Ajunul…

 

Săptămâna asta am descoperit că filmele care de obicei rulau la televizor în preajma Crăciunului sunt date încă de pe acum. Asta înseamnă că voi avea un timp foarte lung în care să mă bucur zilnic de filmele mele romantice. Pe DIVA sunt multe filme frumoase dar acestea din pragul sărbătorilor îmi plac cel mai mult. Şi uite aşa în fiecare zi m-am abonat la un film. În timp ce imaginaţia era de mult în film mă gândeam că spiritul Crăciunului despre care este vorba în toate filmele, poate însemna chiar mai mult decăt sărbătoarea în sine. Cred că de multe ori acest Ajun este mai trăit. Ţin minte când părinţii mei nu aveau sâmbăta liberă, nu aveau zile libere de sărbători încercau să făcă atâtea în atât de puţin timp încât de sărbători erau mult obosiţi deşi voiau cu tot sufletul să fie în spiritul sărbătorii. Nu mai vorbesc de faptul că ultimele zile din săptămână este tot un Ajun al sfârşitului de săptămână. Mai îţi aminteşti cu câtă bucurie ne gândeam la vacanţe? Ce planuri ne făceam? Niciodată nu mi-a plăcut să fac planuri şi nici nu fac dar în timpul şcolii îmi treceau prin minte toate de făcut. Mă apuca dorul de lucru, de desenat, de citit…bineânţeles altceva decât recomandatele. Totuşi, să nu te gândeşti că planurile erau structurate nici macar pe zile, ce să vorbim de ore. 

Aşteptam tot anul să vină tabăra visând la tabăra ce tocmai trecuse. Cu părinţii mergeam în concediu vara. Mergeam la munte sau la mare dar vara. Când auzeam pe cineva că pleacă în concediu în primăvară, până să mă gândesc dacă mi-ar plăcea sau nu, mă gândeam la faptul că va fi şi mai mult de aşteptat până la anu’ în vară. Oricum făceam socolteala, de oriunde ajungeam tot la vară. Zilele ultime din primăvară erau de multe ori mai frumoase. Erau mai frumoase pentru că venea vacanţa. Erau frumoase pentru că se apropia concediul părinţilor şi mergeam ori la munte ori la mare. Erau frumoase, erau cele mai frumoase pentru că venea căldura. De foarte puţină vreme iubesc la fel de mult şi alte zile ca pe cele de dinaintea verii.

Şi totuşi… concediul adevărat este în vară. Să fim serioşi, concediul adevărat este acela pe care îţi permiţi să-l iei când vrei şi să pleci unde vrei. 

Aşteptăm un eveniment, ne gândim la cum va fi, ce vom face, fac scenarii, fac regii… este adevărat mai puţin ca altădată dar mă mai surprind. Începusem articolul cu filme. Este atât de frumos să poţi să te pui în pielea personajului, să fii în scena de final… (astea toate se termină frumos). Ăsta este tot un fel de Ajun… nu se numeşte aşa dar tot Ajun este, numai că te obişnuieşti atât de mult cu el încât în loc să faci ceva ca să vină sărbătoarea, cauţi filme. De curând am găsit un citat ce m-a făcut să mă gândesc la Ajun fără să fie vorba în el de vreun Crăciun sau de vreo sărbătoare… sau e? 

„Nu sunt un bun îndrăgostit, altminteri aş fi cu tine acum. Aş fi lângă tine şi nu mi-aş folosi dorul ca pe o dovadă că mai am sentimente… Mi-e teamă să trăiesc altceva decât aşteptarea.“ – Leonard Cohen     

Şi pentru că săptămâna asta a plecat sa-I cânte lui Dumnezeu acest bărbat nepermis de frumos şi cu voce Dumnezeiască, pentru că nu mă pot opri să-i ascult muzica, am pus şi pe aici… ceva din glasul său.

Ţarul muzicii!

Ţarul muzicii!

Ţarul muzicii!

 

Numai bine!

 

 

Posted in Acasa, Blog, Motivatie | Leave a comment

Gandurile tale iti creeaza viata!

 

Cuvintele pe care le alegi în mod consecvent îţi vor modela destinul.  – Anthony Robbins

Unul din citatele mele preferate care mi-au sădit în suflet consecvenţa după ce m-am înscris în Calivita. După ce am auzit-o pe sponsora mea că universul este plin de bogăţii şi depinde doar de mine câte vreau să adun, m-am hotărât să verific cele spuse. Şi cum nu ştiam prea multe despre ce voiam să realizez în viaţă dar ştiam că vreau mai mult, am zis că voi merge la toate seminariile unde se vorbeşte despre Calivita, voi citi cărţi şi materiale despre suplimentele Calivita în aşa fel încât folosind şi auzind cuvântul de multe ori într-o perioadă suficient de mare de timp să-mi leg destinul de acest cuvânt. Acum pot spune că sunt fericită că am luat acea decizie. 

Gandurile tale iti creeaza viata! – Louise Hay 

Două citate pe care le-am aflat la distanţă unul de celălalt dar care merg în aceeaş direcţie. Cum mi-au venit în vârful degetelor ele? Am ajuns să cunosc foarte multe lucruri dincolo de cele palpabile şi informaţiile deja încetăţenite, devenite obiceiuri. Dincolo de „ce trebuie“ şi „aşa se face“, dincolo de toate obiceiurile care nu trebuie să fie obligatorii, am aflat despre Scânteia Divină din mine şi Legea Atracţiei Universale (Karmei, cauzei-efectului, bumerangului, etc.- are mai multe denumiri) căreia eu îi zic ecoul în emoţii. 

Două citate care au venit în vremea în care se vorbeşte despre ştiinţa care avansează şi abundă în descoperiri din domeniul particulelor subatomice şi în acelaşi timp se vorbeşte despre răceala, gripa, guturaiul care au ca şi cauze curenţii de aer, frigul, contactul, etc. orice dar din exteriorul omului. Când aud pe cineva că este răcit, imediat mă duc cu gândul la ce a gândit el anterior de a atras această răceală. Ultima oară m-am dus repede pe net şi am căutat cauzele care duc la diverse boli ce se zice că se fac din frig. Astfel am găsit scris la guturai „se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri, culpabilităţi. Nasul care curge reprezintă lacrimi şi o purificare necesară.“ Indecizii sunt la tot pasul, temeri şi frici la fel, culpabilităţi nu găseşti la mulţi dar aici nu-i vorba numai de ce gâdeşti conştient. Poţi foarte bine să nu-ţi clarifici anumite stări pe care le-ai trăit chiar şi pentru o secundă dar cu o intensitate foarte mare.

Acum dacă mă întrebi exact de la ce ţi se trage răceala de ieri, nici dacă imi povesteşti juma’ de viaţă nu ştiu să-ţi spun exact dar un lucru ştiu sigur: nu e de la curent sau vecinul de scaun sau cameră. Se spune că „Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre.“ Nu poţi să-ţi închipui cât de greu este atunci când ai avea un motiv de supărare sau îngrijorare să nu poţi să te manifeşti nici măcar în interiorul tău. Nu pentru că te-ar trage cineva de urechi ci pentru că nu-ţi doreşti ca starile, prin care treci atunci când te manifeşti, să se reîntoarcă. Pot spune că de ceva vreme de când gândesc aşa mi-am înbunătăţit considerabil viaţa. Eu prin viaţă îmbunătăţită înţeleg că şi celor dragi le este bine. Mă bucur de asta foarte mult. Astă seară am aflat ca o voce Divină, a lui Dmitri Hvorostovsky, nu mai este printre noi. Nu era fratele nici măcar colegul de birou dar întristarea care m-a cuprins a trebuit să o înlătur cât mai repede în aşa fel încât de câteva ore l-am pus pe Youtube să cânte şi sper să nu-mi bată în uşă niciun vecin. Muzica este o mare slăbiciune a mea. Este o bucurie imensă şi un motiv de fericire. Muzica este medicament contra tristeţii şi apatiei. Dublată de o voce care mângâie sufletul, muzica devine ceva  ce te poartă prin univers şi locuri visate aşa cum numai imaginaţia te poate plimba. 

E greu să treci peste tristeţile şi grijile ce se ivesc din când în când ca şi cum te-ai lega la ochi să nu auzi ploaia… De multe ori m-am gândit că asta este adevărata şi greaua luptă despre care se vorbeşte în viaţă. Se zice că este victorios cel ce câştigă în luptă dar că eroul este cel ce se învinge pe el. Eu cred că la acest gen de luptă se referă. 

Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea. Este şi ăsta un gând. Când am putut am ajutat cu gând frumos. De ceva vreme constat că, adevărat din alte părţi, am surprize din ce în ce mai plăcute. Deci se adevereşte citatul şi toate zicerile despre această lege a ecoului în emoţii cum îi zic eu. 

 

Gândeşte că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale gândului (conform citatului), stării emoţionale pe care le trăieşti. Şi atunci normal că atunci când îţi e frică să nu iei gripa, frica va creşte din ce în ce mai mare până va ajunge gripa la tine. Grijile permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, bolile de vedere, de auz, de percepţie. Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare. Şabloanele de gândire care nu sunt legate de iubire, mulţumire, bucurie, fericire… văd că aduc numai belele.

Dar este valabil şi pentru bucurii şi crede-mă, foarte valabil. Şi eu vreau bucurii şi le am după ce am început să gândesc aşa şi să fiu mereu atentă la ce gândesc şi ce simt. Mut gândul ca pe butonul telecomenzii. Când se strică telecomanda iau porţie dublă din suplimentele mele dragi de la Calivita.

Pe data viitoare!

 

 

Posted in Blog, Produse, Sanatate | 3 Comments

Informații… șic, nu?

De mică nu mi-au plăcut concepţiile lumii oamenilor mari, tradiţii „obligatorii” şi în general regulile care îngrădesc libertatea. Mai târziu când toate necazurile lumii la mine au venit, nu mi s-a părut că este normal să fie aşa. A existat, însă, un moment în viaţă în care am pornit pe un drum în care am început să învăţ despre ce nu-mi plăcea mie de mica. Din informaţie în informaţie şi din carte în carte am ajuns să-mi răspund la multe întrebări şi să înţeleg mai mult decât mi-aş fi imaginat vreodată. În afară de sănătate, am ajuns cu timpul să nu mai îmi fac griji… Asta este o fericire la care nici nu îndrăzneam să visez. Grijile nu erau numai pentru cei dragi, în orice problemă se întrevedea la orizont, vedeam o multitudine de posibilităţi de nerezolvare şi de momente care mai de care mai cumplite. Am ajuns la momentul în care să înţeleg de ce se spune în Biblie să nu judec… Cum le-am realizat eu pe toate astea? Am aflat două lucruri sau informaţii, cum vrei să le spui.

1 – Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu –  sălăşluieşte în interiorul omului…  – Joseph Murphy

Aşa ceva m-a cutremurat dar mi-a dat curaj cât nu pot să-ţi spun. Eu am crescut cu credinţa în Dumnezeu dar… ştiam în ce credeam sau în cine credeam? Dacă este aşa, pe cine cred eu proastă? Pe cine cred eu neimportantă pentru cei din jurul meu şi pentru societate? Cum îmi permit eu să-l consider pe Dumnezeul din mine altfel decât perfect? Lumea vorbeşte de păcătoşi şi vinovaţi şi să pleci capul. Doamna de Istorie ne-a pus pe gânduri cînd ne-a zis că Biblia a fost tradusă în mii de ani de mii de personae în multe limbi. Cât s-a păstrat din adevărata Biblie? Descoperirile de la Marea Moartă atestă clar că noi am avut parte aproape două mii de ani doar de frânturi de Biblie.

Dumnezeu ne-a făcut din iubire şi asta dovedeşte şi faptul că cei ce nutresc sentimente ce derivă din iubire sunt sănătoşi şi ştiinţa a demonstrate acest lucru. „Iubește-ți apoapele ca pe tine însuți”. Întâi trebuie să-l recunoşti şi să-l iubeşti pe Dumnezeul din tine ca să poți iubi și ajuta pe alții. Dacă Dumnezeu este în fiecare dintre noi, cum şi de ce să-mi fie ruşine de un om când ştiu că în el este Dumnezeu care ne iubeşte. Nu se spune că ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui? Având această informaţie în suflet, am prins curaj, am dobândit încrederea în mine, am dobândit stima de sine şi de aici lucruri şi situaţii, rezolvate, la care altădată nici nu visam. Viaţa era grea sau eu nu ştiam cine sunt?

2 – Am citit cartea Secretul. Am văzut filmul Secretul şi am văzut filmul Legea Rezonanţei care are la bază descoperirile ştiinţei din ultimul secol. Legea Atracţiei Universale, căci despre asta e vorba, este exact Puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o omului după ce l-a făcut.

Legea spune că ce gândeşti şi trăieşti ca emoţii se reîntoarce multiplicat. La fel este şi ECOUL. Dacă strigi într-o vale „sunt fericită“, ecoul îţi va răspunde cu aceleaşi cuvinte dar de multe ori. Dacă simţi acum o dorinţă şi ceri „dă-mi Doamne sănătate“, ecoul îţi va răspunde de mai multe ori acelaşi lucru. Asta înseamnă că tu vei avea nevoie de mai multă sănătate adică boala ta va fi din ce în ce mai gravă. Dacă fericirea o găseşti în ceva mărunt, ea va creşte. Dacă sunt doar dorinţe, se vor întoarce situaţii în care dorinţele să fie mai mari si mai multe. De ce se spune „fii fericit“ sau „trăieşte clipa“? Găseşte un motiv mărunt de fericire acum şi „mâine“ va veni fericirea mult multiplicată.

Toate cărţile de Dezvoltare personală se bazează pe această lege.

Nu există ajutor din afara ta. Nu vei face decât să-ţi lungeşti amărăciunile şi rugile comsiderând ca aşa ţi-a fost dat sau aşa a vrut Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut din Iubire. Iubirea înseamnă și fericire. Iubirea înseamna iubirea a TOT ce a creat Creatorul a toate cele care sunt. În 21 decembrie 2012 s-au schimbat erele, frecvenţele, vibrația Pământului, magnetismul. S-a intrat într-o altă perioadă istorică în care vom ajunge să ne cunoaştem această Putere pe care am avut-o de când e omul pe pământ dar de care n-am ştiut mult timp. 

