Blog

Lenea la putere! Robert Kiyosaki zicea, nu știu dacă este exactă, că cea mai eficientă este lenea. Ha! Sunt mama eficienței. Îmi propusesem să fac ceva ce necesita munca făcută de creier… nop, n-a ieșit: m-am apucat de scris. Am făcut la fel ca studenții care se apucă de făcut curat în sesiune, dar asta e. N-ar fi nimic grav dacă ar fi mai rar…

Poate ajung și la subiect. Am citit cu ceva vreme în urmă o carte de loc subțire scrisă de Gregg Braden despre compasiune. Am căutat-o acum și nu am găsit-o deci titlul este altul. El vorbea despre compasiune ca o uniune a trei trăiri, cum ar fi mila cu empatia și nu mai știu ce. M-a învățat el multe dar pe asta nu. Imediat ce am terminat cartea aveam noțiunea mea despre compasiune. Ea, pentru mine, este înțelegerea ecoului. Este înțelegere și tot ce mai poți să simți pentru Dumnezeu! Când ai compasiune pentru cineva înțelegi că el este ,,buricul” Universului (care este Dumnezeu) și este la momentul și locul pe care el și le-a atras. Prin el înțelegând el, înaintașii lui, emisiile celor din locul geografic în care locuiește, etc. El este în valea în care aceștia au ,,strigat” și acum trăiește evenimentele care să-i creeze trăirile emise anterior. Dacă este amărât și sărac posibil ca emisiile anterioare să fi fost de ,,nu merit”, nu-s bun de nimic, mai bine sărac sau cele aducătoare de boli în care s-a desconsiderat și s-a umilit și s-a simțit umil, ca fiind ființă nevrednică și păcătoasă în fața lui Dumnezeu (cum ni se spune de aproape două mii de ani). Sunt în locul în care am emis eu în toate viețile mele și ce au emis strămoșii și cei din zona geografică în care m-am născut. Dacă se înțeleg lucrurile astea, poți să-l ajuți cu un bănuț sau nu, poți să-l ajuți să rezolve o situație sau nu. Dar, Nu îți este permis să-ți fie milă de el pentru că desconsideri Legea, adică Putearea, data lui de Dumnezeu, de a-și alege calea (emisiile lui) și a-și trăi ce atrage (evenimentele aduse de Ecou). Niște frici trăite atrag după ele, ani în care să te ferești de… nici nu contează dacă sunt frici de ploi, căței sau oameni, nu contează dacă îți este frică de anumite trăiri sau anumite categorii de oameni (mincinoși, hoți, frustrați, etc). Discernământul are ceva de spus dar când la bază au fost fricile prea mari, ca să te poți feri în continuare, iar și iar, ecoul sau universul, cum vrei să-i zici, îți aduce evenimente, oameni de care să te ferești iar și iar. Partea cea bună este că se poate scăpa (sunt metode) de aceste frici și implicit de tot ce te fereai pentru că se vor dizolva situațiile aduse de Ecou, nemaifiind ,,zisul” adică frica. Cum nimic nu este degeaba, apariția unui asemenea om în față poate avea foarte multe însemnări. Dacă judeci astfel de oameni, îți apar pentru că starea de judecată trebuie să reapară. Dacă îi desconsideri, vor fi mai mulți pe care să îi desconsideri.

Mai vorbea Gregg de empatie. Nu m-a dat afară din casă curiozitatea ca să încerc să înțeleg dar ca să te pui în pielea unui amărât (așa se zice – infiferent de motivul din care este amărât) ca să suferi cu el înseamnă să-ți fie milă și nu-ți este permis așa cum am spus sau să trăiești durerea lui și asta însemnă că eu voi retrăi, iar și iar, posibil s-o trăiescă și copii mei după ce nu voi mai exista. Și aici am zis STOP. Eu cu bună știință nu las o astfel de moștenire puilor mei.

Aud des că Dumnezeu este Iubire. Eu cred că și dacă nu au fost arse (dar au fost) Bibliile adevărate, niște traduceri proaste tot au existat. Iubirea este totuși ceva se trăiești chiar dacă spun că iubesc un copac, un om sau Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă Tot Ceea Ce Este este un câmp care se materializează după niște Legi care înseamnă tot Dumnezeu, atunci Iubirea este Tot, inclusiv vibrațiile joase, pentru că iau naștere tot după Legile date de Dumnezeu. Pot accesa o vibrație foarte înaltă (care poate fi Iubire) doar după ce am emis una la fel.

Când emiți o vibrație foarte înaltă cum ar fi înțelegerea a cât este de Mare Dumnezeu, este implicit și convingerea că El te ajută să accepți o situație, este posibil ca orice gând sau intuiție care îți vine să fie ca răspuns la ce ai emis, uneori un clip mesaj, uneori un om. Când o mamă simte că își poate pune puii în pericol pentru că îi vin gânduri de vibrație joasă care repetându-se aduc situații neplăcute posibil și din partea copiilor, cere ajutor Lui. Doamne Tu mă ajuți acum să accept situația asta… Nici toate mamele nu înțeleg cum e să te pui cu mama care a devenit leoaică. Și zicerea ei este ascultată de Dumnezeu și îi sunt aduse vibrații, fioruri (situații pentru care sunt trăite vibrațiile) atât de înalte încât îi pare imposibil… să creadă că le merită.

