O adiere …

Buna.
Este minunat sa ai calculator, sa vrei sa faci ceva cu el si sa nu vrea sa te asculte. Nu este programul pe care il sti nitel … de colo de dincolo, este un program care face ce vrea el. UIte poza … nu e poza. Toate articolele mele la care am pus poza se deschid, mai putin ala la care am vrut sa schimb poza. Poate fi un semn, o coincidenta, dar nu am vrut s-o schimb dintr-un motiv anume … constient. Am gresit ca nu mi-am intrebat subconstientul? Cum sa fac asta?
Da, dar cind am vrut sa pun noi poze? De ce nu m-a lasat?
Ce joc joaca programul asta cu mine? Am incercat la un articol la care nu am vrut sa schimb nimic si … si cind sa iau poza nu era. Era doar foldarul. Mi-a trecut prin fata ochilor imaginea unui acvariu din care vrei sa prinzi un peste cu … mina.
Asa simt eu ca fac in seara asta. Am senzatia ca mai am putin sa prind poza dar … nu e !!! Ma gindesc totusi ca nimic pe lumea asta nu e intimplator. Eu fiind un ,,peste” mai mult decit adevarat, ar trebui sa cunosc cite ceva din tactica asta de alunecare. Sau o cunosc atit de bine ca nu-mi dau seama cum mai e fara?
In orice caz sunt fericita ca am avut inspiratia sa ma apuc de scris. Adica daca tot nu-mi iese nimic … sa scriu. Si am constatat ca fara sa-mi dau seama o dau pe ris. ,,Cineva” acolo sus ma iubeste! Iti multumesc Doamne ca nu m-ai lasat prada melancoliei care ma cuprinsese!
Si totusi, cum iti aluneca o umbra din mina, o adiere din palma, asa iti aluneca ,,o raza” care se dovedeste, cred, ca numai tu o vazusesi ,,raza”!

14.11.2010

About Luiza-Maria

In Bucuresti cu CaliVita ,,de mână". Sunt cea mai fericită mamă a doi baieții briliante și fericita posesoare a unei familii de invidiat: sora, cumnat și minunați nepoti.
This entry was posted in Blog. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *