Monthly Archives: decembrie 2011

M-am reintors.

Am multe de povestit dar cred ca imi voi impune o ordine.
Azi cind am realizat ca pot scrie din nou in pagina mea draga, zboara.mycali.biz (mi-a fost atit de dor de ea), azi am aflat o veste care nu ar bucura pe nimeni. O voce mult iubita de mine s-a stins! O voce cu suflet, daruita de Dumnezeu Madalinei Manole se va face auzita doar in ceruri si in sufletele noastre.

O alta ,,tragere de mineca” imi aduce aminte inca o data ca nu noi scriem destinele si ca fiecare are un drum de parcurs si ca oricit de mult am vrea sa ajutam nu reusim si poate nu ne este permis sa ajutam. De cine? De ce? Nu noi hotarim. Eu, si cred ca, multi raminem cu mihnirea ca nu putem mai mult.
Cind cineva drag mi-a murit, copilul meu scria in blogul lui ca va fi nevoit sa traiasca in continuare ,,fara o parte din corp”. Este o comparatie de care imi amintesc adesea. In unele cazuri ,,o parte din corp” este pe un drum gresit, dar cine sunt eu sa spun care este cel bun?

Revenind la Madalina, daca nu as lua in considerare destinul, nu de mine scris, as spune, fara nici o retinere, ca parte oricit de mica din produsele CaliVita i-ar fi dat alt sens problemelor ei. Gindim cu inima si creierul dar si acestea sunt alimentate cu ceva si cind nu sunt cu ce trebuie pot fi ajutate. Sunt boli-dusmani care sunt foarte bine travestite.

M-am reintors, miine sunt iar aici!
Pa!

scris 14.07.2010 ora 12.15

Vreau sa cred ca voi mai scrie ceva vreme pe aici sau oricum pauza va fi foarte mica.
Iti este bine, nu iti este bine … mergi inainte! Simti ca inaintezi ca o barca in susul apei … mergi inainte! Incerci sa te gindesti ca esti vesel, incerci sa zimbesti … sigur gasesti si citeva motive sa zimbesti … mergi inainte!

Optimismul asta de care ar trebui sa ti cont mereu este ca un balsam pe suflet citeodata (daca ti-ai invatat bine lectia).
Am petrecut o zi minunata.
Trebuia sa ajungem la un gratar, undeva la poale de munte. Cum avem internet, cautam ,,Timpul probabil” si descoperim … ploaie, nor, urit, urit. Bun. Raminem in Bucuresti (gasca aproape completa: mama, matusa, copii, etc.).
Hai la magazin sa achitam facturile! Hai sa le achitam daca putem. ,,Nu avem sa va dam restul”. Unde esti tu Stress Management? De ce nu se scrie pe nicaieri: fabricati bani fixi acasa? Noroc ca primim un sfat intelept: ,,la coltul strazii gasiti sa schimbati”. Gasim coltul strazii: ,,nu evem de loc … bani”…!!! Repede, dar repede Rhodiolin! Ce nervi sa ai sa rezisti?  Am disparut repede din zona, ne-am dus in Cismigiu (nu sa achitam facturi ca ne trecuse si am lasat pe altadata). Nu ne-am asteptat la asa o zi frumoasa.
A! Intre timp am aflat ca cel ce se ocupase cu internetul dimineata, vazuse vremea urita, dar … cea din Bucuresti. Sa ne intelegem, vremea din Bucuresti nu este aceeasi cu vremea de la poalele muntilor?!?
Am avut inspiratia sa intram in Cismigiu pe poarta care este foarte aproape de Lacul lebedelor. Am vazut un adevarat
spectacol dat de jocul (nu stiam daca se joaca sau se mai si supara) lebedelor. Isi intindeau aripile, le scuturau, le netezeau dupa care incercau sa-si ajunga cite o surata. Nu ne-a fost usor sa le parasim, dar ne-a furat privirea un paun si pe urma altul. Unul Indian, unul Imperial, ambii ne-au aratat superbele lor cozi in toata splendoarea lor. Daca primul era ca o pinza pictata de un maestru pictor, al doilea ziceai ca era o zina din povestile cu zine si zmei: alb si diafan asa cum numai natura poate crea. Cu greu i-am parasit si am plecat spre …apa. O ora am ris in hidrobicicleta. Baietii mai ,,obraznici” nu prea aveau loc de noi, de fapt nici in hidrobicicleta nu mai aveau loc de cit de tare se distrau cind pierdeau directia sau si mai si, noi o pierdeam. O ora de balaceala minunata, a fost asa de binevenita la sfirsitul asta de saptamina.
Iti este bine, nu iti este bine … mergi inainte! Daca vrei, forte nevazute de duc pe cite o oaza de verdeata.
Pe data viitoare!

scris 27.04.2010 ora 7.45

A fost miercuri 21 aprilie 2010!
Am fost la seminar. S-au prezentat articole interesante despre produse, despre afectiuni si despre micile mari ,,minuni” aduse sanatatii, de produsele noastre dragi.
Citeva puncte ,,forte” (dupa parerea mea) au fost: prezenta unuia din baietii mei la acest seminar si articolul cu totul iesit din comun al managerei care a organizat acest seminar, Lucica Manaila.
Oricum si oriunde baietii mei sunt puncte forte dar aici surpriza a fost prezenta lui. La sfirsit mi-a povestit impresiile frumoase pe care si le-a facut, am fost si mai fericita,  si discutia pe care am avut-o in drum spre casa a fost delicioasa.
A fost o zi de primavara cu soare afara, si in cuvintele ei despre soarele care ar trebui sa fie in sufletele noastre Lucica ne-a indemnat frumos si competent spre iubire si iertare intru sanatatea noastra, intru fericirea noastra.
Despre iubire si ce inseamna ea, am citit ,,citeva” volume si ,,citeva” articole dar … Lucica face in asa fel, incit si cei care nu-si pot imagina spusele ei (nu totul se poate desena) o urmaresc cu atentie. Nu asta m-a incintat de fapt ci modul in care pune ea punctul pe ,,i” si imi mai clarific cite o idee.
Stilul ei atragator si atit de personal, este inconfundabil.
Astept, ca de obicei, urmatorul seminar.

scris 22.04.2010 ora 12.52

Astazi, cineva m-a facut fericita!
Intr-un mod la care nu m-am asteptat pentru ca nu m-am gindit niciodata. De fapt surpriza a fost reactia … mea.

Duminica … duminica nu se face nimic. Nu se programeaza nimic, nu se face nimic din ce suporta aminare. Se bea cafeaua pina cind se simte o anumita stare de trezire … Daca nu si-a facut treaba cafeluta se vine cu cafeluta nr 2. In continuare, daca este necesar se aplica citeva retusuri cosmetice, o sprinceana, o unghiuta etc. Dupa amiaza un somnic (nu prea mare) de frumusete, o plimbare cu o prietena, doua, dupa caz sau o cafea cu sora siameza (se stie ea care este). Si cu astea fiind spuse se cam termina duminica …
Duminica asta, stiam ca vreau (vorbisem cu ea de simbata) sa ma duc la sponsorita mea. Dupa ce toata simbata m-am chinuit sa fac pe gospodina (ultimul scop din viata mea este sa devin gospodina) dimineata de duminica nu mi-a ajuns pentru cele doua cafelute (necesare unei fete la care sa te poti uita) asa ca am taiat din programul de cosmetica si am plecat. Mi-am sunat doua coechipiere, de fapt imi sunt si prietene apropiate.
Deci am fost in ,,program” de la orele 14 la 19 si ceva. Cui i-ar trece prin cap ca si invatatul poate fi frumos.
Am ris cu sponsora noastra si am povestit, si ne-am notat si am intrebat si iar am intrebat si ne-am uitat pe poze. Ce fantastic lucru este sa faci ce iti place!

Dupa ce azi am strabatut orasul de doua ori (mai era putin si ieseam din tara fara pasaport), acum scriu dar … ma asteapta niste cartofi sa-i fac intr-un fel (bineinteles prajiti), asta pentru ca am puiul acasa.

Super zi!

scris 20.04.2010 ora 18.30

Marti 30 martie, la sala Dalles din Bucuresti, a avut loc seminarul organizat de echipa ,,Vulturilor”. Managerului nostru i se spune Vulturita, echipa este a vulturilor, … va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea de a ma compara cu un vultur?!? Numai cind m-am vazut pe scena am realizat ca … si eu fac parte din echipa, deci: sunt Vultur.
Seara a fost una din acelea in care nu sti cit este ceasul, dar esti foarte uimit cind ti se spune ca s-a incheiat. A fost minunat. Edificarile au fost facute, noii invitati felicitati, s-a facut chiar si un Plan de marketing in care Viorica a vrut sa ne mai inscrie inca odata pe toti.
Uneori incomoda, alteori nesuferita, alteori o povara (vorbesc pentru incepatori) ,,Lista de nume” a fost facuta si prezentata profesional – se zice, minunat – as zice eu, de Vulturita Dana.
Daca simtim ca suntem in usoara disputa cu creierul nostru, adresati-va cu incredere ,,Melatoninei” ne spune o alta vulturita.
Si ca sa nu avem nici un dubiu daca este bine sau nu, sa fim Vulturi, Lili ne-a convins ca putem sari de la stadiu de gaina (in cazul in care asta credem despre noi), la stadiul de Vultur.
Sa ajungi la 18%, inseamna ca sti ca esti Vultur, ca sti clar unde mergi, care iti este Telul.
Care ar putea fi … ce comparatie s-ar putea face, totusi, intre Vultur si Broscuta?  Comparatia a facut-o Iulian, Vultur ajuns la 18%, intr-un material de suflet care a mers paralel cu o parte din viata lui.
Nu mi-a fost usor sa inteleg comparatia, sau n-am vrut (ma gindeam la comparatia Vultur – Leu), dar intrind in atmosfera creata, am inteles ca a fost o alegere fericita. Nu stiu la ce s-a gindit el cind a scris materialul, dar stiu ca Broscuta este ,,un suflet” ocrotit de Maica Domnului. Maia mea imi povestea adesea asemenea povesti. Atunci cind faci ceva cu suflet, asa cum ii ajuta Iulian pe toti cei care ii cer sfatul, ,,Cineva acolo sus” te ocroteste si te ajuta sa te transformi din Broscuta in VULTUR!
A fost o seara cu adevarat frumoasa!

scris 02.04.2010 ora 21.16

Minuni se intimpla la tot pasul. Minunile ni se arata zilnic, trebuie doar sa avem ochi sa le vedem.
Daca ai ajuns sa citesti aceste rinduri … ,,Cineva” acolo sus vrea sa-ti arate ca te iubeste.
Fii fericit !

scris 29.03.2010 ora 13.31

Ce frumos suna: sa faci un lucru cu placere!
Cita vreme de cautari poate insemna lucrul asta? Cita vreme de intrebari: de putut, s-ar putea sa pot, dar… cum aflu ,,ce sa pot”? Este o intrebare care nu este chiar usoara … sau ma rog, ea poate fi usor de pus, dar raspunsul este mai greu.
Nu este usoara pentru ca este pusa inainte de a incepe actiunea. Daca nu poti sa faci ,,ce vrei”, te agiti pina obti ,,ce vrei” sau o lasi balta. Dar … daca nici nu sti ce vrei sa incepi …
Intre lucrurile ,,minunate” pe care o femeie la face cu ,,mare placere” acasa, de fiecare data imi propun si le si fac: pauze. Pe moment suna frumos dar, dupa citeva minute ai iar in fata lista cu ce urmeaza, asa ca … tot acolo ai ajuns. M-a salvat un telefon:
– buna, ai treaba? eu sunt acasa, te astept…
– nu, nu am treaba (facusem ceva dar nu ce imi propusesem de dimineata), vin repede! Facusem curat in bucatarie si imi propusesem, in toata casa, mai putin bucataria… M-am imbracat repede.
M-a asteptat, draga mea Star sponsora, cu o surpriza. M-a pus pe mine sa manevrez aparatul de biorezonanta… Uau !!!
Am deschis ochii cit de mari am putut si am incercat sa memorez si ce nu trebuia … adica tot. Era asa o senzatie … placuta, pentru ca avusese incredere in mine si ma simteam tare bine, placuta pentru ca tare imi place sa umblu cu aparatul sau … mi-e drag de el, pentru ca stiu exact ce face, si ca poate fi extraordinar de bun prieten al sanatatii omului. Poate fi chiar cel mai bun prieten al omului pentru ca iti spune ce ai, sau ce nu ai, de unde vrei tu sa-l intrebi. Si ce prieten poate sa te averizeze: vezi ca organul X poate fi stresat in viitorul nu foarte indepartat? Ia masuri!
Este putin spus dar… in citeva cuvinte cam asta am facut si toata duminica (adica a doua zi). Pentru a doua zi aveam
programat sa fac mici retusuri prin casa si sa intru eu la ,,cosmetica” – adica in miinile mele. Am plecat la 7 dimineata !!!
Ar fi trebuit sa string de git pe cineva, inainte sa fac un asa sacrificiu: sa ma scol la 7 duminica dimineata?!?
Ne-am intors la 8! 8 adica 20 ! Dar a fost minunat! Toata ziua, citeva ore am stat in frig dar nu l-am simtit, am incercat sa
ajutam, cu ce poate mama natura, oamenii aflati in suferinta. Cu ce poate mama natura, pentru ca noi recomandam
vitaminele, mineralele, antioxidantii, … substante pe care mama natura le-a facut indispensabile organismului nostru. Si mama natura este blinda cu noi si nu ne da reactii adverse.
Cui sa multumesc pentru ca, desi nu am fost decit persoana de observatie, am fost atit de impacata si fericita cu mine,
pentru ca faceam … tot ce faceam imi placea? ,,Un lucru” facut cu placere!
Sunt un om norocos, nu?