Intrebarea asta mi-am pus-o acum cativa ani pentru prima data dupa ce m-am inscris in CaliVita. Adica, ,,de ce n-as putea trai si fara sa-mi pun un scop in viata?”. Nu mai stiu de cate ori am repetat asta. Primul pas in asa zisa munca in CaliVita este sa-ti stabilesti Scopul. Sa-ti pui un scop in viata. La prima vedere pare simplu. Lasi asta si treci la pasul urmator. N-a fost asa. M-am apucat de treaba am inceput sa invat cate ceva despre produse si echipa dar… intrebarea nu-mi da pace. Si m-am apucat sa caut. Ce sa caut? Carti, articole, raspunsuri la intrebarea ,,de ce trebuie sa-mi pun un scop in viata?”. A durat ceva vreme, ani chiar, dar a meritat. Sunt convinsa ca sunt multi ca mine si ca sunt si mai multi cei care nu au auzit ca e bine sa-ti stabilesti un scop in viata. Timpul insa va veni pentru fiecare.
Azi puiul meu cel mare are un an de cand a devenit scriitor. Cartea ,,Gandurile mele” scrisa de el a implinit un an. La multi ani! Am multe urari de facut dar nu voi mai termina articolul daca le incep. Deci invartindu-ma prin casa si gandindu-ma la anul care a trecut mi-a venit un gand referitor la bilantul ultimului an. Aaa, nu prea am avut activitate… Total gresit! Tocmai am realizat ca visele mele pe care le-am tot pus pe hartie de cand sunt in CaliVita sunt foarte multe implinite.
Intai ca am o familie mai mult decat minunata si aceasta poza e facuta la sora in casa pentru ca ea e parte din suletul nostru. Am mai spus poate ca titlul cartii a fost sugerat de prietena mea care a visat acest lucru. Nu-i minunat? Pentru cine n-a citit cartea, tricoul cu ce-i scris pe el a fost dorinta expresa a scriitorului intr-unul din articolele lui. Tricoul fratelui a venit implicit. Anul asta in ziua Sfantului Gheorghe ne-am mutat impreuna, eu si scriitorul. In ziua Sfintilor Mihail si Gavril cartea implineste un an. Doamne Te iubesc si-Ti multumesc ca exist! Am facut un concediu de vis cu nepotii si baiatul si… am fost in excursie cu CaliVita, excursie pentru care buzunarul imi spusese ca nu am cum sa merg. Si ce daca, mai am o prietena care mi-a spus ca nu stiu eu sa fac socoteli si ca ea stie ca merg. A fost minunat. Puiul meu cel mic isi conduce masina… inca nu i-a pus nume. Am crescut un nivel in CaliVita atunci cand speram mai putin. Am cald in casa… Un vis care chiar imi parea vis atunci… cu cati ani in urma l-am scris? Acum imi tratez durerile de cap plecand la cumparaturi… aici si eu am crescut. Mai am… dar mi-e somn.
Azi am revazut locurile in care am petrecut zile de vacanta minunate la varsta cand abia desluseam tainele abecedarului si mai apoi primele probleme cu tabla inmultirii. Imaginile le port cu mine in suflet mereu. Nimic nu ma face sa le trec cu vederea tunci cand imi aduc aminte de copilarie. Nu prea am scris despre acele vremuri desi ele imi spun foarte multe despre cea care sunt acum. Dam atentia cuvenita lucrurilor uneori fara sa facem legaturi intre ele. Locuri ale copilariei sunt multe si de obicei sunt dintre cele mai frumoase, oamenii din perioada aceea ni-i dorim vesnici si atunci si cand ni-i amintim.
Locurile despre care vorbesc acum s-au schimbat putin, vremea si progresul si viata si-au spus cuvantul. Oamenii au crescut, au venit in locurile acelea puii lor si cu totii au transformat vremurile celor ce s-au dus in vremurile celor prezenti. Am incercat la fiecare pas sa-mi amintesc cum era in urma cu mai mult de patruzeci de ani… Am mai fost pe acolo, am mai vazut transformarile dar azi… Azi inca o vreme s-a dus si simt ca nu mai sunt multe pe acolo.
Eram la varsta cand in vacante dormeam pana dupa ora zece. Eram la varsta cand as fi vrut sa mananc o zi da si una nu si pe urma altadata. Eram la varsta cand nu aveam nevoie de televizor ca sa stau cuminte si nici nu stiam prea multe despre aerul curat de la tara si energiile unei case sanatoase in care vesnicia parea ca este la ea acasa.
In vacantele de care vorbesc ma lua tusa pentru cateva zile, sau saptamani, la ea acasa, intr-o comuna foarte apropiata de orasul nostru. Ea sta in casa unde parintii ei isi crescusera multi copii intre care si pe maia mea, tusa fiind sora ei mai mica. Mama facuse multe vacante acolo, acum eram eu. In casa aia cu peretii grosi de aveam loc cu totul pe pervazul geamurilor, era vara frig atunci cand afara nu puteai respira de cald. Pe pereti erau fotografii inramate in rame subtiri la fel ca siluetele celor parca coborati din filme. Oameni elganti, cu palarii si bastoane, cu mustacioare rasucite, cu posete cusute in fir de goblen, oameni asezati pentru poza si parfumati cu eleganta vremurilor care in trecerea lor lasa amintire clipele importante. Pe jos erau scoarte pe care, chiar la varsta aceea, nu ma induram sa calc. Am vazut si lada de zestre in care mai erau camasi cusute pe panza tesuta in casa si stergare tesute cu fir de borangic. Nu-mi aduc aminte de niciun parfum sau de aspiratoare de praf, dar imi amintesc cum ma trezeam la sapte, ma duceam afara repede la tusa sa o cert ca nu m-a trezit la cinci asa cum se trezea ea. Eram disperata sa merg cu ea in curte oriunde se ducea. A lasat-o inima si m-a trezit si la cinci. La ora aia nu mancam, plecam in curte sa dam de mancare la puisori, sa le schimbam apa, sa dam de mancare la pasari si animale si pe urma le matura tusa locul unde sta. Ajungeam si la caprita sau oaie de la care imi mulgea in fiecare dimineata o cana de lapte. Imi spunea ca trebuie sa imparta lapticul si cu iada sau mielutul care era atunci mic si sugea. Am prins si iada si miel mic, in ani diferiti.
Am spalat cu tusa si melci din fan si am mancat si am curatat de coaja toti cartofii pe care ii scosese pentru o saptamana pentru ca imi placea sa-i curat si tusa nu vedea ce fac. Imi facea porumbei la cuptor dupa ce curata la ei ziua intreaga si eu ii ceream oua pentru ca ma lasa sa le iau eu din cuibar. Mie imi pregatea farfuria cu mancare si eu ii ceream colaci stropiti cu vin pentru ca asa manca ea in cate o seara cand tinea post. Nu m-am omarat nici mare dupa sucuri dar atunci nici nu aveam nevoie sa le stiu. TUsa avea cea mai buna apa care exista, avea apa din put care avea foarte multi metri adancime. Una din multele bucurii de acolo era sa scot eu apa. Ma invatase sa recunosc zgomotul pe care il facea apa atunci cand umplea ciutura pe care reuseam sa o aduc la suprafata. Radea de mine cand nu aveam rabdare si o aduceam goala. Doar o vacanta am apucat putul fara pompa de scos apa. Cand trebuia sa apas pe buton ca sa curga apa in galeata… nu mai topaiam de bucurie, nu mai tineam sa scot eu apa. Tot tusa avea cea mai buna ceapa verde. Imi arata in gradina pe care sa o scot si eu trageam de ea. Nu-mi placea cand era murdara de pamant dar ea imi curata foile murdare si pe urma, in bucatarie curatam eu restul. Aia era cea mai dulce ceapa pe care am mancat-o vreodata. Azi a plecat pentru totdeauna puiul cel mic al tusii. Avea doi. Ea nu mai este de mult. Cel care a plecat nu mai era de mult tanar in buletin dar tineretea si glumele si vorbele lui anume si eleganta exprimarilor lui, vocea si cantecele lui… ar fi putut sa-i mai fie tovarasi ani de aci inainte. NIciodata nu suntem pregatiti pentru rupturi de cordoane. Pa!
Da, mi-am pus poza. Am pus si titlu’ pe care l-am ,,imprumutat”… putin.
Am vazut un clip (dintr-un film) in care Barbra Streisand vorbea despre cat de putin tine o relatie frumoasa, cat de putin tine o stare de fericire, ce dureroase sunt esecurile si cat dureaza o dezamagire si totusi… de ce vor oamenii sa se indragosteasca? Ceva mai devreme citisem cateva randuri scrise, se zice de Einstein, care aducea in discutie forta Iubirii ca fiind ,,forta care include si guverneaza TOTUL, care este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi”. Printr-o apasare de buton, prietenul meu Neale imi spune in fiecare zi cate ceva. Astazi mi-a spus ca iubirea, de fapt, este agentul sintezei universale si ca iubirea este energia care uneste TOATE cele ce sunt intr-un TOT armonios… si toate se destrama, in absenta ei. Adica poti adauga liantul iubirii in viata care pare sa se destrame si… gata! Totul prinde viata! Nu stiu de ce, dar il cred. Si dupa toate astea mi-am amintit si de muzica pe care o pun sa cante atunci cand scriu sau bananai pe la calculator. Cum iti vine sa te ridici sa dansezi cand iti place o muzica si ai sparge emitatorul atunci cand nu-ti place?
De ce vrem sa ne indragostim? Vrem, sau ne ia valu’ cand ajungem in fata unui tablou ca asta si in surdina suna un vals de Straus? Tot aud in jurul meu oameni care contesta existenta fortei emotiilor, a gandurilor si care considera ca un rationament corect si decent este de baza. Poate oamenii acestia au ceva defect? Lor nu li s-a intamplat sa le apara in fata nimeni care sa le starneasca ,,fluturi” in stomac? Lor nu li s-a pus niciodata nodul in gat cand i-a sunat ,,cineva” anume? Pacat. Dar sa revin la intrebare: vrem sa ne indragostim sau ne trezim ca nu ne mai putem aduna gandurile duse intr-un loc anume? Cum sa nu crezi ca iubirea este liantul a tot ce exista atunci cand plutesti dansand si ti se pare ca nu exista ceva mai frumos? Poti sa programezi asa ceva? Unde sa intre rationamentele lumii ,,reale”? Eu cred ca aceste sentimente sunt cele mai de luat in seama realitati. Se intampla uneori sa se deregleze ceva in organismul suport pentru aceste emotii. Se intampla ca reactiile chimice responsabile de nasterea acestor emotii sa isi faca de cap si se intampla sa te trezesti ca nu mai vrei sa te bucuri ca nu mai poti si ca deja nu-ti mai pasa. Te gandesti ca asa o viata nu putea sa-ti fie data ca s-o traiesti ca un robot? Da, im marea Lui inteligenta, Dumnezeu ne-a creat sa putem fi fericiti. Ne-a dat acest dar dupa ce ne-a daruit viata. Ne-a dat darul de a simti emotii, sentimente, trairi care sa te faca sa simti care este deosebirea dintre tine si un lucru fara viata. Si unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ti le putea da si una dintre cele mai frumoase trairi este starea de indragostire. Asta este inca un motiv sa vrei sa fi sanatos. In afara de faptul ca eu cred ca acest dor de starea de indragostire ne-a fost harazit inca de la facerea lumii, cine isi mai face ganduri de cat va dura atunci cand se trezeste fericit?
Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. – Victor Hugo
Mi-am pus poza inainte de a incepe sa scriu pentru ca… am constatat in ultima vreme ca ma atrag culorile. Nu conteaza daca sunt poze, desene, picturi, culori sa fie. Si cum aici unde scriu este cam mult alb, vin, pun titlu’ si… plec. Si stii de ce? Pentru ca pot sa aleg. Am alaturi o pagina deschisa care este colorata, are poze si cate si mai cate. Sesizezi ca am de ales intre a spune ceva aici ce poate fi bun pentru cineva si… a pierde timpul! Interesanta alegere. Cineva zicea: ,,-ai calculator?” ,,-da!” ,,… – si nu esti milionar?”… !?!?! Poti sa nu-i dai dreptate? Deschizi calculatorul si ai de ales: te duci la jocuri, la pagina unde gasesti tovarasi cu care sa-ti ineci amarul injurand pe cate cineva sau ceva care iti ingreuneaza viata sau… te duci la pagini unde incepi sa cauti idei despre visele tale, modalitati de atingere a lor, etc., etc. Ce zici? Ai de ales: pagina lejera care iti asigura un confort pe moment, nu gandesti mare lucru, si pagina sau paginile care pot sa-ti aduca implinirea. Juma’ juma’.
Daca te intreaba cineva care sunt visele tale spui, in cel mai fericit caz, ca nu ai. Cand deschizi calculatorul te gandesti sa alegi paginile in care sa scrie ceva despre vise? Am spus ,,in cel mai fericit caz” pentru ca mai ai o sansa la fericire: sa afli ca poti sa-ti doresti si sa-ti realizezi un vis, mai ai o sansa sa vrei sa inveti cum ,,se face”. Daca insa nu ai un vis, dar esti convins ca asta este, in zilele noastre, cea mai mare prostie… nimic nu te mai poate salva. Juma’ juma’
Ai un servici, mai nou i se spune ,,job”. Nu-ti place. Nu ai nimic in comun cu el si nici cu cat esti rasplatit. Chiar nu ai de ales? Cine te tine in starea asta? Guvernul? Sistemul de invatamant? Asta stiu. Dar mai stiu ca unii spun ca ,,nicio problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată”. Nu conteaza cine a spus, ai de ales: mergi inainte cu acelasi sistem de gandire si ramai in balaceala unei vieti amarate sau ,,pleci” pe paginile de pe net in care se vorbeste de Legea Atractiei Universale si cum poti sa ajungi la implinire plecand de la o idee. Juma’ juma’.
Am citit o carte care se numea ,,De la idee la bani”… nu mi-a placut. Ma punea sa ma apuc de invatat, de cautat cursuri, de cautat…, de cautat… Iti trasa drumul de la un vis pe care ti-l exprimai cat mai clar posibil, eventual in cifre, si pana la realizare. Am ales alt drum dar asta a fost alegerea mea. Dupa ce stii ca exista astfel de carti, cum sa mai pot spune: ,,asta e soarta mea!”? Juma’ juma’.
Am scris un comentariu la un articol despre niste carti care m-au ajutat sa-mi schimb viata. Nu aveam nimic de castigat daca minteam sau spuneam adevarul. Am dat si numele cartilor si o ideea despre ce mi-au ,,spus” mie cartile acelea. In acelasi rand de comentarii a completat si o doamna mai mult decat furioasa pentru ca nu intelegea si refuza sa creada ca se poate intampla asa ceva. Este alegerea ei sa creada ca viata se poate schimba. Juma’ juma’. Dar daca tot ai de ales intre a crede si a nu crede, nu-i ma util pentru tine sa lasi putin loc si de intrebari?
Probabil ca imaginea cu paharul juma’ plin juma’ gol s-a prafuit dar este mai putin adevarata? Cand eram mica imi amintesc de un prieten de familie care ne facea mereu sa radem. El intotdeauna povestea ca atunci cand ai de ales ai doua posibilitati. Spunea: daca nu esti atent pe unde iti pui piciorul (eram pe munte) ti-l vei rupe sau scranti. Daca ti-l vei rupe e bine pentru ca iar ai doua posibilitati: sa stai la pat cu el in ghips sau sa mergi in baston. Daca stai la pat e bine pentru ca iar ai doua posibilitati: sa poti sa citesti ce vrei sau sa-ti dea mama de citit ce trebuie pentru scoala… Atunci radeam. Era un ghidus care stia sa ne faca sa radem dar scotea in evidenta intotdeauna posibilitatile sau mai ales numarul lor. Niciodata nu ramanea la una singura.
Mai e o zicere care imi place: Toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept. – Albert Einstein. Dupa 30 de ani de cand am terminat facultatea fiecare a realizat ceva, mai usor sau mai greu in functie, zic eu, de modul fiecaruia de a gandi. Unii zic ca e in functie contextul politic si de ,,lumea” care a devenit…, care este… Chiar nu realizam ca nu ne-am gasit menirea? Cei care sunt ,,pesti” si nu au reusit sa urce in copaci se multumesc doar sa caute vinovati? Si in acest caz ai doua posibilitati: sa lasi vinovatii de o parte si sa te ocupi de vinovatul din tine. Juma’ juma’! Nu crezi ca ai mai multe sanse?
Sigur ca intotdeauna parerile constituie un mod specific de gandire si defineste cumva personajul dar… Aceste pareri sunt fondate pe niste cunostinte acumulte in timp, pe o educatie acumulata in timp si pe niste valori si legi facute in timp de oameni. Daca nu lasi loc de interpretari nu cumva consideri ca tot ce omenirea a acumulat pana acum este suficient si de acum nu mai modificam nimic?
Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat,
până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează!
30 de ani. Atat au trecut de cand am terminat facultatea. Cine nu crede in existenta sufletului sa se mai gandeasca. Nu cred ca poti sa simti si sa gandesti dupa niste ani la fel ca la inceputul lor decat daca… sufletul si inima au alta varsta decat trupul. Ne-am revazut la fel de firesc si ne-am vorbit si recunoscut la fel de usor ca atunci cand intrebam de amfiteatrul unde se tine cursul care isi mutase sala sau cand intrebam cum se rezolva problema indrumarelor de proiectare. A fost frumos si au fost frumosi. Toti colegii mei sunt tineri si frumosi. Am scris pe tabla: ,,Tinerii promotiei 1985!’’. Da, si asa este. Fiecare a strabatut un drum in care realizarile au fost dintre cele mai diverse pentru ca spre deosebire de alte generatii, noi am strabatut si anii dinainte de revolutie si pe cei de dupa. Adaptarea la un sistem de valori care nu stia nici el ce nume poarta, n-a fost usoara pentru nimeni. Colegii mei au realizari in plan profesional si in plan personal. Cei mai multi nu au lasat sa se inteleaga ca ar fi unit cele doua planuri si sa la spuna ,,planul vietii’’. Am insa credinta ca vor afla. Stunt oameni minunati.
A venit si randul meu. Cateva zile in urma nu stiam ce le voi spune. Apoi am stiut. Am stiut ca vreau sa le spun ce am aflat eu despre fericire. Am stiut ca scopul meu este de a spune oamenilor ca pot fi fericiti si nu pot sa ocolesc pe colegii mei doar de dragul de a intra in tiparul in care cele doua planuri de realizari erau redate. ,,Am dat la TCM pentru ca nu mi-a placut curentul electric. Desi prieteni de familie, nasi, fini, toti erau in domeniul electric, am ales pe cel mecanic, eu indragind chiar desenul tehnic. Dupa cativa ani de pseudo meserie in domeniu, am ajuns si sunt azi auditor intern al sistemului de management. Unde? Intr-o mare firma din domeniul electricului. Acum ma ocup de calitatea curentului electric. Si m-am intrebat: de ce? De ce sa faci o viata ce nu-ti place? Si am cautat raspunsuri. Si am gasit raspunsuri. Am aflat ca Daca iubesti viata si viata te va iubi. Am aflat ca viata este ca o oglinda, daca ii zambesti iti zambeste si ea. Am aflat ca viata este asemenea ecoului, atunci cand strigi intr-o vale ,,Te urasc!’’ ecoul nu-ti va raspunde niciodata ,,Te iubesc!’’. Am aflat ca daca vrei sa ai o viata fericita sa o ancorezi de un scop, nu de un lucru material sau o relatie, pentru ca acestea se vor destrama. Am aflat ca sunt multe lucruri imposibile in puterile si in viata noastra dar ca este de dorit sa le cauti pe cele posibile care de multe ori raman nedescoperite pentru ca ne incapatanam sa ne impiedicam de cele imposibile. Am aflat ca numai moartea este ireversibila deci orice boala poate fi reversibila. Plecand de la o biopsie am ajuns la suplimente alimentare naturale. Nu spun la ce firma, ca nu din acest motiv ne-am adunat. (Acum pot sa spun ca este vorba de CaliVita.) Am aflat ca medicina alopata este ramasa in urma cu 100 de ani. Ea inca functioneaza pe modelul fizicii mecanice iar intre timp s-au facut descoperiri in fizica cuantica. Cele mai multe discipline si-au adaptat formulele, nu insa biologia si medicina. Nu-mi cer scuze fata de cei care lucreaza in domeniu. Un mare vis al vietii mele este de a le da copiilor mei ,,cate o undita’’ cu care sa pescuiasca, nu sa le dau cate un ,,peste’’ cu care sa-si potoleasca foamea o zi. Am un baiat care are lejer cateva salarii de ale mele. Si mai am un baiat, care a renuntat la electronica pentru a face jurnalism si care azi a devenit scriitor. Tocmai mi s-a implinit jumatate din cel mai mare scop al vietii mele. Unui baiat i-am dat ,,undita’’. A fost un dar, pentru ca el nu a stiut ca eu aveam de gand sa-i scot o carte cu scrierile lui. Anul trecut i-am scos cartea ,,Gandurile mele’’ – autor Victor Mazilu. Aceasta carte este o parte din articolele pe care el le-a scris intr-un blog facut de fratele lui. Sunt tare mandra de baietii mei. Am invatat ca scanteia divina exista in fiecare dintre noi si nu undeva in ceruri si nici in exteriorul nostru. Nu asteptati fericirea din afara, fericirea este in noi, in fiecare dintre noi! Va iubesc! Multumesc pentru atentie!’’
Am mai scris despre fericire. Am mai scris despre fericire si cand plecam inspre un vis pe malul marii si cand am gasit-o ca fiind unicul drum pe care voaim sa apuc pentru ca cel pe care eram nu era chiar ce voiam. Am mai scris despre fericire si cand incercam sa n-o gasesc in romantism … o idiotenie mai mare nu pare a exista, nu? Am mai scris si voi mai scrie pentru ca … intre altele am aflat ca ,,destinul iti va fi modelat de cuvintele pe care le folosesti frecvent’’. Eu mi-am pus in gand sa verific aceste spuse. Deci acest cuvant trebuie sa-l rostesc cat mai des, daca fericire imi doresc, nu?
Se scriu multe randuri in ultima vreme despre acest subiect. Toata lumea vrea sa fie fericita! Toata lumea da lectii si directii de urmat. Prins in capcana timpului limitat te gandesti ca le citesti mai tarziu, ca acum ai altceva de facut. Acum ai de muncit, de planuit, de cercetat cum sa faci imprumuturi, cum sa-ti iei un job in plus (in cazul in care ai unul) pentru ca visul tau este o casa, o excursie intr-o masina… Bat campii nu? Sa stii ca nu!
Tu poate nu te-ai gandit ca ti le poti permite, pentru ca nici un job ca lumea nu ai. Visezi doar ca ,,atunci’’ o sa iti permiti sa fii fericit. Nu incep acum cu teorii conform carora s-ar putea ca nici dupa ce castigi slujba de vis, dupa ce ai casa si … s-ar putea sa nu fii fericit! Sunt unii care isi pun in minte incearca si chiar reusesc sa-si atinga visurile cu multa munca si suferinta. Ajung ei sa afle fericirea? Nu cumva o vedem noi la ei dar ei nu o realizeaza? Daca suferinta si munca dureaza ani, ani din viata in care nu ai foast fericit pentru ca … ,,mai am nitel si termin imprumul’’, merita? Merita sa suferi si sa rabzi de foamea fericirii in speranta ca voi fi fericit cand voi avea casa, excursia, jobul? Daca intre timp se ivesc alte suferinte si fericirea atingerii lucrurilor dorite paleste sau nu te va mai interesa?
