Cineva zicea ca este uman sa te mai superi citeodata. Da, dar nu face bine, nu imi place!
Odata cu aceste rinduri sa dispara si ,,norii din capul meu” ! Este un ordin!
Asa imi terminam articolul precedent. Asa s-a intimplat! Coincidenta? In viata asta vom afla care sunt coincidentele? Si totusi putem face sa existe coincidente. Cautind, probabil nitel disperata, sa scap de ,,norii din capul meu” asta ca sa ma exprim frumos, sa nu zic ,,muste”, am prins ideea trimisa de ,,Cineva de sus” ca m-as fi putut supara eu … eu pe mine. Ce, a nebunie, suna! Dar e logic. Daca toate gindurile si spusele din Univers ne afecteaza, (nu vorbesc pentru cine este in urma cu cititul) de ce nu ne-ar afecta si gindurile noastre? Scuzeeeee! Asta stiam. Dar … nu mi-a trecut prin cap (eu zic ca il mai am) sa-i cer scuze eu-lui meu pentru ca l-am suparat.
Cineva compara puterea gindului cu bomba de la Hiroshima. De ce uitam mereu de aceste cuvinte?
In orice caz, experienta este fantastica.
Tu ajungi propriul tau dusman doar pentru faptul ca nu dai importanta lucrurilor stiute deja. Alta explicatie ar fi ca este ,,un dat” pentru orice. Probabil nu ,,ti-e dat” sa-ti dai seama ce sti.
Orice are un pret. Toate sunt cuvinte peste care trecem. Dar, ce greu poate fi uneori pretul platit pentru …uite, un moment de revelatie?
Acum zic: este minunat! Cit ,,a costat”? Cit costa momentele de fericire?
03.09.2010
