Povestea …

Motivul pentru care am tot pus poza asta este starea pe care mi-o trezește, pentru că iubesc să fiu la mare și amintirea a toate câte le-am petrecut, atunci când citesc ce am scris pe ea. 

,,Du-te acolo unde vrei sa ajungi …

Danseaza acolo unde nu e muzica …

Fii acolo unde vrei sa fii!

Fii tot ccea ce poti fii!”

               Aceste câteva cuvinte sunt cu mine acum, este adevarat, dar acum si-au mai găsit locul, s-au mai așezat. Aceste cuvinte însă, atunci când am pornit ,,Povestea”…, atunci strigau, strigau pentu a fi auzite, țipau parcă să nu le uit, să nu îndrăznesc să le uit.  Am plecat în povestea mea, ,,desculță” pe pietrișul drumului neștiut de cei mulți, sau mai bine zis, de cei care fac lucrurile ,,așa cum trebuie și cum face toată lumea”. Am plecat în ,,rochia de bal” din balurile visurilor mele și fără să gândesc la adierile de vânt sau furtuni, oricum nu știam cât de departe erau. Am căutat malul mării în toate visele și ,,visele” mele cele mai frumoase și care aveau întotdeauna darul de a mă susține și a mă bucura. Ignorând ultimele realizări ale medicinii, îmbrățișând plantele lăsate de Domnul pe pământ, cu visele mele în suflet chiar dacă făceam „ce trebuie”, drumul merită făcut și întoarcerea nu s-a inventat. Drumul cunoașterii, al întrebărilor, al învățăturilor, al trezirii, a mai zgâriat și jupuit picioarele dar de pe el  se întrezărește numai bine în față.  

Povestea continuă… urcând pe drumul cu pietriș al realizărilor, sau pe potecuța îngustă ce urcă muntele, sau la malul mării care întotdeauna mi-a adus fericirea. Și când mă opresc și când nu socot că-i realizare, nu mai disper. Viața mi-a arătat, uitându-mă înapoi, că întotdeauna a fost spre binele meu. A durut cumplit, a fost groază, au fost lacrimi și deznădejde… nu îndrăznesc să povestesc încă, dar simt că e spre împlinire și pe alocuri știu asta. 

         Mă gândeam zilele astea că anul trecut am avut citeva realizari pe care mi le-am dorit, la care am visat dar care nu au fost piloni ai existenței… totuși. Am avut însă câteva vise de noapte care îmi dau de gândit, a căror realizare mi-o doresc (mașina și casa) chiar dacă nu sunt cum ar trebui de insistentă în ,,munca” pe care mi-am propus să o fac. Un vis mă punea la volanul uneia… roșie, cochetă, nemțească și foarte   ,,a mea”, un vis îmi oferea o ,,chitanță” pentru o ,,cochilie” care era apartamentul meu, un vis îmi spunea că voi fi pe același „palier” cu cineva care este de mult șefă… Le-am punctat doar pentru a le localiza în timp și pentru a putea ,,trâmbița” realizarea lor. De foarte mică dimineața mă duceam la maia și-i povesteam ce am visat. Aproape mereu îmi spunea că „e de bine”. Visele care m-au făcut să mă trezesc cu o stare specială, care m-au făcut să mă gândesc mult la ele, întotdeauna mi-au transmis ceva. Întotdeauna mi-au prevestit relele și bucuriile chiar dacă pe moment nu știam clar ce va urma. Niciodată nu mi-am pierdut credința în visele mele.

           Fericirea se învață! Fericirea se trăiește! Fericirea se iubește!

Doar uita-te în ochii ei!… ce-mi place expresia asta! Nu știu unde am găsit-o.

P.S.  fă-ți un bine și scrite-ți dorințele, și uită locul unde le-ai pus și pe urmă învață despre cum a făcut Dumnezeu TOT, cum funcționează Legea Atracției și pe urmă … FII FERICIT !