O promisiune făcută mie cu ceva ani în urmă, pe care foarte rar mi-o încalc, a fost că nu mă voi lăsa supărată de nimeni și nimic. În orice situație găsești ceva pentru care să te bucuri, să mulțumești, să fi recunoscător. Această promisiune (urmările încălcării ei) m-a făcut de multe ori să strâng din dinți și să nu plâng dar mi-a adus din ce în ce mai multe bucurii prin revelațiile pe care le-am avut și drumurile pe care le-am găsit.

Ca și ,,coincidențe” de data asta trei, două cu picioare și una cu carcasă de plastic și multe circuite în ea. Într-un loc în care nu prea îi vedeai capătul pentru că era circular, erau doar câteva, cred că trei persoane foarte distanțate, trebuia să strigi ca să te audă. Îmi sună telefonul, răspund, mă ridic de pe scaun și încep să fac câțiva pași prin spațiul liber. Și dacă voiam să zâmbesc cuiva nu aveam cui, erau prea departe și nu mă vedea. În mod normal vestea primită ar fi trebuit să mă doboare. M-am oprit din respirat o fracțiune de secundă și mi-am zis că așa ceva nu există. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil să-mi fie adus așa ceva mai târziu, situație pentru care să retrăiesc doborârea și dinspre copii mei, ori eu la așa ceva nu dau voie. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil ca momentul să se repete din aceași cauză și așa ceva iar nu era posibil pentru că Dumnezeu avusese un cuvânt de spus cu ceva vreme în urmă. Așa că am zis: Doamne, Tu (atunci când mi-ai răspuns) m-ai făcut să trăiesc  fiorul pe care l-am trăit doar după ce am înțeles Cine ești, Tu acum îngheți situația asta și o dezgheți când crezi Tu de cuviință, asta nu s-a întâmplat! În tot timpul ăsta, foarte scurt, nu am zis decât de două sau trei ori ok, încet că atât mai puteam. Cu gândul la puii mei m-am așezat pe scaun să lucrez. Intr-un minut, primesc, de la o colegă (de la două sute și jumătate de kilometri, pe care o văzusem o dată sau de două ori, nu vorbisem prea mult și nici nu eram apropiate), un mesaj pe WhatsApp cu un cântec de relaxare și cu cuvinte de încurajare… pentru ce? Nu am întrebat! În timp ce ștergeam (atunci m-am enervat și nu trebuia) mesajul mă sună un coleg (de la șaptezeci de kilometri) pe tel de serviciu (lucram pe rând de acasă sau de la serviciu), pur și simplu, să mă întrebe dacă sunt bine. De ce?… Mie îmi plăcea să vorbesc cu el pe teme, de râdeam și noi de unde le găseam, dar… cum știa de fiecare data când plec acasă în altă localitate, să mă sune a doua zi sau chiar seara? Bineînțeles cutia care știa (pentru că îmi dădea mesaje) când trec granița, cînd ajung în localitate, când plec din localitate, etc. nu a mai fost la fel de prezentă după ce am spus ,,cui” trebuie că este ascultată. Poate dacă bag și mizeriile astea în cartea mea o să le pun și în ordine cronologică. Am uitat să spun: trăirile care au atras ,,coincidențele” astea se pot elibera și înlocui cu contrariul lor, și muncesc la asta, pentru că Dumnezeu ne-a dat și puterea asta, dar despre ea altădată.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

O persoană deșteaptă a zis că, în existența noastră, putem urca pe o spirală (nu mă deranja gândul unei scări pe care am și visat-o) fără să avem și, cum se zice, coborâșuri zise necazuri. Foarte mulți ani am avut în minte că după o perioadă bună trebuie să urmeze ceva nașpa. Ghici ce? Așa se întâmpla. Nu ar fi putut nimeni să-mi spună că poate fi și altfel din moment ce eu trăiam bunele după care urmau relele. De crezul ăsta am scăpat gândind la Dumnezeul din oameni și Putearea dată lor, adică și mie, folosindu-mă de noțiunea de ecou și mulțumind și bucurându-mă tot timpul de ce, cum, unde sunt… etc. și ce am, de toate câte mi se întâmplă și care îmi umplu inima de fericire pentru care mulțumesc continuu. Așa încât ar fi trebuit să scriu acum despre ceva, pentru care iar mulțumesc continuu Lui Dumnezeu, ceva ce își va găsi locul aici la timpul potrivit.

