Motivatie

Ce mi-a venit acum cu titlul ăsta?

Nu îmi plac și nu îmi amintesc să le fi îndrăgit vreodată. Sigur pe cele de la sport nu, pe cele de la franceză nici atât. Cu chimia mă mai împăcam iar la mate…  Dar să trecem la lucruri mai frumoase.

Citindu-l pe Lazarev, am aflat prima oară că nu-i suficient că îl iubești pe Dumnezeu (în cazul în care îl iubești). În general faci una alta și zici „ce treabă are Dumnezeu cu asta?”. Sau zici „lasă că știe El că-L iubesc”. Am aflat că este necesar să repeți destul de des că Îl iubești. Nu prea am înțeles eu atunci lucrurile astea dar cu timpul am mai citit câte ceva și mi s-au confirmat acele repetiții, cuvinte pe care este necesar a le rostii. Da? Iar ajung la exerciții? Se pare că da și de data asta te asigur că îmi plac și le execut cu destulă… destulă (e loc și de mai bine) conștinciozitate. La astea le spun Exerciții de fericire. Pot fi și de altă natură dar eu vreau să fie de fericire. Legea atracției universale sau a bumerangului, cauzei și efectului… cum vrei să-i zici, spune că vibrațiile cuvintelor, trăirilor, sentimentelor emise de mine se vor întoarce la mine și chiar multiplicate. Eu îi zic legea ecoului în simțăminte. Păi dacă eu așa cum mă simt acum mă voi simți și „mâine” dar mult mai intens, trebuie să fiu foarte atentă la ce simt, trăiesc, vorbesc, nu? Că doar n-o să mă apuc să-mi fac rău singură? Se pare că poți trăi oricum, vorbi orice, plângând sau râzând… dar „mâine” vei retrăi aceleași stări. 

Bineînțeles că nu ești mereu în fața televizorului uitându-te la „Stan și Bran”. Ai (în cazul fericit) un job în care depinzi de alții, alții depind de tine, pe acasă unii nu te ascultă, pentru alții îți faci griji, te trezești că mai ai nevoie de câte ceva dar banii… aș putea continua. Până acum le-ai avut pe toate astea în cap, ți-ai făcut griji, te-ai supărat și nu îți place unde „ai ajuns”. Mie nu mi-a plăcut.

Adu-ți aminte de legea ecoului. „Mâine” este necesar (vreau eu) să fiu fericită. Ce fac azi? Găsesc motive pentru care pot fi recunoscătoare și pentru care mă pot bucura. Nu m-am întrebat nicio clipă dacă va funcționa. Pur și simplu am început să-mi aleg fiecare cuvânt, gând, trăire și sentiment în fiecare secundă trăită. Cuvintele sunt mai ușor de ales, sentimentele… cu grijile cum faci? Adu exercițiile! În loc de o grijă, pentru o situație care nu știu dacă și când se va întâmpla, eu Îi mulțumesc Domnului pentru ceva ce am, este real și reală este și starea de mulțumire. O toamnă întreagă am zis de dimineață până seară „Îți mulțumesc Doamne că exist!” În mintea mea se derula filmul în care mulțumeam pentru familia mea minunată, copii mei, calitățile pe care le am, aerul pe care îl respir și mulțumeam că a avut ideea de a făuri universul. Poți fi fericit că ești întreg și ai discernământ, că ai toate simțurile, acum vezi să citești și poți mânui calculatorul, telefonul, creionul… Este o listă întreagă cu domeniile vieții nostre în care nu suntem pe palierul fericirii dar pentru fiecare domeniu există ceva de care putem mulțumi. Putem mulțumi pentru relația cu copilul, cu colegul, cu vecinul… Putem mulțumi pentru fiecare bănuț pe care îl avem în portofel… Nu contează numărul banilor când mulțumești pentru un bănuț, chiar dacă te consideri sărac. Mulțumirea aia se întoarce mai intensă asta însemnând că vor fi alte situații în care să mulțumești și mai mult.

Scăpări. Sabotări. Cuvinte, expresii care ne duc în altă parte decât cea dorită. Pentru că azi am fost la un seminar, voi începe cu expresia „de ce?”. De ce nu vor oamenii să mă asculte, de ce nu vor să înțeleagă, de ce nu vor să se afilieze… ???? Și doar zicând aceste cuvinte nu are de unde să vină răspunsul. Ecoul nu face decât să-ți întoarcă aceleași cuvinte. În cazul de față îți întoarce și trăirea care este o întrebare și nu un răspuns. Îți va întoarce alte situații în care să repeți întrebările. Oamenii care să se înscrie la tine în rețea vor fi la alții care au știut să emită bucurii.

Un cuvânt care este „nu” asociat unei stări îți va aduce situații în care să folosești iar cuvântul și starea. „Nu am bani.” „Nu-mi permit flaconul ăla.” În ce vale sau sală să strigi așa ceva astfel încât ecoul să-ți răspundă „Uite bani!” „Îți permiți flaconul ăla!” …???

„Dacă” ia examenul, „dacă”  își găsește servici, dacă… atunci „voi fii fericit!” După atâtea cuvinte „dacă”, de unde să vină alt răspuns? De unde să vină „sunt fericit!” dacă nu strig decît contrariul?

„Vreau”. Este bine să vrei dar trebuie să și crezi că poți să ai, să faci ceva în sensul ăsta adică să dublezi acțiunea fizică cu acțiunea emoțiilor. 

„Sper” îți taie craca de sub picioare în prima secundă în care l-ai rostit.

Nu pot să nu mă leg de cei care tot critică. Azi zici că cei de la putere sunt nemernici, maine zici la fel și ieri ai zis la fel… de unde să-ți vină o bucurie și o stare de bine? Din trăIrile care dublau cuvântul nemernic? 

Durează, poate durea, poți fi dezamăgit de viteza lucrurilor… dar merită și e gratis!

Numai bine!

Pentru articolul ăsta am căutat mai întâi pozele. Le-am căutat sperând nu să scriu mai puţin ci să mă fac mai înţeleasă. Sunt situaţii pentru care îţi cauţi bine şi mult cuvintele dacă vrei să fie descrise cât de cât… citeţ.

Într-o seară… spre miezu’ nopţii mai bine zis, intru cu totul în calculator cu gândul să răsfoiesc doar puţin pozele de pe Facebook după care să intru în lumea viselor, a doua zi urmând serviciul. Mous-ul meu se mişcă repede, găseşte ceva politică… neinteresant, câţiva trandafiri… îmi era prea somn să le văd frumuseţea… găseşte poza unui cântăreţ pe care il ascultasem puţin fără prea mare atenţie… Am văzut deasupra pozei ziua lui de naştere, cu urările care se fac, dar care fusese o lună în urmă… nu m-am uitat la data postării şi trec mai departe.  Dau de altă poză a lui, de data asta pe fundal negru iar pe alb erau trecute nişte cifre de care mi-am dat repede seama că însemnau anul de naştere şi anul… morţii?! Nu se poate… Nu poate fi adevarat… Mai este necesar să spun că după câteva secunde aveam mutra lui Donald din poză? În timp ce-i calculam vârsta am dat drumul vocii lui pe care de atunci nu mă mai satur să o ascult. Slavă Domnului nu era dintre apropiaţii mei, îl ştiam de pe net pentru că, bariton fiind, cânta operă şi eu ascult cu drag aşa ceva. Vezi, ţi-am spus la început că nu-mi găsesc mereu cuvintele. De ce am reacţionat aşa? Câteva zile eram aşa şi pe interior, încercând din răsputeri să gonesc din mintea mea întrebările care nu mai conteneau şi care sunt din cele de genul: „de ce?“, „cum?“, „cum e posibil?“… Există oare vreodată un răspuns omenesc la aceste întrebări?  Dmitri Hvorostovsky, unul dintre marii baritoni ai lumii, unul dintre frumoşii lumii, 55 ani… şi s-au cam terminat cuvintele.

Mai sunt situaţii, una doar mi-o amintesc acum, când simţi nevoia disperată de… o căldare cu apă… pe cap… în cap… nu contează! Dacă nu ştii despre ce vorbesc, eşti fericit şi n-o să fiu eu aia care să explic aşa ceva. Nu simt nevoia acum să vorbesc despre situaţii de gen dar mi-am amintit zilele astea de cât şi cum poate omul îndura.

Mai încoace, cunoscând legea bumerangului, fac tot posibilul să rămân cât mai plată în emoţii pentru a nu mi le proiecta în viitor pe cele pe care le-aş trăi în mod obişnuit… n-ar fi alea bune. Când am trăit prima oară situaţia asta nu ştiam nimic despre astfel de legi şi totuşi… Dumnezeu a fost acolo sau şi-a trimis Îngerii.

După nopţi în care adormeam cu muzică lui Dmitri (nu mi s-a întâmplat până acum să adorm decât în linişte deplină)… am mai aflat o situaţie…. Când eram mică mama îmi povestea că avea un căţeluş care a găsit, în nu ştiu ce împrejurări, un cârnat destul de mare pentru că urmau sărbătorile de iarnă. Suficient de prostuţ sau aşa sunt animalele, nu cunosc prea bine acest domeniu, a avut răbdare să-l mănânce pe tot. Spun răbdare pentru că după ce l-a mâncat, povestea mama, sta exact ca şoricelul din poză. Sta cu burtica în sus şi doar schelălăia uşor. Am înţeles că a trecut niţel timp până a mai mâcat ceva. Este o situaţie foarte de neexplicat pentru că nu poţi să te duci nici la dreapta, nici la stânda, nici să te plângi, nici măcar să-ţi reproşezi ceva. Pur şi simplu nu ai de ales decât să aştepţi să se digere ce ai înghiţit… 

Început de concediu coincide cu cele trei zile de doliu adică cu zile în care, la fel ca în zilele de la revoluţie, mă mişc doar pentru strictul necesar, gâdesc doar pentru strictul necesar, mă concentrez doar pentru strictul necesar… N-am ceaţă prin cap, n-am nod în gât nici apă pe cap… am doar urechi să aud ce se spune despre regi şi regine, despre regele nostru pe care l-am pierdut dintre noi. Dintotdeauna m-a fascinat şi mă fascinează orice imagine, stire, poveşti despre regalitate dar de data asta este mai mult decât fascinaţie. Sunt nişte trăiri şi sentimente şi stări pe care le petrec atunci când este vorba de istoria regalităţii noastre care nu mă lasă de loc indiferentă în astfel de zile. 

Şi ca să nu fiu nedreaptă cu viaţa, aseară am avut parte de bucuria care mă cuprinde de fiecare dată când pot vorbi despre scânteia Divină din fiecare om, despre faptul că omul merită tot ce-şi doreşte şi că poate obţine tot ce-şi doreşte. Dacă învaţă, că emiţând bucurii şi mulţumiri, viaţa îî va aduce situaţii în care să se bucure şi să fie mulţumit, viaţa lui va fi din ce mai bună. Am fost între nişte oameni cărora am putut să le spun aceste lucruri. Şi pentru asta sunt recunoscătoare şi fericită.

Îţi mulţuumesc Doamne că exist!