Poti inchide ochii si sa-ti inchipui ca ai jobul, ca ai si casa si esti si in excursie. Poti pretinde ca si cu ele si fara ele poti fii cum vrei. Unii spun sa-ti faci un obicei din a-ti pretinde ca esti fericit si fericirea va veni. Pe hartie e usor de scris, in viata cum sa-ti dictezi emotiile si sentimentele si furiile? Mie nu prea imi iese.
Auzi expresii de genul ,,Fii fericit, fericirea este in tine!’’. Dupa ce auzi asta esti mai fericit? Eu nu. Ba ma mai si enervez ca niciodata nu am inteles sensul cuvintelor astea: ,,fericirea este in tine’’ sau ,,stai de vorba cu tine’’. Pe cuvantul tau! …si ce sa-mi spun? Sigur ca asta mi se intampla ceva vreme in urma. Acum stiu ca sunt adevarate dar nu pentru ca le-am crezut … asa… peste noapte. Am citit si mi-am inchipuit lumea din perspectiva microscopului. Adica cercetatorii au gasit ca atomul este 99,9% gol. Iti dai seama ce inseamnna asta? Stii ca dupa ultimele descoperiri (Descoperirile fizicii cuantice – Poponin, etc. – am si eu niste articole pe aici cu transcrieri sin ele) ale secolului trecut, noi oamenii nu mai suntem chiar neinsemnati observatori si avem cuvant de spus in crearea realitatii care ne inconjoara?
Lumea asta ar putea fi asemuita cu un mare nor de vata de zahar care se modeleaza … nu dupa cum vor degetele noastre ci dupa cum vor gandurile, emotii, sentimentele noastre. Lucrul asta este tare greu de priceput. Este greu de priceput pentru ca ,,lumea rea’’ si ,,prietenii falsi’’ exista si … ,,cum sa scap de ei ca sa pot trai?’’ Suntem atat de inradacinati in convingerile pe care ni le-am creat avand ca model fizica mecanica incat este greu sa iti creezi convingeri noi! Stii ca un secret care s-a aflat (deci nu mai este secret) este acela ca Scanteia Divina este in fiecare dintre noi? Luand asta in considerare rezulta ca, eu merit tot ce pot sa-mi doresc si pot avea tot ce-mi doresc. Fericirea ar putea fi aflarea a ,,cum sa fac asta?’’
Ia incearca sa vezi cum este fericirea privind dinspre cunoasterea Legii Atractiei. Legea asta spune ca toate vibraţiile pe care le emiţi mental sau verbal se întorc înapoi la tine într-o formă similară. Daca eu azi incep un ,,bulgaras’’ mic de fericire de genul ,,sunt fericita ca traiesc’’, vibratiile se vor reintoarce dupa ce au rezonat cu altele de ecelasi fel, la fel ca si ecoul. Si bulgarasul se mai mareste nitel. Noi, oamenii, de regula azi incepem bulgarasul de amaraciune: ,,n-am bani’’, sunt bolnav, nu ma inteleg cu partenerul, seful e ‘naspa, etc., etc. Asa suntem siguri ca maine vom avea evenimente care ne asigura aceleasi sentimente doar ca nitel mai adancite. Asa dar: ,,voi fi fericit cand …’’. Ce crezi ca va veni maine? Va veni si mai mult ,,voi fi fericit cand …’’. Si tot asa muncind si suferind cu speranta la o fericire, se pare ca nu v-a veni niciodata, tinand cont de aceasta lege.
Unii, foarte atenti la tot si la toate, foarte logici, nutresc o farama de fericire doar cand pot controla, cand sunt siguri pe ce vad si ce afla si va incearca sa controleze pe copii, pe parinti, sa analizeze casele de marcat, economiile din banca … pe subalterni, etc. Dupa o privire la Legea Atractiei vedem ca dorinta ca lucrurile sa fie sub control se va intoarce, si mai apriga, si ce aduce? Pai va aduce, la un moment dat, atata dorinta de a stii si controla incat va veni la pachet cu suferinta de a nu putea fi in toate locurile und ear trebui sa fii . Daca esti sincer cu tine iti vei da seama repede ca spre asta te indrepti. Nimeni nu spune sa nu-ti faci planuri. Tine cont insa de faptul ca de dimineata pana seara tu emiti vibratii. Daca in tot acest timp emiti vibratii de dorinta, de grija ca nu poti, de suparare pe obstacole, de ranchiuna pe cine iti sta in cale, de nemultumire pe sistemul sanitar si ura fata de guvern etc., etc., te gandesti putin ca vibratiile visului implinit … nu prea are de unde sa vina? Nu gandi iar ca realitatea exista, o vezi si iti sta in cale. Iar te intorci la fizica mecanica? Iar ,,voi fi fericit cand …’’.
Avand in vedere norul de vata de zahar este usor sa te gandesti ca vrei sa-l modelezi ca sa-ti aduca fericirea, lucrurile care sa te faca fericit. Cum? Fa-ti niste planuri, pune-ti pe hartie vise, stabileste-ti scopuri, pune si date de timp cand le vrei realizate. Gandeste-te la ele dar … fii fericit! Daca de dimineata pana seara emiti ganduri, emotii, sentimente pe care vrei sa le retraiesti si maine, iti vei inmultii fericirea pana va ajunge la tine mult mai mult decat realizarea planurilor pe care ti le-ai facut. Eu imi fac tot timpul exercitiile de fericire. Gasesc multe lucruri in viata mea pentru care am de ce sa fiu multumita si fericita. Mi le aduc aminte cat mai des. Da, am planuri, am vise, am bifat vise realizate dar cel mai mult fug de starea in care ,,voi fi fericita cand …’’.
,,Increderea in Univers”. Ce ar trebui sa insemne acest lucru?
In ultima vreme am auzit mai des aceasta exprimare. In seara asta mi-a trecut prin fata ochilor un articol cu titlu asemanator. Mi se pare mie sau cineva se eschiveaza si in loc de Dumnezeu spune Univers? Daca luam in considerare mai multe universuri si pe toate le numim Univers, atunci exprimarea ,,Incredere in Univers” se poate traduce si cu ,,Incredere in Dumnezeu”. Eu cand vorbesc de Increderea in Dumnezeu, imediat vorbesc si de Increderea in Legile Lui. Tu daca vorbesti de ,,Increderea in Univers”, cam la ce te gandesti? Cum il consideri pe acest Univers, ca sa ai incredere un el? Ori sunt eu mai batrana, ori eu cand aud de univers ma duc cu gandul la planete, stele, comete, distante in ani lumina, soare … Daca am sau nu incredere in cele enumerate, conteaza? ,,Increderea in Univers se invata”. Cu pasi mici in directia buna, iti construiesti increderea … de fapt se spune ,,cu rabdare”. Dar de ce? Ca sa ma salveze si sa-mi implineasca nazuintele? Cum poate niste planete si pulberi de stele sa-mi indeplineasca mie dorintele si sa ma ajute sa-mi ating scopul in viata? Ceva nu se leaga. Prefer exprimarea ceva mai babeasca ,,Increderea in Dumnezeu”. Multa vreme nu am vrut sa vorbesc despre asa ceva pentru ca nu stiam sa raspund la posibila intrebare: ,,In cine ai incredere?”. Sigur nu am fost singura care avea aceasta ezitare.
Este foarte adevarat ca atunci cand spun Dumnezeu, spun tot ce exista, se vede si nu se vede, deci toate universurile, cate ori fi ele, impreuna cu legile dupa care functioneaza ele si mai spun si farama de suflet care exista in fiecare om. Spun campul cunatic care leaga toti atomii universurilor, spun energia unui electron si ideea de a crea primul atom.
Cand spun Incredere in Dumnezeu, spun constientizarea a tot si a legilor dupa care functioneaza totul in univers: forma orbitelor planetelor si galaxiilor, fortele care le tin pe drum, ciclurile de viata ale vietatilor si apelor pe pamant si ,,desteptaciunea” celulelor care stiu cum sa se inmultesca si unde sa se aseze pentru a forma intregul, spun legea conform careia materia se structureaza.
Cand spun Incredere in Dumnezeu, spun Incredere in Legea Karmei. Legea Karmei spune ca ne-a fost data puterea de a ne atrage viata pe care ,,azi” credem ca o avem, pe care credem ca o traim, pe care credem ca o meritam. Cand spun Incredere in Dumnezeu, spun increderea in viata pe care o pot avea daca imi schimb crezurile de acum care nu sunt tocmai bune pentru a le avea si ,,maine”.
Eu stiu si cred, ca totul este un ocean in care plutesc atomii. Acesti atomi se cupleaza intre ei si formeaza structurile realitatii mele, in conformitate cu emotiile mele. Crezurile mele nasc emotiile mele. Emotiile emise se reintorc la mine impreuna cu realitatea formata. Sunt magnet pentru viata de ,,maine”. ,,Azi” sunt fericita ca sunt sanatoasa, ,,maine” voi fi si mai fericita, posibil si din alte cauze. Emotiile mele de fericire creeaza realitatea mea de ,,maine”. In aceasta lege Cred si am Incredere. Ii multumesc Lui Dumnezeu in fiecare secunda ca exist! Ii multumesc Lui Dumnezeu ca am cunoscut si am incredere in legile date de El. Starea mea de multumire de ,,azi”, vine ,,maine” amplificata.
As fi putut fi planta, apa, piatra sau stea, dar sunt om si pentru asta Ii multumesc Domnului.
Iti multumesc Doamne ca EXIST! Am incredere in Tine!
,,În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… există şi mai mult, acolo de unde a venit asta. Bunătatea Universului nu este limitată. Îndestularea este ordinea firească a lucrurilor. Binele nu se isprăveşte niciodată — deşi îşi poate schimba forma.”
Am primit acest mesaj intr-un moment in care aveam senzatia ca ceva bun venit poate fi un accident. Desi nu prea recunosc, ma mai prinde si pe mine … gandurile alea rele. Dar binele a venit, a venit si acest mesaj care … ce vrea sa spuna? Ma tot gandesc cum sa-l traduc mai ,,citet” si imi apare in fata un trandafir superb, o poza. Te-ai gandit vreodata cum de stiu celulele unei petale in ce ordine sa se aseze una dupa alta pentru a forma petala superba de trandafir? Sau atunci cand celulele tulpinii se aseaza una dupa alta, cum de nu se aseaza si printre cele ale petalelor? Am adus aceste intrebari in discutie pentru ca sa-ti amintesti ca exista legi care actioneaza indiferent de faptul ca le cunoastem sau nu. Asa cum petala de trandafir s-a format, asa se ofileste, intra in descompunere, putrezeste … si totusi trandafiri inca exista. Cum? In Natura totul se transforma, nimic nu se pierde. Asta ar fi un punct de plecare.
,,Binele nu se ispraveste niciodata … desi isi poate schimba forma.” ,,Dumnezeu este iubire.” ,,Iubirea este arhitectul Universului.” ,,Iubirea este cea mai puternica forta in Univers.” Toate astea nu inseamna altceva decat ca legile care s-au dat la facerea lumii ,,comploteaza” ca binele sa triumfe. Daca toti si toate au la baza atomul cu elementele lui si legile dupa care au loc reactiile, putem face (gandi si simti) in asa fel incat binele sa ni-l aducem atata cat vrem noi … dat fiind ca legea atractiei asta spune: suntem magneti pentru trairile noastre pe care le-am emis anterior. Daca suntem atenti la acest aspect atunci vom simti infinitatea iubirii. Atomii sunt firicele de ,,nisip” in oceanul care este Universul. Suntem structuri formate din atomi dupa legea iubirii care este ,,arhitectul Universului”.
Din batrani se spune ca un necaz nu vine niciodata singur. Te asigur ca la fel se intampla si cu bucuria. Deci ai puterea de a-ti atrage ce vrei. ,,Dacă îţi doreşti iubire trebuie să emiţi iubire. Toate vibraţiile pe care le emiţi mental sau verbal se întorc înapoi la tine într-o formă similară.”- Louise L. Hay
Iubirea este singura realitate si nu este un simplu sentiment. Acesta este adevărul suprem care stă la baza creatiei. – Rabindranath Tagore
Care este cea mai buna intrebare pe care ti-o poti pune azi?
,,Ce-ai zis? Ce poate sa-mi aduca mie bun aceasta intrebare? Spune tu daca stii! ” Poate esti tentat sa gandesti asa dar poate mai stai putin sa te gandesti. Am dat peste o poveste a unei femeie de afaceri care intr-un un moment delicat din viața sa, acela în care după doi ani de muncă fără rezultate se afla pe punctul de a renunța. Salvarea a venit din partea mamei care a a intrebat-o daca este convinsa ca hotararea de a renunta nu e luata cu cinci minute mai devreme decat momentul in care va venii rezultatul?
Te gandeai la asa ceva? Eu nu, desi am citit cateva citate in acest sens. De unde stii ca daca renunti nu te vei intreba toata viata ,,cum ar fi fost daca?”. Sunt intr-un MLM si deocamdata n-am de gand sa renunt dar ma gandeam la cei care vor s-o faca. Eu cred ca cei care vor s-o faca nu stiu sa fie cinstiti cu ei. Toti vorbim de integritate, minciuna, etc, dar un lucru deloc simplu este cel mai banal pe care poti sa-l faci: sa incerci sa te intrebi ce-ti doresti de fapt. ,,Bani!” Raspunzi repede, avand in cap doar nevoile imediate si alea care se ,,vad”, si negi repede competentele tale. ,,Nu-i de mine!” Cauze pot fi si de natura educationala. Afacerea ta nu are cum sa fie mai valoroasa ca tine. Daca nu ai cunostinte in domeniul in care ai intrat poti sa le inveti dar eu cred ca alta e problema. Nu poti da vina la infinit pe factorii externi gen timpuri, criza, rautate. Cred ca nu esti convins ca tu meriti mai mult decat crezi tu ca meriti, cred ca tu nu te-ai gandit serios la ce iti face tie placere sa faci. Nu ai avut rabdare cu tine sa-ti gasesti harul cu care ai fost inzestrat, lucrul pe care tu il faci foarte bine. Chiar daca pentru moment tu spui ca vrei bani, ce-ti spun eu sa cauti la tine nu te opreste din acctiuni. Lumea de acum vorbeste de puterea emotiilor noastre. De aceasta putere putem beneficia daca stim ca ele rezoneaza cu ale altora si atunci bucurand pe altii ne facem noua bucurii.
Poate fi de ajutor o intrebare buna? Bineinteles alta decat … ,,sa renunt?”. Am urmarit un interviu al lui Andy Szekely si de la el am luat ideea. In raspunsuri se furiseaza scuze si nu de putine ori inchid niste drumuri care numai in mintea noastra sunt inchise. Asadar, ideea asta mi se pare minunata: acolo unde spui ,,gata, nu mai pot” incepi sa-ti pui intrebari: am obosit sau nu imi bucura sufletul? Ai putea incerca si cu asta: ce as putea muncii fara oprire si sa nu mi se para munca?
Ma gandesc ca unora … si mie, ne-ar face bine putina ,,prelegere’’ despre curaj.
Sigur ca statistic vorbind, sunt nenumarate lucrari, randuri scrise, profesii chiar, ganduri si jocuri, toate care vor sa te invete curajul. Nu voi fi eu cea care voi da definitia curajului sau lipsei de curaj si nici sfaturi despre cum sa ti-l faci. Pur si simplu voi insira cateva idei care una dupa alta mi-au dat curajul de a scrie si a vorbi atunci cand alta data as fi fost nevazuta si neauzita.
Despre iubirea de sine am mai scris cate ceva pe aici. Am gasit de curand si o alta exprimare, careia ii spune acceptarea de sine. Acceptarea de sine este cea care ne face sa nu ne mai comparam cu altii si ne lasa sa traim … sa traim in sfarsit! Reusim sa traim liber si …frumos. Pentru ca priveam numai in afara sufeream considerandu-ne mai putin buni, frumosi, destepti, talentati… Pretentiosii, perfectionistii sunt cei care sufera cel mai mult. De obicei pretentiosii sunt perfectionistii desi uneori nu stiu ca asa se numesc, ei doar au pretentii de la ei. Si ce se intampla atunci? Intreaga noastra lume se prabuseste.
Daca ar exista ceva care sa ne faca sa ne acceptam exact asa cum suntem, fara sa mai fim dependenti de comparatiile care le facem cu exteriorul, fericirea am inventa-o si Raiul ar cobori pe pamant! Asa ar trebui sa fie! Daca ne-am da voie, macar pentru o clipa, sa fim de ajuns exact asa cum suntem … ce fericire pe capul nostru!
Mi-a luat mult timp pana sa ma bucur de mine asa cum sunt… mai am scapari da’… Citeam ca trebuie sa ma privesc cu sinceritate si sa fac pace cu mine insami. Cum adica sa fac pace cu mine? Citeam ca trebuie sa ma uit cu blandete si cu iubire la tiparele acceptate ca cele mai bune. Ma uitam mereu cu blandete la mine dar mereu cu ochii celui care vede indiferent ca vrea sa vada sau nu. Citeam ca trebuie sa-mi dau voie sa fiu eu si sa fiu impacata cu modul in care sunt. Mi-am dat voie sa fiu eu… din cand in cand, …si m-am impacat cu modul in care functionez doar dupa ce m-am acceptat cu totul.
