Exista dusmani?

 

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine. – Gabriel Garcia Marquez

Așa se întâmplă… „Se întâmplă”. De fapt nimic nu e întâmplător!

Să încep însă și povestea. Doi oameni se întâlnesc într-o conjunctură normală, o mică reuniune. Trece vremea și se trezesc în situația… pe care nu o planificase și nici anunțată nu părea a fi fost, aceea în care, în prezența celuilalt, nu te simți la fel ca lângă ceilalți. Apar niște fluturi, noduri, stângăcii, tăceri, ocoliri… nu-i mereu ușor să conștientizezi pe unde ești și nici unde vrei să ajungi. Gândurile îți sunt cotropite, furnicăturile încep să apară iar imaginația apare în cele mai frumoase ipostaze scoțându-te de cele mai multe ori din cotitianul care nu-i mereu blând. Acestea se pune că sunt „de-ale subconștientului”. Poate că astea sunt. Sigur sunt cele care rezonează, lungimile de undă despre care se vorbește… în toate numirile posibile ele nu se dictează, nu se pot impune conștient așa cum nu le poți impune să dispară nici cu toată artileria de argumente logice. Au dat curs acestor unde? Nu.

Viata – este un joc cu bumeranguri. Gandurile, faptele si cuvintele noastre, se vor intoarce catre noi mai devreme sau mai tarziu, cu o acuratete naucitoare. – Neale Donald Walsch

Ce înseamnă asta? Emoțiile, stările, trăirile noastre au același drum precum sunetul pe care il scoți într-o vale și ecoul ți-l aduce inapoi, multiplicat de data asta. Ai gândit în viață, în diverese situații, locuri și timpuri, că nu ești suficient de bun că ai picat examenul cel mai important din viață și astfel ți-ai dezamăgit părinții, te-ai văzut proptit într-un viitor care nu pare să-ți aducă prea multe bune. Ai văzut că x are talent în muzică, pictură și la schii, ai văzut că tu nu prea ai cu ce te lăuda. Ai văzut un film de dragoste în care personajul principal era puternic și frumos iar tu gândești că nu te-ai fi descurcat în situația respectivă. Ai făcut o școală și vezi că alții au făcut poate mai puțină dar curajul i-a ridicat deasupra multora și la tine încrederea în sine este atât de suavă și gingașă că mai mult este ascunsă. Se pare că nici oglinda nu este prietena ta ci mai degrabă o aspră și critică individă gata gata să te desființeze. Cu vremea, te mai înțelepțești, te mai îmbunezi când te uiți spre tine dar… ce ai gândit a dispărut? Te asigur că nu. Toți înțelepții lumii și mai de curând știința confirmă că… nimic nu se pierde, totul se întoarce. Cum spunea Neale Donald Walsch, stările trăite se întorc. Cu ce se întorc? Se întorc cu situații și evenimente de viață care să te faca să retrăiești aceleași trăiri. Poți să le spui oglinzi. Uneori situațiile, evenimentele, sunt inițiate de cineva. Acel cineva prin ceea ce face se comportă ca o oglindă în care te uiți și te vezi exact, numai că mult mai intens, la fel de fericit sau nefericit ca tunci când ai emis emoțiile cu multă vreme în urmă.

În cazul de mai sus apare cineva. Acel cineva a părut „bine intenționat” (își apăra presupusa posesiune), a povestit unuia despre celalalt auzitele și spusele auzite „din sat”, presupunerile, presupuneri spuse cu foarte atentă grijă pentru integritatea omului și a sufletului. Tot ce presupune atenție și susținere a fost pus pe tapet, ultimul lucru luat în calcul a fost… ce nu se poate gândi, ci doar simți. Numai că cine a spus că „adevărul iese la suprafață ca uleiul în apă” a știut ce spune. 

Toate trările „minunate” s-au înapoiat și acțiunile au fost în conformitate cu ele. Rând pe rând au apărut în fața amândurora stările care se întorceau. Cel care a ascultat le-a retrăit pe ale lui, acționând în așa fel încâ și celălalt și-a retrăit emisele care acum s-au întors. Toate alea „minunate” care numai înainte nu te trimit:

„nu ești suficient de bun că ai picat examenul” – nu ești suficient de bun

„te-ai văzut proptit într-un viitor care nu pare să-ți aducă prea multe bune” – ce viitor?

„ai auzit de un fost, situații materiale” – poziție?

„școală, curaj, încrederea în sine…?”

„oglinda aspră și critică individă” – riduri

„apare și cântarul… ” – total neprietenos și ieșit afară din trend

Pe noi, nimeni nu ne poate nenoroci, decât noi înşine, tot aşa cum nu ne poate face fericiţi altcineva decât noi înşine, după harul lui Dumnezeu. – Sfântul Ioan Gură de Aur

Întreaga lume coalizată împotriva ta nu-ți poate face nici un sfert din răul pe care ți-l poți face tu însuți.  – Proverb turcesc

           A fost dușmanul cel care a făcut rău? Într-o conjunctură cei doi se reîntâlnesc și unul aduce în discuție cuvântul dușman. Gândind la toate legile lui Dumnezeu, la Scânteia Divină din fiecare om, la proverbul turcesc, la zisul lui  Sfântul Ioan Gură de Aur, la scrierile înțelepților lumii și la mult, mult mai importantul „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”, celălalt nu a recunoscut în intrus un Dușman…!

 A părut că nu i-a păsat de intervenția intrusului și celălalt a presupus că nu a simțit nimic din „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”. Nimic mai departe de adevăr!    

          Altă dată, altă poveste. Doi prieteni sunt intr-o relație. Cei doi pentru moment, erau în școli și orașe diferite. Apare intrusul, „cel mai bun prieten” al unuia, tot „bine intenționat” atrage atenția unuia asupra pericolelor la care se supune în relație. Minciunele cusute cu ață albă despre veniri în oraș și neanunțat, posibile ispite dintre colegi, colege…

Agasată de atâtea „bune intenții”, persoana apare într-o zi supărată și spune că a rupt relația. Bineintenționata era foarte „importantă” pentru că… doar atrăsese atenția de atâtea ori!. Persoana „amărâtă” izbucnește în râs:

  • Te-am mințit, nu am rupt relația!
  • De ce m-ai mințit?
  • Pentru că erai din ce în ce mai nefericită și am vrut să te văd bucurându-te!

„Cei mai buni prieteni” nu și-au mai vorbit multă vreme și multe alte uneltiri au ieșit la iveală după incident. Aici intrusul nici măcar nu și-a purtat numele de Dușman pentru că nu a vut timp. Agasata a crezut mai mult decât în orice în „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”.

A fost dușmanul cel care afăcut rău? Exista dușmani?

 

About Luiza-Maria

In Bucuresti cu CaliVita ,,de mână". Sunt cea mai fericită mamă a doi baieții briliante și fericita posesoare a unei familii de invidiat: sora, cumnat și minunați nepoti.
This entry was posted in Acasa, Blog, Mesaje. Bookmark the permalink.

2 Responses to Exista dusmani?

  1. mirela says:

    Foarte frumos si explicit scris.Multumesc

Lasă un răspuns la Luiza-Maria Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *