Ce frumos sună… Vacanţa mare!
Nu ştiam cum să numesc acest articol şi acum mă mir că nu m-am gândit mai devreme. Cum spunea şi tata, cele mai frumoase şi plăcute materii din şcoală rămân totuşi pauzele şi vacanţele. Dintre vacanţe care e mai frumoasă? Vacanţa mare.
Încă din timpurile şcolii concediul părinţilor însemna Vacanţa mare şi Marea cea mare. Chiar dacă mergeam şi la munte, atunci când se vorbea în casă de concedii, sufletul meu era… la Mare. Anul acesta nu mi-am plănuit din timp, cum am făcut în anii trecuţi, concediul pentru vară, din simplu motiv că „ştiam eu“ că nu pot merge. Nu intru în amănunte. Dar… mi-am zis că dacă tot am învăţat atâta în ultimul timp despre vise, împliniri, Legea Atracţiei, Legile Universului (alea pe care cred că le ştiu) pot să-mi „forţez norocul“ şi m-am înscris în tabăra de vară organizată de CaliVita. Se vede treaba că nu prea am mare încredere în puterile mele şi nici în ştiinţele acumulate pentru că m-am uimit când am văzut că au mai urmat încă două plecări… încă două, când eu credeam că nici de prima nu am parte? Cât trebuie să mai aştepte omul şi ce să mai aştepte până să-şi dea seama că dacă Dumnezeu i-a dat imaginaţia şi puterea de a visa, i-a dat şi puterea de a împlinii ce a visat?
Am fost în tabăra organizată de CaliVita în Croaţia, tabara organizată pentru persoane absolut speciale. Eu aşa m-am simţit. O locaţie de vis, o plajă pe care nu aş fi avut-o nici dacă o comandam, apa de cristal caldă, caldă… cum să mai ieşi din ea? Colege de cameră… două prietene şi democraţie totală. Una dormea, una era pe plajă, una mânca, una dansa… foarte tare! Acum când scriu îmi cântă muzica. Nu mi-aş putea imagina viaţa fără muzică. Acolo aveam în fiecare seară terasa ocupată doar de noi şi pentru noi, formaţii de muzică doar pentru noi. Fiind pe tărâm străin atunci când ştii că se cântă Periniţa doar pentru câţi români sunt, ţi se zbârleşte puţin pielea pe tine. Am văzut o grădină de mirodenii ce părea de pus în vitrină, alături era un golf cu apă turcoaz… nepermis de limpede, caldă şi turcoaz. Am pomenit de Vacanţa mare. Atnci visam. Îmi amintesc visele. Îmi amintesc şi ce ştiam că se poate împlini. Da. În tabăra asta am trăit nişte senzaţii ce nu credeam că sunt posibile. Nu au nicio logică umană şi totuşi… au existat şi le iubesc.
În această tabără am fost întrebată dacă ştiu de tabăra de la Măgura. Nu ştiam nimic şi bineînţeles că am ajuns acolo. Despre această tabără am „vorbit“ pe aici în articolul Nucul. A fost un amestec de surprize, una mai frumoasă ca alta. Cadouri care s-au împărţit, bucurii şi experienţe care s-au împărţit, poveşti de viaţă care s-au împărţit ca şi multe informaţii pe care ni le-au împărţit organizatorii taberei. Dacă ai citit articolul ţi-ai dat seama că surprizele mai mari au fost de la mine şi pentru mine, situaţii în care nu m-am recunoscut. Anul trecut am învăţat despre Theta Healing şi mi s-a pus chiar la inimă, anul ăsta am repetat ce am învăţat şi îmi place şi mai mult, dar… să ajung să-mi placă să fac yoga? În Vacanţa mare visam. Acum învăţ să visez pentru că ştiu că visele se împlinesc.
Ştiai că cel mai uşor de zis cuvânt e „nu“? Mergi la sărbătoarea anuală CaliVita? Nu! Nici nu mai ştiu de câte ori am zis „nu“ dar am ajuns la… marea mea! Marea mea pe care nu o mai văzusem de câţiva ani buni. Marea mea care mi-a văzut primii paşi şi i-a văzut şi pe ai copiilor mei. Numai când am vazut-o am realizat ce dor mi-a fost de ea. Pe ea o visam cel mai des în Vacanţa mare. Şi când eram la ea şi când eram acasă îi visam luminiţele noaptea, aliniate în depărtare şi pe mama povestindu-mi de vapoarele care aşteaptă să intre în port a doua zi. Pe ea o visam şi când mă uitam la ea seara şi doar clipocea în valuri mărunte. Acum am văzut că visez în continare întocmai ca în Vacanţa mare, imposibilul devine posibil, senzaţiile sunt adevărate şi nu aparenţele… Suntem nişte răsfăţaţi noi ăştia din CaliVita. Am avut timp de stat în apă şi pe plajă şi am avut timp de serile organizate cu cele mai bune preparate şi muzică şi… dans. Am fost răsfăţaţi toţi cu diplome şi cuvinte frumoase de la preşedintele nostru. În Vacanţa mare se mai găsea cineva să-mi amintească de şcoală şi de faptul că nu mor după ea… niciodată.
Vacanţa mare e Marea, Vacanţa mare poate fi şi acum şi anul ăsta am văzut că este. Vacanţa mare cu visele şi cu Marea mea a fost anul ăsta şi va fi în fiecare an de aici în colo!
Ce frumos sună… Vacanţa mare!
