Mă gândeam să nu mai scriu așa de des să nu plictisesc cu atâta ,,sănătate” și poate sunt și destul de concentrate informațiile mai ales pentru cineva care este începător în ale gândurilor de schimbare în bine și poate interesează, poate nu. Prin plimbări fiind nu prea mi-a stat gândul la scris dar am găsit o frază care m-a pus pe gânduri deși nu ar fi trebuit. Știu destul de multe, multe le-am și scris referitoare la unitatea Universului cu noi cu tot, la faptul că suntem una cu gânduri, cu stele și sentimente cu tot, și totuși realitatea zilnică uneori îți acoperă din cele știute. Fraza găsită sună cam așa: ,,Crezi că scrii doar pentru cine te urmărește și citește, dar de fapt, scrii – emiți pentru tot Universul. Cuvintele sunt gânduri, iar gândurile sunt unde de energie purtătoare de informație.” Intențiile mele fiind dintre cele mai bune, am decis că în indiferent ce zi sau an este găsită informația dintr-un articol al meu, este exact momentul în care cineva a avut aceași lungime de undă cu scrisul și acesta poate fi un răspuns la întrebările puse sau nepuse de pe aceleași vibrații.
Am și o ,,sponsoră” care îmi este tare dragă de ale cărei ziceri îmi aduc aminte când îmi sunt de folos. Ea mi-a povestit un banc despre un preot care în urma unei slujbe foarte frumoase pe care o făcea duminică dimineață, a reușit să umple biserica în care slujea. După o vreme a rămas doar un om în biserică la fel cum era când începuse să slujească. Preotul l-a întrebat de ce crede el că se întâmplă să rămână singur duminica la slujbă. Acel om a răspuns că preotul spunând aceleași lucruri în aceași splujbă enoriașii s-au plictisit și nu au mai venit la biserică. Preotul i-a spus omului că știe și alte lucruri și alte slujbe dar nu are sens să meargă mai departe cu ele pentru că niciunul dintre enoriași nu a urmat îndemnurile slujbei. Morala, în cele ce urmează.
Ideea este că în primul articol, cel cu numărul 1 am povestit de două idei extrem de importante: una este că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Universul este un Tot cu noi cu Dumnezeu cu tot, altă idee este a ecoului care spune că emisiile fiecărei celule din organismul nostru se reîntorc după ce rezonează cu altele de aceași formă. Emoții, trăiri, bucurii, supărări odată emise aduc evenimente care ne fac să le retrăim. Am amintit iar acest lucru pentru că aceste două idei au atât de multe forme, se scriu în atât de multe feluri atunci când este vorba de afecțiuni încât de cele mai multe ori se uită idea care a fost încălcată. Mai clar: desconsiderarea Dumnezeului din om, neiubirea Lui, umilirea Lui, etc. frica de orice, furia, resentimentele, critica și chiar dorințele excesive, și uitând de Ecoul care întoarce spre sursă trăirile, duc la tot noianul de afecțiuni dar fiecare afecțiune se descrie în alte fraze.
Între primele lucruri pe care le-am aflat despre păr a fost faptul că el se poate ,,supăra”. Observ de atunci când nu se așează bine, când nu e la fel de ,,vesel” sau când e ceva nelalocul lui. Pentru mine felul în care eram tunsă, cum mi se așeza părul a avut și are o însemnătate foarte mare. Dacă nu fac pentru el ce ar trebui sau nu-i găsesc forma care să îmi placă cel mai mult, starea mea din ziua respectivă are de suferit. Asta nu este bine și știu că mai am de lucru cu mine în acest sens. Nu are legătură prea mare cu părul cât cu încrederea și părerea mea despre mine care vor supăra părul care îmi va strica ziua… pare un lucru mic dar se poate face foarte mare dacă nu este oprit.
Mă gândesc că nu sunt singura pentru care un aranjament plăcut al părului duce și la o atitudine pe măsură. Ideea de a-mi vedea părul supărat n-am uitat-o și pot să spun că este foarte adevărată. În anumite conjuncturi părul mi se supără. Asta am observat de când am auzit de asta dar la momentul acela nu știam nimic despre motivul care ar putea duce la așa ceva. Ulterior și din nefericire nu numai din auzite am aflat că în cazul unui șoc emotional, unei pierderi mari, groaze, frici… cum vrei să le spui, părul poate cădea rărindu-se sau chiar porțiuni mai mari de piele rămân fără el. De la un medic alopat am auzit că intervalul dintre șocul sau cauza și pierderea părului poate fi și de trei luni. Nefiind atent la organismul nostru nici nu mai luăm în considerare cauza pe care probabil am uitat-o. În următorul articol voi enumera din carte care sunt aceste situații, dar în esență ele sunt două, acele două idei de care am vorbit cu câteva rânduri mai înainte. Orice fel de frică, dezamăgire, groază, desconsiderare, devalorizare, neiubire a sinelui înseamnă neiubirea sau neîncrederea în Dumnezeu, înseamnă că nu crezi în puterea Lui care este și în tine și te lași pradă deznădejdii și nu-ți mai recunoști puterea considerând că nu o ai sau dacă ai avut-o ai pierdut-o. A trebuit să-mi amintească o prietenă că dacă tot mă duc la operă, în Samson și Dalila puterea lui Samson i-a fost luată după ce i s-a tăiat părul. Atunci când te simți constrâns într-o situație și faci eforturi să te adaptezi la ea pentru că nu vezi vreo ieșire, de fapt tu nu-ți cunoști puterea sau o renegi. Asta se întâmplă când te consideri separat de Dumnezeu. Când intervine o frică de a pierde ceva tot ideea de separare face ca să nu fie recunoscută puterea de a fi una cu tot ceea ce există, cum totul există nu se poate pierde nimic. Faptul că în momentele de groază gândurile sunt vraiște nu ajută în niciun fel pentru că uitând de ecou nu fac decât să-mi aduc în realitatea mea alte evnimente care să mă facă să retrăiesc momentele de groază. De fapt am citit de multe ori că acolo unde este Frică nu este credință în Dumnezeu. Despre această Credință eu am zis cite ceva într-un articol anterior (articolul 3 – Credința).
Am amintit de frică și la insomnii. Din coloanal de la articolul 13 observăm că toate alea rele sunt cuprinse la capitolul Frici. Ele vor fi cauza celor mai multe afecțiuni. Asta este un motiv pentru care stau la baza și la insomnii și la afecțiunile părului și este un motiv foarte serios pentru a le îmblânzii cu schimbarea gândirii pentru ca în timp să nu le mai trăim. Sigur că pe termen scurt sunt bune și medicamente, cosmetice, suplimente alimentare, un regim alimentar bazat pe hrană vie.
Dacă în continuare am resentimente eventual furie pe cineva și nu tratez ficatul cu îmblânzirea furiei, insomnia nu cred că va trece prea ușor.
Vorbesc despre îmblânzire prin schimbarea gândirii în sensul celor două idei de mai sus.
Dacă în continuare îmi ,,dau” puterea pentru a nu supăra sau pentru a nu pierde iubirea cuiva, cosmeticele si medicamentele îmi vor face ca părul să crească dar cauza se va duce și va da naștere la altă afecțiune mai devreme sau mai târziu. Și medicina alopată a recunoscut plimbarea unor afecțiuni pe un anumit sistem din organism iar ca ecoul să aducă sănătate trebuie ca mai întâi să fi emis vibrații care nu au legatură cu furia, frica… cu toate cele rele.
Nu am terminat cu ,,coincidențele”!
Până data viitoare: Lumină în suflet!