Dumnezeu este în tot şi în toate, adică în lucruri, în gânduri, în sentimente și imaginație, în intuiție și în idei, în suflet și lacrimi, în vise și cuvinte, în ce cunoaştem şi în ce nu cunoaştem. Nu există separare. Dumnezeu este în noi, cu noi și în Tot. Ne iubeşte atât de mult încât ne zice DA la orice simţim dar… trebuie să învăţăm ce şi cum să simţim ca să devenim fericiţi şi prosperi aşa cu ne-a hărăzit atunci când ne-a plămădit.

Nu Biserica, popii, sărutatul icoanelor şi rugăciunile în genunchi cu lacrimi șiroaie, ne pot salva. Ne salvează iubirea pentru tot ce a făcut Dumnezeu şi înţelegerea lumii. În loc de rugăciuni să-i mulţumim pentru tot ce există în viaţa noastră şi în afara ei și pentru tot ce încă nu avem dar există. În univers există tot. Orice dorință ai avea ea este în Univers și împlinită. Totul este să crezi asta și să trăiești cât mai des emoția (vibrațiea) dorinței împlinite. Altfel nu are cum să ajungă bucuria decât dacă o emiți pentru că… întâi este ce emiți și pe urmă ce primești. 

Noapte bună!  

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Sanatate | Leave a comment

Libertate

 

Zilele astea mi-am amintit… a câta oara? Mi-am amintit că de mai multe ori mi-am propus să scriu un articol despre libertate. Şi tot acum mi-am amintit de ce nu l-am scris până acum. Nu l-am scris pentru că este un subiect care mi-ar face articolul foarte lung, în acelaşi timp dacă nu-l încep nici nu-l voi termina…

Încă din vremurile în care eram destul de mică aveam nişte întrebări legate de ce trebuie şi ce nu trebuie făcut. Mi se părea destul de des că sunt lucruri care se frac, se fac cu greu chiar dar care puteau lipsi. Făceam un scenariu, in mintea mea, despre ce s-ar întâmpla dacă treaba aia nu s-ar face… În cele mai multe cazuri nu s-ar fi întâmplat nimic rău.

Cum am aflat mai târziu, studiind Legea Atracţiei Universale, lucrul pe care îţi laşi atenţia îl vei atrage în viaţa ta. Aşa am atras persoane alături de care am aflat şi mai mult că lucrurile alea şi alea trebuie făcute. Am găsit chiar principii de viaţă care nu aveau ca bază decât inerţia timpului şi a tradiţiilor. Idei după care işi ghidau viaţa pentru că aşa se face. Păreri ce dăinuiau din gură în gură erau ridicate la rang de adevăr fără să fi trecut prin inimile celor mai mulţi. Dar şi altceva trebuia făcut. Mai trebuia răspuns conform cu cele ce trebuiau făcute. Afirmaţiile sau refuzurile nu prea aveau de-a face cu voinţa sufletului.

Mai târziu în pozele copiilor mei am găsit acest cal ce însoţea un articol referitor la libertate. Mi-am amintit iar de lucrurile înţelenite din tradiţii şi obiceiuri şi mai ales mentalităţi. Între timp printre căutări am găsit gânduri şi cuvinte care povesteau despre nelămuririle mele mai vechi şi mai noi.  

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.“ –  Jean-Jacques Rousseau

După ce am găsit citatul ăsta am scris:  „Atunci când îţi permiţi să nu faci ce nu-ţi doreşti, te crezi pentru o clipa Dumnezeu. Atunci eşti fericit, atunci eşti liber. Atunci eşti cu adevărat liber.“ Cu adevărat mi s-a părut a fi o mare fericire atunci cînd îţi permiţi să refuzi să faci ce nu-ţi este pe suflet, ceva ce trebuie să faci sau face toată lumea. Fără să mă gândesc era vorba despre începutul iubirii de sine. Începusem să mă consider puţin mai importantă în ochii mei şi să realizez că şi sufletului meu trebuie să-i răspund.

Începeam să înţeleg şi mai ales să simt ceva din ce înseamnă libertatea. Încercam parcă primii paşi în ceva ce simţeam că există. Căutând răspunsuri la întrebări nepuse şi remedii nebătătorite de cei de pe lângă mine, am gasit: „Libertatea este acea clipă între momentul în care cineva îţi cere să faci ceva şi momentul în care te decizi cum să-i răspunzi“ scris de Jeffrey Borenstein. Clipele în care luai decizia coincideau cu clipele în care te gândeai la tine, la Dumnezeul din tine şi la iubirea pe care o merită. Paşi mici, timizi uneori dă, acolo unde există credinţă, viaţă dă viaţă. Ideea că Dumnezeu este cu tine şi că îţi permite să fii liber, îţi dă aripi. Cum am ajuns la Dumnezeu?  „Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu –  sălăşluieşte în interiorul omului…“ a spus Joseph Murphy. Aceste cuvinte mi-au întărit ideea de libertate şi cam către ce se îndreaptă semnificaţia acestui cuvânt. 

Cuvintele care urmează m-au găsit mai cunoscătoare. Învăţasem între timp şi că trebuie construită încrederea în sine, că nu-i uşor dar trebuie să începi dacă vrei să afli în viaţă drumul hărăzit de Dumnezeu.

„Du-te acolo unde vrei sa ajungi !
Danseaza acolo unde nu e muzica !
Canta acolo unde-i liniste !
Fii acolo unde vrei sa fii!
Fii tot ceea ce poti fii!“

În rochia asta şi desculţă m-am văzut când mi-am luat libertatea de a alege drumul tămăduirii prin metodele nebătătorite ale naturii. În rochia asta şi în picioarele goale m-am văzut când am plecat să „caut“ căile către fericire şi împlinire… ştiam că trebuie să învăţ pentru a le afla.

Şi zilele astea când mi-am amintit că nu am scris un articol despre libertate m-am trezit de fapt că sunt liberă să nu mai am griji… Să nu mai am griji… Cea mai mare parte a vieţii nu am ştiut că există această fericire. După ce am aflat că există mi-am dorit să aflu drumul către această minune. Nu uşor am înţeles cuvintele lui Valeriu Butulescu care spuneau că „Doamne, liber mă simt în sfera Ta. Captivi sunt cei de-afară.“ Este un adevăr atât de uriaş în profunzimea lui încât … pentru o clipă nu l-am înţeles.  

Libertatea de a simţi importanţa pe care o ai în Universul făcut de Dumnezeu din Iubire, poate fi considerată o treaptă minunată pe scara vieţii lăsată nouă spre găsirea noastră!

„Adevarata Libertate este cea interioara, nu cea exterioara.“

Nopate buna!

 

Posted in Acasa, Blog, Mesaje, Motivatie | Leave a comment

A 7-a zi a lui Brumărel

 

Plouă! Cui îi pasă? E frig! Cui îi pasă? E sâmbăta noastră liberă! Ei şi?

Cam aşa ar arăta un minidialog cu cineva care ar intenţiona să ne oprească din drum atunci când urmează a se desfăşura un eveniment CaliVita. Este adevărat că-i un eveniment mare, că este Conferinţa Regională din Bucureşti, că vom întâlni pe cei care sunt atât de aproape de noi în toate acţiunile şi anume dragii noştri directori. Da, dar cei care iubim CaliVita o iubim şi când sunt 50 de grade afară şi când plouă şi când e frig şi mai ales… în timpul nostru liber.

Rând pe rând am ascultat cuvântări, fiecare transmiţând câte ceva. Pentru tine care treci peste aceste rânduri şi nu cunoşti CaliVita nu voi povesti prea mult ca să nu te plictisesc…

Nouă ne pasă, ne spune o doamnă manager. Ne pasă de sănătatea nostră şi de a altora. Ne pasă de bunăstarea nostră şi a celor care fac parte din reţelele noastre. Noi aici învăţăm să fim lideri. Noi vrem, să fim urmaţi de cei cu aceleaşi valori, vise, viziuni şi cu aceaşi dorinţă de cunoaştere şi schimbare în bine. Cineva spunea că „O viaţă frumoasă este duşmanul de moarte al unei vieţi extraordinare!“. Liderii din CaliVita îşi doresc să inspire pe cei care vor să-i urmeze în atingerea unei vieţi extraordinare.  

Sponsora mea a amintit ce primim noi calivitienii de la firma Calivita: sănănatate, banii, dezvoltare personală,  apartenenţa la un grup, apreciere, recunoaştere, excursii… şi ce excursii! Invocând Legile Universului (Legea cauzei şi efectului) a făcut o demonstraţie de ce înseamnă „plantarea seminţelor“ şi a culegerii roadelor. 

Ştiu că pare exagerat şi de necrezut… dar din primele momente în care am ascultat-o pe Luminiţa singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: „Luminiţa, în veci te voi iubi!“ În timp ce-şi derula expunerea, aceleaşi şi aceleaşi cuvinte îmi veneau pe buze. De ce? N-o cunoşteam decât din vedere şi de puţină vreme, ea fiind puţin mai departe de Bucureşti. A vorbit însă despre ceva ce pentru mine înseamnă sănătate de aproape douăzeci de ani. Ceva ce eu consider consider că este vital şi anume echilibrul dintre acid şi alcalin in organism. În sângele unui organism sănătos alcalin trebuie să fie 80% iar acid 20%. Între aceste cifre se desfăşoară sănătatea sau boala dar şi fericirea şi nefericirea noastră.

Luminiţa a adus în faţa noastră nişte adevăruri care se ştiu mai puţin sau se uită mai uşor. Ne-a amintit ca Louis Pasteur, părintele microbiologiei ale cărui decoperiri au dus la introducerea sterilizării, a dezinfecţiilor, a vaccinurilor şi a antibioticelor, a spus: „Microbul nu este nimic. Terenul (mediu acid) este totul.“ 

Nivelul pH-ului din organismul nostru afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea corodează ţesuturile organismului, întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor. În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeasi cauză… multe deşeuri acide în corp!

Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monede: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul, în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Celulele canceroase nu pot supravieţui în prezenţa oxigenului. Toate celule normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline. Sigur că se pot enumera o listă foarte lungă de alimente care alcalinizează, am să spun doar că alimentele care sunt sănătoase, alcalinizează şi întreţin viaţa sunt cele netratate termic, alimente vii din natură care păstrează nutrienţii şi enzimele care altfel mor la temperature ridicate. Acid este tot ce este fabricat, gătit, procesat, pasteurizat, sintetic. Dacă faceţi o comparaţie, veţi vedea că omul mănâncă cum nu este sănătos. În ultima vreme s-a demonstrat că şi grijile, supărările şi stresul acidifiază. Luminiţa, cunoscând toate astea a adus în discuţie boli grave care au putut fi ameliorate şi vindecate cu ajutorul  produselor CaliVita dar în doze şi combinaţii mai mari decăt cele indicate în prospect. De ce? Pentru că nu poţi să recomanzi, şi eu sunt cobiaul meu, doar doza zilnică recomandată atunci când ştii că boala se instaurează pe tărâm acid şi acesta predomină.  

Este ca şi cum (pentru o prăjitură) ai pune un gram Bicarbonat într-o ceaşcă de oţet şi te aştepţi să predomine Bicarbonatul. Luminiţa a specificat, ca recomandări, asocieri de produse CaliVita lichide, două sau chiar trei dintre Noni, ZenThonic, Ocean 21, OxyMax, Liquid Chlrophyll (p’ăsta-l iubesc cel mai mult), Oregano Oil… şi mai sunt. De ce aşa multe? Pentru că enzimele, scânteia vieţii, sunt foarte multe stabilizate în lichide. Cum a fost posibil aşa boli grele să fie ameliorate? A fost şi este. Fără enzime nu există viaţă, numai produsele naturale conţin enzime şi produsele CaliVita au componenta naturală foarte mare pentru că sunt concentrate. Pentru că sunt extrase la rece păstrează enzimele. Şi atunci te mai întrebi cum de fac minuni? „Luminiţa, în veci te voi iubi!“

Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat,

până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează. 

–  Albert Einstein

 

Nopate bună!

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Produse, Sanatate | Leave a comment

Vacanţa mare

                Ce frumos sună… Vacanţa mare! 

                Nu ştiam cum să numesc acest articol şi acum mă mir că nu m-am gândit mai devreme. Cum spunea şi tata, cele mai frumoase şi plăcute materii din şcoală rămân totuşi pauzele şi vacanţele. Dintre vacanţe care e mai frumoasă? Vacanţa mare.

                Încă din timpurile şcolii concediul părinţilor însemna Vacanţa mare şi Marea cea mare. Chiar dacă mergeam şi la munte, atunci când se vorbea în casă de concedii, sufletul meu era… la Mare. Anul acesta nu mi-am plănuit din timp, cum am făcut în anii trecuţi, concediul pentru vară, din simplu motiv că „ştiam eu“ că nu pot merge. Nu intru în amănunte. Dar… mi-am zis că dacă tot am învăţat atâta în ultimul timp despre vise, împliniri, Legea Atracţiei, Legile Universului (alea pe care cred că le ştiu) pot să-mi „forţez norocul“ şi m-am înscris în tabăra de vară organizată de CaliVita.  Se vede treaba că nu prea am mare încredere în puterile mele şi nici în ştiinţele acumulate pentru că m-am uimit când am văzut că au mai urmat încă două plecări… încă două, când eu credeam că nici de prima nu am parte? Cât trebuie să mai aştepte omul şi ce să mai aştepte până să-şi dea seama că dacă Dumnezeu i-a dat imaginaţia şi puterea de a visa, i-a dat şi puterea de a împlinii ce a visat?

