Vreau sa cred ca voi mai scrie ceva vreme pe aici sau oricum pauza va fi foarte mica.
Iti este bine, nu iti este bine … mergi inainte! Simti ca inaintezi ca o barca in susul apei … mergi inainte! Incerci sa te gindesti ca esti vesel, incerci sa zimbesti … sigur gasesti si citeva motive sa zimbesti … mergi inainte!
Optimismul asta de care ar trebui sa ti cont mereu este ca un balsam pe suflet citeodata (daca ti-ai invatat bine lectia).
Am petrecut o zi minunata.
Trebuia sa ajungem la un gratar, undeva la poale de munte. Cum avem internet, cautam ,,Timpul probabil” si descoperim … ploaie, nor, urit, urit. Bun. Raminem in Bucuresti (gasca aproape completa: mama, matusa, copii, etc.).
Hai la magazin sa achitam facturile! Hai sa le achitam daca putem. ,,Nu avem sa va dam restul”. Unde esti tu Stress Management? De ce nu se scrie pe nicaieri: fabricati bani fixi acasa? Noroc ca primim un sfat intelept: ,,la coltul strazii gasiti sa schimbati”. Gasim coltul strazii: ,,nu evem de loc … bani”…!!! Repede, dar repede Rhodiolin! Ce nervi sa ai sa rezisti? Am disparut repede din zona, ne-am dus in Cismigiu (nu sa achitam facturi ca ne trecuse si am lasat pe altadata). Nu ne-am asteptat la asa o zi frumoasa.
A! Intre timp am aflat ca cel ce se ocupase cu internetul dimineata, vazuse vremea urita, dar … cea din Bucuresti. Sa ne intelegem, vremea din Bucuresti nu este aceeasi cu vremea de la poalele muntilor?!?
Am avut inspiratia sa intram in Cismigiu pe poarta care este foarte aproape de Lacul lebedelor. Am vazut un adevarat
spectacol dat de jocul (nu stiam daca se joaca sau se mai si supara) lebedelor. Isi intindeau aripile, le scuturau, le netezeau dupa care incercau sa-si ajunga cite o surata. Nu ne-a fost usor sa le parasim, dar ne-a furat privirea un paun si pe urma altul. Unul Indian, unul Imperial, ambii ne-au aratat superbele lor cozi in toata splendoarea lor. Daca primul era ca o pinza pictata de un maestru pictor, al doilea ziceai ca era o zina din povestile cu zine si zmei: alb si diafan asa cum numai natura poate crea. Cu greu i-am parasit si am plecat spre …apa. O ora am ris in hidrobicicleta. Baietii mai ,,obraznici” nu prea aveau loc de noi, de fapt nici in hidrobicicleta nu mai aveau loc de cit de tare se distrau cind pierdeau directia sau si mai si, noi o pierdeam. O ora de balaceala minunata, a fost asa de binevenita la sfirsitul asta de saptamina.
Iti este bine, nu iti este bine … mergi inainte! Daca vrei, forte nevazute de duc pe cite o oaza de verdeata.
Pe data viitoare!
scris 27.04.2010 ora 7.45