,,Fericirea, iubirea, respectul, aprecierea … ele nu vor veni niciodata din afara.’’ Pe masura ce auzeam si citeam asa ceva, deveneam mai convinsa de amploarea pe care o lua proza. Cei care nu aveau alta treaba decat sa-si astearna pe hartie ideile minunate care se mai puteau inventa, scriau! Oricum, notiunea de respect nu am adorat-o niciodata. Acum nici atat n-o am la inima si am gasit un citat care sa-mi intareasca simtamintele: ,,Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea. – Lev Tolstoi’
Din Lazarev am invatat ca gandurile si faptele mele afecteaza vietile copiilor mei si ca nu sunt doar cat ma vad in oglinda. A fost ca o palma peste ochi cand am realizat ca sunt infinita si mai ales …trebuie sa gandesc pentru a nu face rau! Trebuia sa invat sa gandesc si pentru a stii sa fac bine! Mai era ceva nou: iubirea, portii de iubire … unde am ajuns? Pentru a-mi usura intelegerea acelor neobisnuite idei, absolut noi in viata mea, mi-am inchipuit ca energia unui electron, a primului si ultimului electron din universurile create de Dumnezeu, este Dumnezeu. (Lazarev spunea ca putem sa-I spunem si ,,Domul X’’ celui care a avut idea facerii Lumii.) Dumnezeu nu poate fii decat iubit, nu am decat sa iubesc tot .. si pe mine! In fiecare om este Dumnezeu, nu ma mai supar pe nimeni si pe nimic pentru a nu-l supara pe Dumnezeul din mine. Acest gand m-a ajutat foarte mult. Mai imi permit sa am o parere proasta despre mine, despre Dumnezeul din mie? … Daca ti se pare mult spus am vesti pentru tine: sufletul are greutate si s-a cantarit. El este nemuritor si cred ca de Dumnezeu e facut. Tu esti muritor, El nu!
Dupa ce am aflat ca ,,cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu – sălăşluieşte în interiorul omului‘’ a inceput sa-mi fie frica sa-mi mai fie frica! Intai ca nu stiam prea bine cum frica mea va afecta vietile copiilor mei si pe urma … ii minimizam Divinului din mine puterea, indoindu-ma de ceva! Mi-a fost groasnic de greu la inceput. Vedeam cu ochii mintii unitatea dintre mine si lume si tot nu puteam sa-mi reprim primele imbolduri de teama si nesiguranta. Apoi am aflat Legea Karmei, puterea pe care o avem si care ne-a fost tainuita sute de ani, puterea de a allege, de a face alegeri constienti ca vom trai ce am ales.
Este un drum greu, lung, dar absolut necesar si extrem de frumos. Sa constientizezi ca toti atomii lumiilor sunt conectati intre ei si pe acolo esti si tu, sa constientizezi ca fiecare suntem ,,acolo’’ unde am ales sa fim si ca niciunul nu-I mai bun, rau, frumos sau urat … iti da o libertate pe care nimeni nu poate sa ti-o aduca. Atunci incepi sa te iubesti si sa te apreciezi. Atunci inveti ce-i acela curajul pentru ca poate gresesti putin dar nu-I nimic, se reapara, totul se repara. Si Doamne, cata libertate imi poate oferi acest lucru! ,,Doamne, liber mă simt în sfera Ta. Captivi sunt cei de-afară. – Valeriu Butulescu’’ Ceva timp mi-a trebuit pana sa inteleg pe pielea mea cuvintele acestui citat. Nu este o libertate care sa dea in aroganta sau in mitocanie, ci o libertate care imi permite sa traiesc … cu viata. Este o libertate care simt ca ma apropie de ceilalti. E interesant ca atunci cand incepi sa te vezi pe tine cu adevarat, incepi sa-i vezi si pe ceilalti cu adevarat. Normal, daca toti suntem la fel. E minunat cate usi poate deschide acceptarea de sine, pentru ca tie ti-e mai usor sa le deschizi.
Atunci cand ne acceptam pe noi insine cu adevarat, nu mai asteptam de la ceilalti sa zica ,,da” si nu mai incercam sa mai demonstram nimanui nimic. ,,Este cea mai frumoasa calatorie pe care ati putea sa o parcurgeti vreodata…’’ – am citit asta dupa ce am realizat ca nu-I posibila cale de intoarcere. Nu am pierdut prea mult timp cu mine dar asta a fost un lucru pe care l-am recunoscut destul de repede si clar. Este minunat de parcurs drumul pe care apuci dupa ce te vezi prin ochii Creatorului.
,,De ce trebuie sa-mi pun un scop?”
Intai ca am o familie mai mult decat minunata si aceasta poza e facuta la sora in casa pentru ca ea e parte din suletul nostru. Am mai spus poate ca titlul cartii a fost sugerat de prietena mea care a visat acest lucru. Nu-i minunat? Pentru cine n-a citit cartea, tricoul cu ce-i scris pe el a fost dorinta expresa a scriitorului intr-unul din articolele lui. Tricoul fratelui a venit implicit. Anul asta in ziua Sfantului Gheorghe ne-am mutat impreuna, eu si scriitorul. In ziua Sfintilor Mihail si Gavril cartea implineste un an. Doamne Te iubesc si-Ti multumesc ca exist! Am facut un concediu de vis cu nepotii si baiatul si… am fost in excursie cu CaliVita, excursie pentru care buzunarul imi spusese ca nu am cum sa merg. Si ce daca, mai am o prietena care mi-a spus ca nu stiu eu sa fac socoteli si ca ea stie ca merg. A fost minunat. Puiul meu cel mic isi conduce masina… inca nu i-a pus nume. Am crescut un nivel in CaliVita atunci cand speram mai putin. Am cald in casa… Un vis care chiar imi parea vis atunci… cu cati ani in urma l-am scris? Acum imi tratez durerile de cap plecand la cumparaturi… aici si eu am crescut. Mai am… dar mi-e somn. 
