Da, inca nu mi-e clar ce titlu sa pun rindurilor care urmeaza. ,,Tocmai de aceea” (expresia sponsorei mele) nu am pus unul anume ca sa nu ma pierd si sa renunt. ,,Tocmai de aceea” este o expresie care ar trebui folosita mai des. Te scoate din multe incurcaturi, dar trebuie sa fii foarte atent ca sa nu se intoarca impotriva ta.
Am trecut o perioada putin ,,incurcata”. Imi simt plaminii de duminica trecuta. De la mijlocul saptaminii trecute merg intr-un picior. Unul e ranit. De aproape o luna lucrez la niste articole pentru care nu m-am putut bucura. In octombrie imi sarea inima din piept de fericire dupa ce am prezentat unul – si fara felicitari as fi fost fericita. Acum, de ,,dinainte” am aflat ca sunt ,,prea”, ,,prea”, … ,,chestia aia scoate-o ca nu mai are farmec, s-a fumat”, imbraca-te asa, … ca prin farmec trebuia sa fiu alta. Eram foarte slabita si de boala, acum ma gindeam daca va mai ajunge ceva la cei pe care mi-i doream din tot sufletul in sala. Nu au venit. Ei nu trebuia sa afle ce le spuneam eu sau eu nu aveam voie sa ma bucur? Intr-un sfirsit ,,foarte lung” am plecat. Nu am avut parte de reactiile salii, nu am meritat nici sa ajung repede acasa (am stat o ora in masina). M-a sunat puiul, care nu a putut sa vina, sa-i povestesc cum a fost. Am toate motivele din lume sa fiu fericita! Sunt fericita!
Unde sau cind am gresit? Inca sunt slabita si ma simt amortita. Daca astea sunt din trecut, sunt ale mele, daca vin de acum, tot ale mele sunt dar … nu cred ca vreau sa fiu ,,alta” doar ca sa intru in niste tipare. Toata viata am luptat contra tiparelor. De ce as intra in ele acum?
Iti multumesc Doamne ca sunt fericita!
03.02.2011