                Am fost în tabăra organizată de CaliVita în Croaţia, tabara organizată pentru persoane absolut speciale. Eu aşa m-am simţit. O locaţie de vis, o plajă pe care nu aş fi avut-o nici dacă o comandam, apa de cristal caldă, caldă… cum să mai ieşi din ea? Colege de cameră… două prietene şi democraţie totală. Una dormea, una era pe plajă, una mânca, una dansa… foarte tare!  Acum când scriu îmi cântă muzica. Nu mi-aş putea imagina viaţa fără muzică. Acolo aveam în fiecare seară terasa ocupată doar de noi şi pentru noi, formaţii de muzică doar pentru noi. Fiind pe tărâm străin atunci când ştii că se cântă Periniţa doar pentru câţi români sunt, ţi se zbârleşte puţin pielea pe tine. Am văzut o grădină de mirodenii ce părea de pus în vitrină, alături era un golf cu apă turcoaz… nepermis de limpede, caldă şi turcoaz. Am pomenit de Vacanţa mare. Atnci visam. Îmi amintesc visele. Îmi amintesc şi ce ştiam că se poate împlini. Da. În tabăra asta am trăit nişte senzaţii ce nu credeam că sunt posibile. Nu au nicio logică umană şi totuşi… au existat şi le iubesc.

                În această tabără am fost întrebată dacă ştiu de tabăra de la Măgura. Nu ştiam nimic şi bineînţeles că am ajuns acolo. Despre această tabără am „vorbit“ pe aici în articolul Nucul. A fost un amestec de surprize, una mai frumoasă ca alta. Cadouri care s-au împărţit, bucurii şi experienţe care s-au împărţit, poveşti de viaţă care s-au împărţit ca şi multe informaţii pe care ni le-au împărţit organizatorii taberei. Dacă ai citit articolul ţi-ai dat seama că surprizele mai mari au fost de la mine şi pentru mine, situaţii în care nu m-am recunoscut. Anul trecut am învăţat despre Theta Healing şi mi s-a pus chiar la inimă, anul ăsta am repetat ce am învăţat şi îmi place şi mai mult, dar… să ajung să-mi placă să fac yoga? În Vacanţa mare visam. Acum învăţ să visez pentru că ştiu că visele se împlinesc.

                Ştiai că cel mai uşor de zis cuvânt e „nu“? Mergi la sărbătoarea anuală CaliVita? Nu! Nici nu mai ştiu de câte ori am zis „nu“ dar am ajuns la… marea mea! Marea mea pe care nu o mai văzusem de câţiva ani buni. Marea mea care mi-a văzut primii paşi şi i-a văzut şi pe ai copiilor mei. Numai când am vazut-o am realizat ce dor mi-a fost de ea. Pe ea o visam cel mai des în Vacanţa mare. Şi când eram la ea şi când eram acasă îi visam luminiţele noaptea, aliniate în depărtare şi pe mama povestindu-mi de vapoarele care aşteaptă să intre în port a doua zi. Pe ea o visam şi când mă uitam la ea seara şi doar clipocea în valuri mărunte. Acum am văzut că visez în continare întocmai ca în Vacanţa mare, imposibilul devine posibil, senzaţiile sunt adevărate şi nu aparenţele… Suntem nişte răsfăţaţi noi ăştia din CaliVita. Am avut timp de stat în apă şi pe plajă şi am avut timp de serile organizate cu cele mai bune preparate şi muzică şi… dans. Am fost răsfăţaţi toţi cu diplome şi cuvinte frumoase de la preşedintele nostru. În Vacanţa mare se mai găsea cineva să-mi amintească de şcoală şi de faptul că nu mor după ea… niciodată.   

                Vacanţa mare e Marea, Vacanţa mare poate fi şi acum şi anul ăsta am văzut că este. Vacanţa mare cu visele şi cu Marea mea a fost anul ăsta şi va fi în fiecare an de aici în colo!

Ce frumos sună… Vacanţa mare!

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie | Leave a comment

Abundenţă şi Sănătate

 

Dacă tot vorbesc cu tine, mai rar ce-i drept, îţi povestesc despre trăirile mele şi te mai ţin la curent cu citirile mele, m-am gândit să-ţi povestesc câte ceva şi despre activităţile mele. Una foarte dragă inimii mele este participarea la seminariile care au ca temă viaţa de calitate alături de firma la care suntem (eu şi cei care participăm) colaboratori şi care este CaliVita.

Am făcut introducerea asta pentru că de multe ori am vorbit la aceste seminarii şi nu ţi-am povestit nimic, am facut chiar materiale pentru revista noastră şi ţie nu ţi-am spus.

Sănătatea şi fericirea ca şi împlinirea viselor şi relaţiile de toate felurile interesează pe cei mai mulţi şi eu spun din ce cunosc şi experimentez în ideea de a bucura şi a da speranţă, pentru că într-acolo merg.

Cum se ajunge la abundenţă cu CaliVita? Venind la seminar atunci când sunt… 50 de grade afară, îndrăznesc să spun? Cei care în sîmbăta lui 5 august au fost la seminar ştiu că exact atâtea grade se simţeau. 

De ce suplimente alimentare de la CaliVita? Pentru că ele mi-au şi ne-au creat entuziasmul şi tot ele ne-au creat rezistenţa la căldură… pentru că în anii de când sunt parteneră cu această firmă am învăţat să urc… spre mine, spre libertate şi linişte, spre satisfacţii greu de intuit în trecut.

Sunt fericită să spun că sponsora mea a avut încredere să mă numească (co)organizatoare alături de sponsora ei, că băiatul meu mi-a ales titlul şi tema seminarului, că am avut aur la acest seminar, d-nele Gold Palm Manager au fost acolo, că am fost întâmpinată cu multă încredere şi toţi ne-am despărţit cu zâmbetele pe buze vorbind de cele noi învăţate în acest timp.

Deschiderea s-a făcut cu o idee demnă de un argint (Silver Palm Manager), a început prin a ne antrena să ne reamintim din temele ultimului seminar. Minunat!

Au fost relatări despre Oregano Oil, benefic în afecţiuni dermatologice, respiratorii, sistem endocrin şi altele foarte multe. S-a menţionat faptul că o dorinţă mai veche, aceea de a avea om nou la seminar, a fost împlinită. Domnul fiind însoţit de o persoană care apreciază de acum produsele noastre. O mărturie foarte de suflet a fost a celui care după o luptă de cincisprezece ani cu rinita alergică, a câştigat bătălia în patru luni cu ImmunAid şi VirAgo. Silver Palm Manager a anunţat o realizare de manager şi anume treizeci de picioare aducătoare de bonus… unii nu ştiu sa numere pâna la treizeci… glumă!

Şi pentru că eram şi eu pe acolo nu puteam să nu spun cateva cuvinte despre produse. SharkAid pentru mine, este un mod de viaţă. Am început cu el pentru mâna mea cea ruptă, acum un an şi jumătate şi nu mă mai despart de el. El are grijă de echilibrul meu acido-bazic pentru că nu vreau să se instaleze nicio boală la mine şi observ din când în când minuni la suprafaţă. Piele mai fină, pentru că iau şi Vitamina C1000, un păr care mă ascultă şi unghii frumoase dar mai ales pielea de pe tălpi care a uitat să se îngroaşe.

