In ultimul timp am trait niste stari, mai mult sau mai putin normale, mai mult sau mai putin omenesti, stari care s-au succedat de asa maniera ca m-au tinut departe de scrisul meu.
Intii ca mi-am propus sa scriu mai mult despre bucurii si stari de bine si ,,normal”. Asta nu inseamna ca in ultimul timp nu am avut parte de asa ceva. Si doi, … am asteptat sa se cearna starile. Tine? Nu prea! In seara asta am citit poezia celei care m-a adus la poezie dupa ani buni in care o uitasem. Poezia asta m-a zguduit putin.
În prag de sărbători – versuri Angelina Nadejde
Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun,
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aş dori să dăruiesc?
Puţin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi să le dărui alte vieţi;
Să împart părinţi celor orfani
Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să vă aşez speranţe-n prag,
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!
De ce m-a zguduit?
Pentru ca scopul meu, cel mare, este acela de a arata oamenilor cum sa poate scapa de griji, de frici, de vinovatii, de subestimari si de toate ,,rusinile’’ si bolile care ne maninca fericirea. Mi-am propus sa invat oamenii cum isi pot gasi ,,calea” catre linistea si pacea sufletului, calea catre multumirea de Sine. Acestea ar putea fi cadouri de pret cu care as incalzi multe suflete. Poate fiindca este la sfirsit de an, citind poezia, m-am intrebat daca am facut pasi importanti anul asta catre scopul meu.
Citind poezia iar am fost tentata sa ma critic, sa-mi gasesc neajunsurile si ce nu am atins, doar ca … STOP! Este foarte adevarat ca asta este scopul meu, dar si mai adevarat e ca nu poti darui oamenilor invatatura din ce tu nu ai. Eu in ultimul timp a trebuit sa invat sa gestionez niste stari pentru care am inceput sa ma pregatesc cu mult, mult timp in urma. Mi-am amintit de un medic ce povestea ca, dupa ultimele descoperiri ale sale, au fost necesari cincisprezece ani pentru a le prezenta. La inceput nu l-au crezut nici prietenii, colegii sai de breasla. Cam asa mi se intimpla si mie. Mie, inca, imi e greu sa cred ca pot sa-mi fac viata asa cum vreau, am inca dezamagiri, cum pot invata pe altii cind la exterior schimbarile din viata mea nu sunt inca vizibile?
Am avut anul asta o realizare in ce priveste atitudinea mea in fata unor sarcini si in fata multora din jurul meu … uriasa. Am trecut prin niste situatii, care altadata ar fi stirnit furtuni intre emotiile mele, atit de linistita si fara griji … ca nu-mi venea sa cred. Asta a insemnat … astea sunt pentru mine realizari uriase. Ai citit bine: uriase. De ce acum incerc sa fiu circotasa si sa ma critic? Vechile naravuri inca ies la suprafata?
Am reusit sa vorbesc si sa ,,vorbesc” (cu ajutorul calculatorului) anul acesta cu oameni pe care aproape nu-i cunosteam sau nu-i cunosteam deloc. Chiar am facut pasi spre scopul meu. Si cred ca cel mai important lucru pe care l-am trait anul asta a fost acela ca am inteles, pe pielea mea, ca uneori scopul implinit nu ne aduce cea mai mare fericire. Ma refer la visele pe care le-am visat multa vreme si ne-am amagit ca realizarea lor inseamna fericirea.
Vise in care eram doar noi implicati si fericirea avea sa vina la noi din alta parte. De ce nu inseamna mereu? Se intimpla ca intre timp sa constatam ca putem face lucruri cu bucurie. Lucruri care ar ajuta pe altii. Aceasta bucurie nu mai este intreaga pina nu o imparti si altora, in sensul ca vrei sa-i inveti cum o pot avea si ei.
Anul asta am putut sa fac mai mici sau mai mari bucurii si asta a insemnat enorm.
De ce nu inseamna mereu fericirea? Pentru ca intre timp, realizezi ca … te-ai cunoscut mai bine si de fapt, nu asta iti doreai. Am invatat anul asta ca este foarte important sa te cunosti si sa te recunosti tot timpul pentru a putea sa-ti stabilesti noi vise pe care vrei sa le atingi. Te poate ,,fura” inertia, fii atent. Ce ti-ai dorit cu ardoare ,,ieri’’ ,,azi” poate nu mai are aceasi valoare in ,,ochii’’tai. Fericirea nu vine din exterior!
Anul asta nu am intrat intr-un spital decit pentru a afla o veste foarte buna. A insemnat inca un pariu cu viata cistigat: orice boala este reversibila. Eu stiu asta, va veni vremea si celor din ,,inima” mea sa afle lucrul asta.
Iti multumesc Doamne ca EXIST!
Angelina iti multumesc pentru toate clipele minunate petrecute cu versurile tale. Iti multumesc iubita si nepretuita mea sora pentru rabdarea pe care o ai cu mine atunci cind nu esti de acord cu mine. Va multumesc voua, ,,puii’’ mei pentru cit de minunati sunteti si Iti multumesc Doamne ca EXIST!
Departe de a fi terminat anul acesta, ma pregatesc sa-l intimpin pe cel ce urmeaza: cu liniste in inima si bucurie in suflet!