O zi minunata

                             Fiecare zi este minunata. Fiecare zi este o minune si fiecare zi este un dar. Ce am facut noi sa meritam acest dar? Nu mi-am pus intrebarea asta pana acum dar sincera sa fiu nici nu-mi doresc raspunsul. Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, inseamna ca meritam toate aceste zile minunate, cele pe care vrem sa le vedem minunate.

Azi am fost in excursie. Cu doua zile in urma am aflat ca duminica voi fi la munte. Imediat mi-am amintit de o zi petrecuta cu vreo doua saptamani in urma, in care mi se facuse dor de munte. Nu a fost in gand lung pentru ca aveam treaba si a trebuit sa ma concentrez pe altceva. De atunci nu m-am mai gandit la munte pana… acum doua zile.

Dupa un lucru mai putin minunat, sculatul inainte de ora zece duminica, am ajuns in masina care ma ducea la munte. Eram mai mult decat fericita alaturi de toata familia. La un moment dat dupa ce am intrat pe un drum care nu era de importanta nationala, am avut sentimentul ca intram in parcare. Nu se anuntase nicio oprire. Nu era parcare. Era prea lunga, era ceva bordat cu masini. Mi-am dat seama imediat ca eram la bariera.  Eram? De ce erau masini parcate si nu aveau soferi? Se dusese toti sa-si cumpere cafea pana sa treaca trenul? Nu. In cele din urma am venit cu picioarele pe pamant. Trecusem pe langa un indicator ce anunta o… manastire. Asta era motivul pentru care un sfert din masinile din tara asta erau pe soseaua la care avea intrare manastirea. In seara asta gasesc scrise: ,,Privesc cerul, cineva acolo sus are grija de mine.” intr-o zi gasesc, fara sa caut, expresia celei mai mari rugaminti a omenirii, aceea de a fi ajutati.  Inca mai cerem ajutor cuiva din exterior. Inca este mai usor sa aflam de nu stiu ce manastire, icoana, preot cu har care sa ne ajute. Vreau sa-ti fie clar ca iubesc manastirile asa cum iubesc icoanele si culorile in care sunt pictate. Cum am inceput, daca noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui si ne-a dat puterea de a alege, de ce este atat de greu sa cauti in interiorul tau si sa vezi ca tu ai ales pana ai ajuns in momentul asta si tot tu poti sa schimbi totul doar alegand altceva? Nu a auzit nimeni ca in fiecare om exista Scanteia Divina? Putere mai mare poate exista in alta parte decat in tine? Ai sa-mi spui ca oamenii nu stiu inca toate astea si ca au ramas inca in mentalitatile vechi de cel putin doua mii de ani. Da, oamenii nu stiu. Dar nu s-a saturat nimeni de atata rau? Cand mi-a ajuns raul din viata mai sus decat eram eu si obosisem de atata rau, am inceput sa caut si sa citesc si sa aflu daca aceasta era menirea noastra pe pamant: sa suferim. Si am gasit raspunsuri. Nu asta este menirea noastra pe aici. Nu am venit sa plangem si sa ne plangem dar de cele mai multe ori este mult mai usor sa gasesti vinovati in exterior pentru ce ti se intampla, la fel cum este mult mai usor sa cauti ajutoare din exterior pentru a trece de greutati.    

A fost o zi minunata. Am gasit o pajiste plina de branduse mov. Erau superbe. Pomii nu erau infrunziti, iarba nu era chiar crescuta dar un soare care si-a facut aparitia putin mai tarziu, ne-a insotit pana am plecat spre casa. Am facut focul, am topait pe langa el pentru ca era vant si nu ne lasa sa-l aprindem. In cele din urma am facut pace. Apa de langa noi fugea la vale foarte vesela si ca intotdeauna clara ca sticla, de data asta nu  era acompaniata de ,,hartiute si sticlute” care sa strice privelistea.  O zi cu soare care anunta caldura a lasat sa se vada si primul vestitor un ghiocel, asa am invatat la scoala ca i se spune, al soarelui  care va da viata naturii. Un ghiocel care abia se zarea printre frunzele uscate din toamna ramase, abia putea sa ma stea drept din cauza vantului, nu s-a lasat doborat. Nu-i nevoie de amanunte legate de cele de pe gratar si nici de veselia care le-au insotit.  

O zi minunata, o zi – dar de la Dumnezeu!