Ne-a fost reamintit uriaşul avantaj oferit de firma Calivita, acela de a avea o afacere „la cheie“. Firma se ocupă şi ne pune la dispoziţie toată logistica la care te-ai gândit sau nu ai ştiut să te gândeşti începând cu produsele de top, sistem de comenzi, sisteme informatice ce permit informaţii despre facturi cu cea mai mică comanadă şi cu cel mai indepărtat client, depozite, relaţii de colegialitate cu conducerea… mai există pe undeva?

Eşti fericit? Dacă nu, învaţă! Fericirea se învaţă. In fiecare zi fă lucruri (Exerciţii de fericire) care te fac fericit şi fericirea nu va întarzia să apară. Ăsta e un motiv în plus să cauţi să-ţi descoperi talentele. Nu mai simţi că este muncă acea activitate la care te pricepi cel mai bine.

Am fost şi eu acolo şi ca de fiecare dată când sunt în program am în obiectiv să vorbesc despre importanţa produselor CaliVita şi pe cât posibil îndrăgostirea celor prezenţi de ele.

Numeroase scrieri de specialitate citează enzimele ca pe „substanţe magice“ care pun în mişcare TOATE procesele biochimice care au loc într-un organism viu. Toate procesele! Nu există diviziune celulară, creştere şi reproducere fără enzime. Enzimele se găsesc in celule! Vitaminele, Mineralele, Hormonii NU pot face nimic fără enzime!

Duşmanii enzimelor: Căldura (enzimele mor la temperaturi mai mari de 40-60 grade C) şi PH-ul acid (enzimele mor in urma procesarii industrială şi nu se pot fabrica – exista doar in organisme vii).

În ce condiţii sunt fabricate produsele CaliVita? Sunt extracte concentrate la rece şi ambalate în vid pentru a li se păstra nutrienţii (enzimele). Te mai miri de ce Noni, Ocean21, Oregano Oil, Nopalinul… fac minuni? Dar să vezi unde ajung ele şi de ce sunt aur pentru organismal tău.

Descoperiri în domeniul biologiei (Dr. Bruce Lipton specializat in biologie celulara, în cartea sa „Biologia credinţei“ şi în foarte multe articole şi documentare) relatează despre importanţa enzimelor în celula umană şi sistemul de apărare al celulei în condiţii de stres. Într-un experiment s-a îndepărtat nucleul unei celule din peretele unui vas de sânge şi s-a constat că celula funcţionează chiar şi fără nucleu. Atunci s-au continuat cercetările asupra membranei. Constatările au surprins. Pe membrană, formată din trei straturi, sunt două tipuri de receptori (enzime): unul de tip canal prin care se elimină reziduri şi intră nutrienţi şi unul de tip antenă (de protecţie). Receptorul antenă închide receptorul de tip canal în două situaţii: când la membrană ajung toxine din alimentaţie şi când la membrană ajung toxine eliberate de hormonii şi organele organismului în condiţii de stres. Se ştie, creierul comandă glandelor să producă substanţe, care sunt nocive, în condiţii de stres. Deci, în funcţie de cum reacţionăm la stres, celula se dezvolta sau se sufocă.

Cu ajutorul componentei naturale (enzimele din materia vie: plante, scoici, peşte, minerale chelatate, etc.) a produselor Calivita menţinem organismul funcţional şi-l apărăm de „intruşi“ aducători de boli. Aducem la celulă hrană (produse CaliVita) cu enzime ceea ce înseamnă că antena deschide canalul pentru a primi hrana şi a elimina rezidurile din celulă. Şi dacă învăţăm să gestionăm stresul (tot cu produse CaliVita), glandele nu vor mai secreta substanţe nocive pentru organism.

Concluzia experimentului este că atitudinea noastră faţă de stres induce sau nu bolile. Până acum se ştia că bolile sunt induse de gene. Deci: „suntem controlaţi de percepţiile noastre nu de gene.“

Alte experimente demonstrează că celulele comunică nu numai prin reacţiile chimice ci şi prin câmpuri asemănătoare cu cele electromagnetice, lumină, sunete, etc. Ele cooperează, lucrează numai împreună. Poate a venit vremea să completăm învăţăturile despre produsele noastre şi despre cooperarea in sistemul nostru, care de departe este cel mai uman.

Nicio problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată. – Albert Einstein

Iubire în suflet!

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Produse, Sanatate | Leave a comment

De sănătate…

                    Am găsit pe net un material care reunea paragrafe ce au făcut subiectul multor articole dea lungul anilor. Paragrafe în care se vorbeşte despre sănatate tinând cont de acizi şi baze în organism. Conform Legii atracţiei, vibraţiile emise se reîntorc multiplicate, se pare că eu foarte des am în gândurile conştiente şi inconştiente aceste substanţe, între care se desfăşoară sănătatea sau boala dar şi fericirea şi nefericirea noastră, astfel încât mă lovesc mai des de aceste articole cu şi despre acizi şi baze.

Sunt însă destui cei care nu le observă. Mai zilele trecute cineva nu înţelegea prea bine cum e cu acizii. Nimeni nu s-a născut învăţat. Poţi întreba sau poţi cauta să te documentezi dacă vezi că sunt despre sănătate şi nu eşti departe de a avea nevoie de ea.

Am mai auzit şi discuţii referitoare la „care este logica după care nu se fac publice aceste lucruri?“… adică medicina alopată de ce nu aruncă industria medicamentelor (atît de bănoasă) la gunoi şi să se reprofileze pe suplimente naturale şi alimentaţie sănătoasă? Pe bune? Cât de fraieri să fie cei care deţin frâiele?

Cum fiecare doarme cum şi-a aşternut şi va dormi cum îşi aşterne, va face alegerile care îl va duce… va vedea el unde. În continuare redau aceste fragmente care ar trebui să dea de gândit oricărui om căruia îi trece prin cap că organismul uman este viu iar alimentaţia moartă (procesată şi sintetică) nu are cum să-i aducă sănatatea şi că Dumnezeu ne-a făcut din iubire iar necazurile, fricile şi grijile nu aduc sănatatea sau fericirea.

 Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă.

El afirmă: „Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostru afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control, întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor.”

„Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate elimina, atunci încep sa se manifieste diferite dureri şi afecţiuni.

În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel datorită descoperirii cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiintifică datorită tezei sale numite „Cauza primară şi prevenirea cancerului”. 

Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: „Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monede: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă.”

Conform doctorului Warburg în lucrarea sa „Metabolismul tumorilor”, „Toate celule normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen – este o regulă fara excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline. A descoperit de asemenea, că celulele canceroase nu pot supravieţui în prezenţa oxigenului.

Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită „Alkalize or Die” („Alcalinizaţi sau muriţi”): „În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeasi cauză… multe deşeuri acide în corp!”.

Printre alimentele alcaline se numără:

  • vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante,
  • fructele,
  • legumele crucifere,
  • lapte bătut,
  • zer crud,
  • alge comestibile,
  • mei, quinoa, soia, hrişcă,
  • lapte crud,
  • migdale,
  • ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece,
  • condimente naturale,
  • vin organic,
  • iaurt din lapte crud,
  • măsline,
  • apa pură,
  • apa cu lămâie,
  • ceai de plante medicinale,
  • lapte de migdale,
  • ceai verde.

După foarte multe liste de alimente alcaline din multe scrieri, după multe tabele citite, eu mă ghidez după un singur lucru: alcalin înseamnă crud, neprocesat pentru că la temperaturi mor enzimele… dar asta este altă poveste.

De un real folos profilactic şi în diverse afecţiuni (rare dar care mai apar totuşi) eu iubesc suplimentele alimentare de la CaliVita care au o componenta naturală foarte mare din moment ce rezultatele sunt de excepţie… la mine, căci de mine vorbesc.

Numai bine!

 

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Produse, Sanatate | Leave a comment

Nucul

M-am hotarat sa merg in tabara. Aflasem de existenta ei in niste momente magice, intr-o alta tabara. Simteam ca trebuie sa fie ceva foarte diferit de toate concediile mele. De ce? Nu m-am intrebat, doar simteam. Aceasta tabara avea si o tema. Pana acum taberele de care stiam eu erau doar de relaxare si distractie. Si nu numai ca avea si o tema dar primesc si programul… Program? In concediu? Glumesti! Nu. Nu era gluma. Prima zi de tabara incepea la ceasul orelor din a doua jumatate a zilei. Pana aici era ok. A doua zi incepea… la ora 7! Cand sa ma trezesc eu ca sa fiu gata la 7? La 6,30 nu? Trebuie sa am timp si de cafea ca d’aia sunt in concediu. Da, dar cu ce incepea? Incepea cu ,,yoga Lady Niguma la sala”!?!? Ca si cum nu era destul, citind in continuare aflu ca… program dimineata, program dupa…

 Ok. Cu cat citeam mai mult din program cu atat eram mai linistita si increzatoare ca va fi o tabara minunata. Cu tot ce se anunta? Asta simteam si imi era tare bine. Am ajuns, ne-am aranjat in camere intr-o locatie de multe stele, si am mers la sala la prima intalnire.  Ne-am cunoscut, ne-am prezentat, ni s-a povestit in cateva cuvinte ca vom face yoga, vom invata si vom fi activi, vom face si excursii… alo, nu este o luna, sunt doar cinci zile! Am fost intrebati si cu ce asteptari am venit in aceasta tabara. Adica stiind tema, stiind programul cum de am mai venit? Am raspuns mai mult decat cinstit ca nu mi-a placut niciodata sa invat, nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc devreme, un motiv foarte serios pentru care nu-mi place sa merg la servici… de parca ma intreaba cineva… Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa fac gimnastica… m-am apucat de multe ori si m-a tinut cu mult mai putin decat luarea deciziei de a incepe exercitiile. Am raspuns ca niciodata nu mi-a placut sa stau in fata intr-o sala de curs, de sedinte, de informari… Si totusi eram acolo. M-am surprins. Incercasem ceva asemanator in tabara ce avusese loc cu o luna inainte. Se intampla minuni?

Mergem in camera, ies in balcon si ma intampina un… nuc. Nu era batran judecand dupa grosimea tulpinei dar era rotund. Crengile lasate pana aproape de pamant si privit de sus de la etaj formau o coroana maiestoasa. M-a trezit placut aceasta priveliste aducandu-mi aminte de nucul care imi da binete in fiecare dimineata si imi asigura perdeaua verde peste zi aici unde stau in Bucuresti.

Am iesit in gradina minunat amenajata a complexului si am gasit o masa cu doua scaune si o banca toate din lem masiv. Un aranjament unde relaxarea cred ca s-a nascut, era o pata de culoare peste covorul pufos de verde si iarba… sub un nuc. Aici mi-am amintit ca toata copilaria mea am avut in curte, in fata camerei mele un nuc. Mama imi spusese, si eu o credeam mereu, ca in nuc nu sunt omizi. Asta era un motiv pentru care il iubeam. Si vara imi tinea umbra. Ma supara putin cand venea toamna si dupa ce mama se urca in el si ii scutura nucile eu cu sora trebuia sa le adunam. Nu stiu daca ma irita treaba in sine sau faptul ca pe vremea aia parintii erau la servici sase zile din sapte, in fiecare dupa amiaza aveau cate ceva de facut…

Nucul copilariei. M-am nascut si am crescut si am invatat sa merg si am invatat sa vorbesc… sub el. O vreme nu l-am avut langa mine si pe urma… s-a uscat. Eu plecasem de mult de langa el. Mult, mult a trecut pana sa am alt nuc la geam. De doi ani am nuc la geam. Pana in tabara asta nu m-am gandit la o legatura intre cei doi si pe urma trei nuci. Sunt la etajul trei si el este suficient de inalt ca sa urce si mai sus.  Si este suficient de bogat ca sa nu ma arda soarele vara si sa-mi lumineze geamul iarna cu crengile pline de zapada sau doar cu coaja lui gri deschis. Este normal, zic eu, ca odata cu trecerea anilor sa te mai inteleptesti dar eu cred ca nucul marcheaza niste praguri. Cand am venit aici stiam ca dupa alimentatie si suplimente trebuie sa am grija cum si ce simt. Dupa ce am al doilea nuc la geam am aflat de theta healing si ca pot invata ce sa cer si pot cere si ca minunile nu sunt chiar ceva atat de indepartat. Mi-am canalizat, sau am stiut ca se poate, gandurile… Ce vrea sa-mi spuna al trelea nuc? Cel din tabara? Tema taberei a fost abundenta. Am invatat despre, eu ii spuneam ecou, semintele bunastarii pe care daca le plantezi le si culegi. Am invatat si ca intuitia ta poate fi ,,trenul” in care daca nu te urci, adica nu o asculti, iti vei aminti cu pareri de rau… De cate ori o neglijam fara sa invatam nimic despre ea, fara ca o secunda macar sa ne intrebam ce vrea sa ne spuna si unde sa ne duca? Am gasit scris ca ea, intuitia, este modul lui Dumnezeu de a ne spune ca e cu noi. Acum in tabara am aflat ca este de ,,acolo” de unde se aduna toate trairile noastre trecute, prezente si viitoare cu care rezonezi, o atragi, si care este dintr-o vibratie din cele mai inalte. Vibratia inalta este si cuvantul Dumnezeu si cuvantul Iubire iar daca le si traiesti atragi si mai multa… intuitie!

Abundenta inseamna si abundenta in trairi… prima tabara… Acum ca am ,,plantat” semintele abundentei… acest articol trebuie sa se termine cu ,,va urma”, nu?

Iubire in suflet!   

 

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Sanatate | Leave a comment

,,Jurnalul tuturor posibilitatilor”

 

                      Am terminat cartea de citit: Jurnalul tuturor posibilitatilor – scrisa de Mircea Chira.

De ieri pana azi am citit si recitit lucruri pe care le stiam dar de care inca am nevoie in fiecare zi. Am gasit in ea un stil de a scrie pe care il agreez foarte tare. Fraze clare, cu lucruri clare, din care intelegi repede despre ce este vorba, care se citesc repede si pe care ti se pare ca le cunosti de cand este facuta lumea.