De mică nu mi-au plăcut concepţiile lumii oamenilor mari, tradiţii „obligatorii” şi în general regulile care îngrădesc libertatea. Mai târziu când toate necazurile lumii la mine au venit, nu mi s-a părut că este normal să fie aşa. A existat, însă, un moment în viaţă în care am pornit pe un drum în care am început să învăţ despre ce nu-mi plăcea mie de mica. Din informaţie în informaţie şi din carte în carte am ajuns să-mi răspund la multe întrebări şi să înţeleg mai mult decât mi-aş fi imaginat vreodată. În afară de sănătate, am ajuns cu timpul să nu mai îmi fac griji… Asta este o fericire la care nici nu îndrăzneam să visez. Grijile nu erau numai pentru cei dragi, în orice problemă se întrevedea la orizont, vedeam o multitudine de posibilităţi de nerezolvare şi de momente care mai de care mai cumplite. Am ajuns la momentul în care să înţeleg de ce se spune în Biblie să nu judec… Cum le-am realizat eu pe toate astea? Am aflat două lucruri sau informaţii, cum vrei să le spui.

1 – Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu –  sălăşluieşte în interiorul omului…  – Joseph Murphy

Aşa ceva m-a cutremurat dar mi-a dat curaj cât nu pot să-ţi spun. Eu am crescut cu credinţa în Dumnezeu dar… ştiam în ce credeam sau în cine credeam? Dacă este aşa, pe cine cred eu proastă? Pe cine cred eu neimportantă pentru cei din jurul meu şi pentru societate? Cum îmi permit eu să-l consider pe Dumnezeul din mine altfel decât perfect? Lumea vorbeşte de păcătoşi şi vinovaţi şi să pleci capul. Doamna de Istorie ne-a pus pe gânduri cînd ne-a zis că Biblia a fost tradusă în mii de ani de mii de personae în multe limbi. Cât s-a păstrat din adevărata Biblie? Descoperirile de la Marea Moartă atestă clar că noi am avut parte aproape două mii de ani doar de frânturi de Biblie.

Dumnezeu ne-a făcut din iubire şi asta dovedeşte şi faptul că cei ce nutresc sentimente ce derivă din iubire sunt sănătoşi şi ştiinţa a demonstrate acest lucru. „Iubește-ți apoapele ca pe tine însuți”. Întâi trebuie să-l recunoşti şi să-l iubeşti pe Dumnezeul din tine ca să poți iubi și ajuta pe alții. Dacă Dumnezeu este în fiecare dintre noi, cum şi de ce să-mi fie ruşine de un om când ştiu că în el este Dumnezeu care ne iubeşte. Nu se spune că ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui? Având această informaţie în suflet, am prins curaj, am dobândit încrederea în mine, am dobândit stima de sine şi de aici lucruri şi situaţii, rezolvate, la care altădată nici nu visam. Viaţa era grea sau eu nu ştiam cine sunt?

2 – Am citit cartea Secretul. Am văzut filmul Secretul şi am văzut filmul Legea Rezonanţei care are la bază descoperirile ştiinţei din ultimul secol. Legea Atracţiei Universale, căci despre asta e vorba, este exact Puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o omului după ce l-a făcut.

Legea spune că ce gândeşti şi trăieşti ca emoţii se reîntoarce multiplicat. La fel este şi ECOUL. Dacă strigi într-o vale „sunt fericită“, ecoul îţi va răspunde cu aceleaşi cuvinte dar de multe ori. Dacă simţi acum o dorinţă şi ceri „dă-mi Doamne sănătate“, ecoul îţi va răspunde de mai multe ori acelaşi lucru. Asta înseamnă că tu vei avea nevoie de mai multă sănătate adică boala ta va fi din ce în ce mai gravă. Dacă fericirea o găseşti în ceva mărunt, ea va creşte. Dacă sunt doar dorinţe, se vor întoarce situaţii în care dorinţele să fie mai mari si mai multe. De ce se spune „fii fericit“ sau „trăieşte clipa“? Găseşte un motiv mărunt de fericire acum şi „mâine“ va veni fericirea mult multiplicată.

Toate cărţile de Dezvoltare personală se bazează pe această lege.

Nu există ajutor din afara ta. Nu vei face decât să-ţi lungeşti amărăciunile şi rugile comsiderând ca aşa ţi-a fost dat sau aşa a vrut Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut din Iubire. Iubirea înseamnă și fericire. Iubirea înseamna iubirea a TOT ce a creat Creatorul a toate cele care sunt. În 21 decembrie 2012 s-au schimbat erele, frecvenţele, vibrația Pământului, magnetismul. S-a intrat într-o altă perioadă istorică în care vom ajunge să ne cunoaştem această Putere pe care am avut-o de când e omul pe pământ dar de care n-am ştiut mult timp. 

Dumnezeu este în tot şi în toate, adică în lucruri, în gânduri, în sentimente și imaginație, în intuiție și în idei, în suflet și lacrimi, în vise și cuvinte, în ce cunoaştem şi în ce nu cunoaştem. Nu există separare. Dumnezeu este în noi, cu noi și în Tot. Ne iubeşte atât de mult încât ne zice DA la orice simţim dar… trebuie să învăţăm ce şi cum să simţim ca să devenim fericiţi şi prosperi aşa cu ne-a hărăzit atunci când ne-a plămădit.

Nu Biserica, popii, sărutatul icoanelor şi rugăciunile în genunchi cu lacrimi șiroaie, ne pot salva. Ne salvează iubirea pentru tot ce a făcut Dumnezeu şi înţelegerea lumii. În loc de rugăciuni să-i mulţumim pentru tot ce există în viaţa noastră şi în afara ei și pentru tot ce încă nu avem dar există. În univers există tot. Orice dorință ai avea ea este în Univers și împlinită. Totul este să crezi asta și să trăiești cât mai des emoția (vibrațiea) dorinței împlinite. Altfel nu are cum să ajungă bucuria decât dacă o emiți pentru că… întâi este ce emiți și pe urmă ce primești. 

Noapte bună!  

M-am hotarat sa merg in tabara. Aflasem de existenta ei in niste momente magice, intr-o alta tabara. Simteam ca trebuie sa fie ceva foarte diferit de toate concediile mele. De ce? Nu m-am intrebat, doar simteam. Aceasta tabara avea si o tema. Pana acum taberele de care stiam eu erau doar de relaxare si distractie. Si nu numai ca avea si o tema dar primesc si programul… Program? In concediu? Glumesti! Nu. Nu era gluma. Prima zi de tabara incepea la ceasul orelor din a doua jumatate a zilei. Pana aici era ok. A doua zi incepea… la ora 7! Cand sa ma trezesc eu ca sa fiu gata la 7? La 6,30 nu? Trebuie sa am timp si de cafea ca d’aia sunt in concediu. Da, dar cu ce incepea? Incepea cu ,,yoga Lady Niguma la sala”!?!? Ca si cum nu era destul, citind in continuare aflu ca… program dimineata, program dupa…

 Ok. Cu cat citeam mai mult din program cu atat eram mai linistita si increzatoare ca va fi o tabara minunata. Cu tot ce se anunta? Asta simteam si imi era tare bine. Am ajuns, ne-am aranjat in camere intr-o locatie de multe stele, si am mers la sala la prima intalnire.  Ne-am cunoscut, ne-am prezentat, ni s-a povestit in cateva cuvinte ca vom face yoga, vom invata si vom fi activi, vom face si excursii… alo, nu este o luna, sunt doar cinci zile! Am fost intrebati si cu ce asteptari am venit in aceasta tabara. Adica stiind tema, stiind programul cum de am mai venit? Am raspuns mai mult decat cinstit ca nu mi-a placut niciodata sa invat, nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc devreme, un motiv foarte serios pentru care nu-mi place sa merg la servici… de parca ma intreaba cineva… Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa fac gimnastica… m-am apucat de multe ori si m-a tinut cu mult mai putin decat luarea deciziei de a incepe exercitiile. Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa stau in fata intr-o sala de curs, de sedinte, de informari… Si totusi eram acolo. M-am surprins. Incercasem ceva asemanator in tabara ce avusese loc cu o luna inainte. Se intampla minuni?

Mergem in camera, ies in balcon si ma intampina un… nuc. Nu era batran judecand dupa grosimea tulpinei dar era rotund. Crengile lasate pana aproape de pamant si privit de sus de la etaj formau o coroana maiestoasa. M-a trezit placut aceasta priveliste aducandu-mi aminte de nucul care imi da binete in fiecare dimineata si imi asigura perdeaua verde peste zi aici unde stau in Bucuresti.

Am iesit in gradina minunat amenajata a complexului si am gasit o masa cu doua scaune si o banca toate din lem masiv. Un aranjament unde relaxarea cred ca s-a nascut, era o pata de culoare peste covorul pufos de verde si iarba… sub un nuc. Aici mi-am amintit ca toata copilaria mea am avut in curte, in fata camerei mele un nuc. Mama imi spusese, si eu o credeam mereu, ca in nuc nu sunt omizi. Asta era un motiv pentru care il iubeam. Si vara imi tinea umbra. Ma supara putin cand venea toamna si dupa ce mama se urca in el si ii scutura nucile eu cu sora trebuia sa le adunam. Nu stiu daca ma irita treaba in sine sau faptul ca pe vremea aia parintii erau la servici sase zile din sapte, in fiecare dupa amiaza aveau cate ceva de facut…

Nucul copilariei. M-am nascut si am crescut si am invatat sa merg si am invatat sa vorbesc… sub el. O vreme nu l-am avut langa mine si pe urma… s-a uscat. Eu plecasem de mult de langa el. Mult, mult a trecut pana sa am alt nuc la geam. De doi ani am nuc la geam. Pana in tabara asta nu m-am gandit la o legatura intre cei doi si pe urma trei nuci. Sunt la etajul trei si el este suficient de inalt ca sa urce si mai sus.  Si este suficient de bogat ca sa nu ma arda soarele vara si sa-mi lumineze geamul iarna cu crengile pline de zapada sau doar cu coaja lui gri deschis. Este normal, zic eu, ca odata cu trecerea anilor sa te mai inteleptesti dar eu cred ca nucul marcheaza niste praguri. Cand am venit aici stiam ca dupa alimentatie si suplimente trebuie sa am grija cum si ce simt. Dupa ce am al doilea nuc la geam am aflat de theta healing si ca pot invata ce sa cer si pot cere si ca minunile nu sunt chiar ceva atat de indepartat. Mi-am canalizat, sau am stiut ca se poate, gandurile… Ce vrea sa-mi spuna al trelea nuc? Cel din tabara? Tema taberei a fost abundenta. Am invatat despre, eu ii spuneam ecou, semintele bunastarii pe care daca le plantezi le si culegi. Am invatat si ca intuitia ta poate fi ,,trenul” in care daca nu te urci, adica nu o asculti, iti vei aminti cu pareri de rau… De cate ori o neglijam fara sa invatam nimic despre ea, fara ca o secunda macar sa ne intrebam ce vrea sa ne spuna si unde sa ne duca? Am gasit scris ca ea, intuitia, este modul lui Dumnezeu de a ne spune ca e cu noi. Acum in tabara am aflat ca este de ,,acolo” de unde se aduna toate trairile noastre trecute, prezente si viitoare cu care rezonezi, o atragi, si care este dintr-o vibratie din cele mai inalte. Vibratia inalta este si cuvantul Dumnezeu si cuvantul Iubire iar daca le si traiesti atragi si mai multa… intuitie!

Abundenta inseamna si abundenta in trairi… prima tabara… Acum ca am ,,plantat” semintele abundentei… acest articol trebuie sa se termine cu ,,va urma”, nu?

Iubire in suflet!