Se spunea in Egiptul antic, ca atunci cand ajungeai la poarta raiului, ca sa poti intra, primeai doua intrebari
– ai fost fericit?
– i-ai facut pe altii fericiti?
Primeai dreptul sa intri in rai doar daca la ambele intrebari raspunsul era DA.
Cand am citit randurile astea m-am inseninat de parca auzeam ideea pentru prima oara. De fapt ma bucur mereu cand vad materiale in care este adusa in discutie Legea Atractiei.
Mi se pare firesc sa ,,deschizi” putin ochii si sa ,,vezi” in fiecare zi miracolul care este jur imprejurul tau. Mi se pare firesc sa te bucuri de darul pe care l-ai primit, gratis spunea un banc, si care se numeste viata. Asa ai putea incepe drumul catre fericire. Incepand sa fii fericit pentru putin, vei ajunge sa fii fericit pentru din ce in ce mai mult. Asta se intampla datorita legii Atractiei. Este un cerc aici in care e suficient sa intri dar trebuie sa intri constient. Incearca, din experienta spun, sa constientizezi Divinul din tine. Crede ca sufletul tau este parte din Divin. Crede ca energia celulelor tale este parte din Divin. Crede ca energia atomilor din care este compus trupul tau este parte din Divin. Crede ca omul, adica tu, este creatia cea mai complexa si fascinanta si de necopiat a Divinului. Daca in tine exista Scanteia Divina incearca un sentiment de bucurie pentru viata pe care ai primit-o, pentru fiecare dimineata pe care o primesti, pentru ca poti sa mergi, sa auzi si sa vezi. Incearca fericirea si multumirea ca poti visa, ca poti invata, ca poti indrazni sa ceri orice de la viata pentru ca Dumnezeul din tine merita orice. Vei intra intr-un cerc in care vor fi motive din ce in ce mai multe pentru care sa multumesti si sa fii fericit. La fel ca bumerangul, emotiile si sentimentele se reintorc. Pentru ca ele rezoneaza cu altele de acelasi tip, iti vor aduce mai multe stari in care sa retraiesti emotiile si sentimentele traite anterior. Eu pana inteleg suficient de bine Legea Atractiei doar ma rugam sa scap de griji, dupa ce am inceput sa inteleg mai bine multumeam ca grijile pot sa le las in mana Domnului. Constientizam ca Domnul este si in mine dar eram si convinsa ca daca cer ceva clar mi se va da. Mai aveam probleme la formulare dar simteam ca pana la urma o voi gasi. Din aceasta credinta si din multumirile mele (era un fel de ruga pentru ce voiam sa devin) ca sunt curajoasa, puternica si isteata, viata mi-a adus un mare dar. Treptat treptat am scapat de frici. Treptat treptat am scapat de rusinea de oameni. Treptata treptat am ajuns sa am incredere in mine, ca om care poate si gresi, poate sa se si insele, dar care daca sta pe loc nu va avea nimic sau nimic bun. Gandeam mereu ca in omul din fata mea este parte de Divin. Cum sa-mi fie rusine de Divin, mie care am la randul meu Divinul in mine?
Lumea, a intrat in asa o inertie de mare incat uita sa traiasca. Citesc mereu remarci despre cat de infideli sunt prietenii, partenerii, remarci despre cat de nedreapta e viata, lumea, remarci despre cat de greu este sa ai sanatate. Am impresia ca in aceasta inertie este foarte greu sa te opresti si sa vezi si ce s-ar intampla daca nu ai gandi si perpetua lucruri pe care toata lumea, tot omul din ziua de azi le propovaduieste. Intotdeauna sistemul e de vina, el e vinovatul, din cauza lui nu sunt fericita, a plecat si a uitat sa se intoarca… altul e vinovatul, altul e raspunzator de tot ce ni se intampla. Nu ,,vede” nimeni ca in aceasta judecata, nu este luata in calcul decat logica umana? Ca si cum tot ce se intampla in viata ta este conform cu ce planuiesti tu, planuieste el, conform cu ce gandesc dusmanii, sefii si guvernul. In afara de statisticieni cei mai tari au ajuns planificatorii sau organizatorii … asa li se mai spune. Daca cineva spune ca nu are timp inseamna ca nu stie sa se organizeze. Daca cineva spune ca nu are bani, inseamna ca nu a stiut sa-si planifice timpul si sa-si organizeze viata sau invers. Aud foarte des regretele legate de tara, locul in care s-au nascut, timpul, etc. Astea se intampla ca si cum tot pamantul cu milioanele de oameni pe el exista doar ca sa ne amaram in planurile individuale, in regrete si de-a lungul unei vieti inutile. Daca omul s-ar fi gandit doar la el si familia lui, am fi progresat pana la nivelul de acum, sau am fi ramas pe langa pesteri?
Se spune ca nu poti da ce nu ai. Cum sa-i faci pe altii fericiti daca tu nu esti? Vei spune ca iti mai trebuie ceva ca sa fii fericit si pe urma ii vei face si pe altii. Tu nu esti fericit pentru ca cele cateva lucruri exterioare tie … nu exista in viata. Unde am ajuns? Tu astepti fericirea din exterior. Si vei deduce, dupa logica umana, ca fericirea este o pasare rara, existenta doar in iluziile celor naivi. Legea asta de care iti tot vorbesc are doar o ordine in directiile ei: intai trebuie sa emiti starea pe care vrei s-o ai si pe urma o primesti. Intelegi? Tu tot fiind amarat, tot asta vei primii.
Si mai trebuie indeplinita o conditie pentru fericirea ta. Atunci cand contribui la fericirea altora, sentimentul tau de implinire si bucurie, va rezona cu ale lor si se va intoarce la tine mult mai mult decat ai dat. Se pare ca unica preocupare a Creatorului a fost fericirea. Daca nu o avem in vedere, de la o mica suparare se poate ajunge la o adevarata drama, chiar mai multe. Asa cum de la o mica multumire de sine se poate ajunge la realizati pe care nu le banuiesti.
Am citit azi cateva cuvinte … ceva de genul ,,frigul a venit, tu iubire cand vii?” Daca tot timpul emitem alte emotii si sentimente decat cele de iubire si multumire, de unde sa vina iubirea si belsugul?
iubire in suflet!
