
Din șirul coincidențelor, în ultimele ore înaintea plecării în vacanță sunt sunată că merge și persoana x. M-am bucurat că făceam drumul împreună, ulterior am stat în camera împreună, mâncam, excursii, activități le-am făcut împreună. Nu m-aș fi prins că sunt sub observație dacă la o întrunire nu aș fi observat cât de tare se chinuia să prindă colegi în cadru (avea o tabletă) pe bucățele… ca eu să nu fiu. Să mă conving că nu sunt paranoia (nu am nevoie să mă pozez și nici să-mi fac publicitate) i-am povestit unei ,,prietene” care știam sigur că-i spune. Am avut dreptate. La următoarea întâlnire mi-a umplut whatsapp-ul cu poze. (,,Consecințele” au fost atrase tot de mine prin niște vibrații mai subtile de care voi povesti după ce le termin de enumerat.)
Până data viitoare: Lumină în suflet!
