La inceputul anului, am avut un gand: merg si eu cu CaliVita la Budapesta.
CaliVita anul acesta a implinit 25 de ani si presedintele a vrut sa sarbatoreasca impreuna cu toti cei care vor si ei acest lucru, organizand la Budapesta o sarbatoare de amploare, eleganta, rafinata si demna de o firma care se respecta, isi iubeste si isi respecta colaboratorii.
Lista mea de vise este inceputa de cativa ani. Bifez din cand in cand pe cele care se implinesc, mai pun altele noi dar, cum singura mea regula este ,,fara reguli”, acest lucru nu se intampla la inceput si sfarsit de an. Si totusi, la inceputul acestui an stiam ca atunci cand ma voi apuca sa-mi completez lista de vise, acesta va fi unul dintre ele. Pe la sfarsitul primaverii mi-am completat lista iar acum l-am bifat ca realizat. Se pare ca intentia mea a fost mai tare decat regulile la care oricum nu-mi place sa ma supun. Da, am zis ca merg fara sa ma gandesc daca voi avea bani, concediu, etc., etc. si am mers. Asta imi aminteste de vara lui 2009 cand mi-am zis ca in 2010 voi merge in tabara cu CaliVita, lucru care era chiar imposibil de realizat cu datele pe care le aveam la acea vreme, si… am mers. Tot citesc si ascult despre intentiile noastre, emotiile noastre, gandurile si cuvintele care ne creaza realitatea in care traim si totusi… sunt surprinsa si ma minunez de fiecare data cand realizez ca lucrurile se intampla exact asa.
Am plecat spre Budapesta cu coechipiera si prietena mea. O jumatate de zi am avut la dispozitie pentru a vedea Budapesta. Am vazut si simtit intr-o jumatate de zi atat cat am putut din Bupapesta. Am vazut un oras superb luminat, cateva cladiri martore ale unui trecut istoric demn de amintit. Am simtit un aer rece care ne aducea aminte de zapada din munti si mai ales am simtit atata bunavointa si amabilitate la cei carora le ceream lamuriri despre orientarea in oras, ca nu-mi vine sa cred. Am venit acasa si am spus tuturor ca nu am intalnit atatia oameni amabili la un loc ca in seara in care am vazut Budapesta. Parca se adunase tot Universul in jurul nostru ca sa ne raspunda cu aceasi bucurie cu care plecasem de acasa.
Programul a fost in mare cel care ne fusese anuntat: in prima parte a zilei urmatoare vorbitori, adunare de colante pentru tombola, degustare produse noi, impartit impresii cu cei cunoscuti si multa multa veselie. Dupa o ora de pauza a urmat cina si dansul. Nimic din bogatia mancarurilor, gesturilor si atentiilor cu care am fost intampinati nu m-a mirat. Cumva ne-am obisnuit sa fim rasfatati. Prietena mea a facut o remarca la care niciodata nu ma gandisem: sponsori si ,,pui”, manageri si proaspeti inscrisi, suntem impreuna si tratati la fel.
Au vorbit dintre cei care se afla la nivele inalte, au vorbit si vorbitori ,,de meserie” cu discursuri motivante, a vorbit si presedintele amintind de emotiile si daruirea cu care stie ca se reuseste in astfel de colaborari. Fiecare a vazut si simtit acest eveniment intr-un fel. Fiecare a ramas cu amintirea unei clipe, a unui cuvant sau a unui indemn. Eu am ramas… sper sa se inteleaga pana la urma ce vreau sa spun. Printre vorbitori a fost un domn care nu a vorbit despre cate puncte sa adunam si cati oameni sa inscriem, nu a vorbit de ,,sacrificiile” pe care trebuie sa le facem un timp de… daca vrem sa fim oameni de succes, nu a vorbit de carti pe care sa le citim, materiale pe care sa le invatam. Domnul acesta ne-a vorbit, poti sa zici ca-i politica sau publicitate ce fac eu acum dar e problema ta, despre visul presedintelui CaliVita atunci cand nu stia ca va exista firma CaliVita. Domnul acesta a fost intai un domn cu functii inalte in America cu care a facut cunostinta presedintele si care l-a ajutat in infaptuirea visului lui: acela de a ajuta oamenii. Greutatile prin care au trecut pot fi percepute ca fiind mai mari sau mai mici in functie de cat de inimos si curajos esti. Mie mi s-au parut foarte mari. Poate marimea acestora i-a facut pe cei doi sa ramana prieteni si increderea pe care au avut-o unul in altul sa le fie rasplatita cu o frumoasa reusita. Pana aici nu pare a fi nimic iesit din comun. Nimic maret nu se infaptuieste usor si repede. A rezultat o firma care ne ofera doar calitate. Si asta poate fi ceva obisnuit.
Ce mi se pare mie neobisnuit este alaturarea uimitoare a doua componente: drumul al naibi de greu strabatut de presedinte pana la finalizarea actualei firme si… genul de sistem in care functioneaza. Da, este MLM. Toate MLM-urile insemna distribuire de produse in retele de consumatori. Da? Toate MLM-urile, de departe privite, ajuta omul sa prospere prin munca cinstita. Numai ca sistemele prin care sunt recompensati oamenii nu sunt la fel in toate MLM-urile. Am aflat asta nitel inainte de a ma altura firmei CaliVita si chiar si dupa. Am aflat de sisteme de recompense datorita carora nu m-as fi alaturat acestor firme in veci. Sunt sisteme in care se pun atatea conditii: de puncte, de timp, de numar de oameni, de numar de… incat stai si te intrebi daca asta se numeste ajutor? Mie mi se pare uimitor cum in aceasta firma, care este CaliVita, s-a putut adopta un sistem in care unica obligatie pe care o ai, daca vrei o recompensa in bani, este sa cumperi un produs. Unul. Nu in valoare de…, nu in numar de… doar unu’. Ca sa ti se faca o factura ai nevoie doar de un produs. Normal ca si aici exista nivele si puncte care se strang pentru aceste nivele dar… repet: ca sa iti iei bani nu-ti trebuie numar de oameni luna asta si numar de oameni luna urmatoare si numar de puncte cat ai aduna din jumatate de oras daca ar fi fost inscris tot. Spuneam ca mi se pare neobisnuit? Da, pentru ca dupa atata chin a facut ca acest sistem sa fie pentru toate buzunarele si pentru toate nivelele de intelegere si sigur nu este pentru o imbogatire rapida si spumanta. Am aflat de sisteme ale romanilor care nu par a fi fost vreodata romani. Un strain ne iubeste mai mult.
Se intampla in multe domenii sa ne invatam cu binele si sa ni sa para ca ni se cuvine, astfel nu mai constientizam valoarea a ceea ce avem. Asa cum se intampla sa ne suparam din nimicuri si nu realizam ca de fapt suntem norocosi ca de dimineata soarele a rasarit din nou si tot din nou putem sa-l vedem.
Asa se intampla sa nu ne dam seama mereu de ce sistem usor avem in care sa ne implinim sanatatea, frumusetea, fericirea si visele!
La revedere!
