Mi-am propus in seara asta sa scriu. Nu stiu de ce. Toata ziua mi-au trecut prin fata ochilor frinturi de fraze pe care urma sa le scriu. Cind am ajuns in fata calculatorului, bineinteles dupa ce am fost la ,,seminar” la sponsora, dupa ce am citit revista CaliNews cap coada si coada cap, dupa ce am incercat sa mai pun citeva poze … Ca veni vorba, ce are calculatorul asta cu mine? Acum nu mi-a facut nici o figura dar acolo unde altadata puneam poza dupa poza, acum nu mai stiu unde sa adaug poza noua. Este adevarat ca este vorba despre o alta pagina a mea pe net si nu tine de CaliVIta, dar asta nu e un motiv sa nu mai stiu eu pe unde sa-mi ,,adaug” pozele.
Deci, am vazut ultimele 5 minute dintr-un film (il mai vazusem), am cautat putin si-n e-mail (nu am avut rabdare sa deschid prea multe) si am revazut citeva articole pentru prezentarea la seminarul de miine … acum am o problema in a-mi aranja subiectele pe care voiam sa le pun ,,aici”.
Zilele trecute ma gindeam de ce am eu atita, nu curaj, ci lipsa de timiditate, cind este vorba de CaliVita? De multe ori dupa ce-mi revizui spusele nu sunt multumita dar mi se pare ,,ok-data viitoare va fi mai bine”.
De ce nu am fost in stare pina acum in viata sa-mi spun la fel?
Miine, eu cu echipa mea, suntem gazde in cadrul seminarului saptaminal. Sponsora mea mi-a lasat mina libera sa ma organizez. Ma gindeam sa le spun asa la inceput: voi fi gazda dumneavoastra azi, daca voi reusi sa complic lucrurile (asa cum nu imi plac), daca voi fi putin dezordonata (asa cum nu imi place) in prezentarea planului, in sfirsit daca nu va fi totul perfect … luati notite si cind va fi rindul dumneavoastra sa nu faceti ce nu v-a placut.
Ce gindire complicata in loc sa ma gindesc ca totul o sa iasa bine! Sau ,,ma dau rotunda” in fata mea ca totul mi se pare ,,la indemina” dar de fapt …
Cu ani in urma o prietena imi spunea ca s-ar putea ca bucuria pe care o simti atunci cind daruiesti ceva, sa fie chiar mai mare decit bucuria celui care primeste darul. Orbita de gindul de a nu-mi crea obligatii nu am inteles nimic din ce-mi spunea. Fiind totusi o persoana ce ocupa un loc in inima mea am retinut discutia. De o vreme, incerc bucuria celui care daruieste si-mi aduc mereu aminte de cum primeam eu, de spusele prietenei mele, de ,,ce tie nu-ti place, altuia …”.
In primele seminarii la care am participat, se spunea ca in aceata firma se scoate din noi tot ce avem mai bun. E bine sa fi atent, cind ,,te ajunge” viata sa sti unde te afli.
Pe data viitoare!
P.S. Daca vrei sa rizi citeste ,,Egoismul” din http://zboara.eu/
12.12.2010