De aici (din aceasta carte) poti sa-ti dai seama cata ,,citire’’ are la activ ce-l ce a scris-o, pentru ca lucrurile simple sunt cel mai greu de facut. Tot de aici iti dai repede seama ca esti pe drumul cel bun chiar daca ,,viteza’’ nu este chiar aceea pe care ti-ai dori-o. Pentru cei care sunt la prima lectura de acest gen si lucrurile de aici sunt mai noi, s-ar putea sa para o colectie de frumoase povesti… Nu-mi dau seama cum as fi interpretat aceasta carte in urma cu cativa ani.

Nu-ti dau sfaturi. Daca insa ai ajuns sa citesti aceste randuri, fa-ti un bine si citeste cartea. Ai de castigat incredere in tine, daca nu o ai. Ai de castigat cunostinte despre puterea pe care o ai. Si daca nu te-a convins, macar te-a facut curios sa te documentezi pentru a afla daca acesta putere, despre care se vorbeste din ce in ce mai mult, este reala, este atat de mare, este studiata, este DARUL cu care ne-a inzestrat Dumnezeu la venirea pe lumea asta sau o au numai unii. Unul din lucrurile foarte importante pe care le-am aflat in viata a fost faptul ca daca vreau sa fiu vreodata fericita… sa-mi stabilesc un scop in viata. In cartea asta vei afla acest lucru mai mult decat firesc, fara sa treaca anii si nenumarate carti citite care sa te convinga (cum mi s-a intamplat).  

Cum am ajuns la aceasta carte? Trebuie sa ma laud si sa spun ca am ajuns la ea aplicand toate cate le-am invatat in ultimii ani.

Primesc intr-o zi (pe ,,prietenul’’ meu Facebook) o invitatie la un eveniment in care subiectele erau: un antrenor in motivatie, tot de pe Facebook il cunosteam, si o lansare de carte… a lui. Pentru ca ii urmaresc postarile din care reiese mult optimism si care contin acele idei pe care le urmaresc si eu de cativa ani incoace, am hotarat sa merg. Un timp nu m-am gandit la eveniment. Cu o zi inainte mi-am amintit.

In dimineata zilei stiam ca evenimentul are loc la un hotel si la o ora. Gandind ce am de facut, am hotarat ca am timp pentru tot ce-mi propusesem. De obicei nu-mi ia mult sa ies din casa, nici acum nu mi-a luat doar ca nu aveam tot timpul pe care il stiam. De ce? In timpul pregatirilor am avut o revelatie, am cautat invitatia si am aflat ca hotelul nu era cel pe care il stiam (citisem corect dar mintea se dusese in alta parte) iar la acesta nu mergea niciun metrou. Ca sa fiu sigura mi-am intrebat si baiatul care dupa un calcul mi-a zis ca trebuie sa ies din casa fix cu o ora inainte. Ok… Unde este evenimetul atunci? Este un hotel imens, cate sali or fi si pe cate neveluri s-or afla? In timp ce cautam pe net unde este intalnirea, citind de un magazin si o farmacie… total necunoscute mie, mi-a venit ideea sa dau un telefon sora-mi s-o intreb de aceste puncte de reper. Tot atunci mi-am amintit ca am udat pantalonii si trebuia sa-i calc. Nu mai erau cincizeci de minute pana la ora inceperii, recomandarea era ca intalnirea sa aiba loc cu douazeci de minute inainte pentru a ne cunoaste, mai aveam de dat telefon sora-mi, de calcat pantalonii si sa pun ceva pe mine drept haine. Si eu cu ce ma duc pana acolo? Cu Taxi, mi-am raspuns. Era unicul raspuns. Ultima oara am stat juma’ de ora in statia lor pana am dat telefon dupa alt Taxi si a mai durat zece minute pana a venit. Foarte tare!

In mod normal (normalul meu pana acum putin timp in urma) aruncam cu toate, imi faceam o cafea si stam acasa plina de nervi.  Acum mi-am calcat pantalonii, daca nu ieseau bine gaseam eu altceva, mi-am sunat sora si in timp ce-mi puneam bijuteriile faceam comanda pentru Taxi. Am iesit in strada dupa ce dadusem dresa… nu foarte exacta, ma plimbam intre doua blocuri asteptand si urmarind blocajul masinilor din strada, fara sa ma gandesc ca doar cu elicopterul ar fi putut cineva sa mearga in vreo directie. Suna telefonul si o voce de inger ma roaga sa merg in directia din care urma sa vina taxiul pentru ca nu putea inainta. Merg putin, vad indicativul si ma urc. N-am avut curaj sa ma uit la ceas. Ce??? Mi-am spus ca degeaba tot invat despre mine daca nu am curajul asta.. dar mi-a venit alta idee. Am intrat in theta (Theta Healing – Alexandrina Galiceanu te iubesc pentru asta) si mi-am comandat ora la care sa ajung. Masinile au inceput sa mearga, am intors taxiul si am plecat spre hotel (juma’ de Bucuresti de mers). Am ajuns exact unde imi spusese sora, in lateralul hotelului, si unde era intalnirea si unde… n-am vazut nicio farmacie si niciun magazin! Foarte tare! Si eu acum ce fac? Nu cunosteam pe nimeni care sa mai mearga la acest eveniment, aveam doar un numar de telefon luat de pe net care nu stiam al cui era. Am plecat spre strada, nu era bine si nici cineva pe acolo pe care sa intreb. Am hotarat sa ma intorc si sa merg pe langa hotel pana gasesc pe cineva. M-am intors si pe deasupra unor masini vad un cap de barbat. Am incetinit cu gandul sa-l intreb daca stie vreo farmacie sau magazin. N-am mai intrebat pentru ca barbatul era chiar Mircea Chira – antrenorul care urma sa tina evenimentul. Am mers impreuna in sala, m-am asezat pe scaun si m-am uitat la ceas: mai erau zece minute! Zece minute! I-am multumit lui Dumnezeu si le-am trimis mesaje sora-mi si baiatului meu sa ma laud ca am ajuns.

Evenimentul a fost unul in care nu stiu cand a trecut timpul. Fiecare cuvant si fiecare fraza spuneau ceva pentru fiecare din sala. Aproape ca nu i-am auzit vocea, cum se intampla cu cei care doar pentru asta vorbesc. Aveai impresia ca tu esti cel mai important de acolo si m-a convins ca asta a vrut sa spuna.

Daca ti s-a parut ceva imposibil in ce am povestit sau exagerat, citeste cartea, fa ce scrie in ea si documenteaza-te daca nu crezi ca este posibil ca Imposibilul sa devina Posibil!

P.S. – nu am spus cum am ajuns la aceasta carte. Conform Luizei de cand a venit pe lume, nu am cumparat cartea ce urma sa fie lansata cand am intrat in sala, mi-am zis ca o iau la sfarsit. Te mira? Nu mai era. Am citit cateva titluri, de acelasi autor si ,,tuturor posibilitatilor’’ mi-a oprit privirea. Am cumparat-o, am si autograf si de ieri pana azi am terminat si acest articol.    

Iubire in suflet!

Posted in Acasa, Blog, Mesaje, Motivatie | Leave a comment