În urma convingerilor mele, uneori rostite cu voce tare, și acum a articolelor mele, nu că nu mă așteptam, mi se reproșează (și poate că nu sunt suficient de clară, nu zic nu)… ,,n-ai zis că dacă zic așa…?”.

De zis poți spune mult și orice. Se întâmplă ce zici? Și da și nu. Am zis că inima emite un câmp de cinci mii de ori mai mare decât al creierului. Dacă fiecare celulă emite o vibrație (val) de o anumită înălțime și frecvență, sigur ce va aduce inima foarte rar se va potrivi cu ce va aduce creierul, chiar și numai în intensitate daca este diferența. Cum nu sunt chiar pe lângă ,,potecă”, în cazul în care nu-ți place tot ce vezi în oglindă și x, y au mult mai mari realizări, gândește de câte ori, și cât timp, mama, bunicii, apropiații ar trebui să-ți spună reversul, a ce crezi tu, ca să-i crezi? Îți spun eu: ani și tot nu ar reuși să-ți schimbe crezul. De ce? Pentru că ce auzi și zici au mult mai puține șanse să se materializeze decât ce simți. De la gât la picioare corpul emite mai mult și mai intens decât de la gât în sus. Foarte adevărat că acțiunea are un cuvânt greu de spus dar e posibil ca să muncești (și fizic și cu gândul tău) cum crezi că e mai bine și util și totuși rezultatele să nu fie corespunzătoare, dacă simți că nu-i destul ce faci (aici iar profesionalismul, nemulțumirea de sine – obiectiv lăudat, ne dau în cap). Se zice că socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. O cauză ar fi tocmai gândul care face lista de cumpărături și simțirea care-ți spune că sunt lipsuri și cheltuieli multe (atunci sigur nu găsești tot ce-ți dorești) altă cauză (nu prea amintită) ar fi simțirea a ce te va bucura pentru că simți că meriți și atunci vei găsi mai multe decât cuprinde lista.

Și pentru că îl mai ascult și pe el câteodată, neuronul meu cel vesel (expresie preluată de la băiatul meu) îmi aduce în față idea că cei care vor să facă rău (să nu zic distrugă) sunt, între altele, frustrați. Indiferent cât de sus au urcat pe scară ierarhică, indiferent de câte relații și bunuri materiale au obținut, golul resimțit fără să-și dea seama, de ceea ce nu este material, tind să și-l umple prin activități care să facă rău. Dacă au de toate din punct de vedere material și social, dar nu realizează că au și inimă pe care ori nu știu să o folosească ori au amintirea a ce nu au obținut, de inimă sau animalic, proiectează pe cel care trebuie să sefere, ce să vezi, ,,lasă să moară și capra vecinului”, să nu aibă pe parte financiară, profesională, personală, și ce atâtea rude? Cum planifică și fac rău? Șicane, piedici, minciuni spuse persoanelor influente, falsă bunăvoință și falsă intenție de protecție arătate și spuse apropiaților persoanei care ,,trebuie” să nu aibă… sau să-mi ,,zâmbească” strânsă cu ușa de greutăți. Diferența dintre ce zice că face (bunăvoință, protecție, informații, etc.) și ce simte (vreau să nu aibă, vreau să sufere, etc.) este clară: se va întâmpla că va vrea…, și iar va vrea… Cred că există și promisiunea unor beneficii către cei care dau informații. Beneficii care vor fi doar vorbe și se va manifesta simțirea, adică intenția, adică nu vor exista.

Obsedații trăiesc cam pe același tipar. Din ce simt, vor simții și mai mult. Din ce așteaptă vor aștepta și mai mult și din ce vor, vor dori și mai mult. Ce ecou îți răspune ,,ia de aici, îți dau eu” când simți (strigi) în vale ,,aștept să vină”, ,,vreau să o distrug”, ,,vreau dreptate”, etc.? Cei obsedați nu vor intra niciodată în posesia obiectului dorit, unii înebunesc, unii au mari necazuri în alte domenii. Și unii și alții emit vibrațiile lipsei și a dorinței. Ecoul îți va aduce evenimente care să te facă să retrăiești mai mult lipsa și mai mult dorința.

Cred că și sunt aproape sigură că multe relații au de suferit din cauza acestor așteptări sau presupuneri… cam tot aia este. Nu voiam să scriu acum, dar se leagă de subiectul cu ,,ai zis că…”. Am ascultat un documentar în care era vorba de firme care, prin America, împodobeau casele pentru perioada sărbătorilor de iarnă. Se pare că contractele sau ce semnează ei nu sunt citite sau nu erau citite in totalitate. Beneficiarii au presupus sau s-au așteptat ca firma care a pus podoabele pe casă să le și ia după sărbători. Ghici ce? Nu le-au luat unele firme pentu că așa era la ele în hârtii.

Cam în afara subiectului dar a venit la rând la neuronul meu cel vesel: diferența dintre cum gândesc femeile și cum gândesc bărbații. Această diferență face ca așteptările sau presupunerile să fie și mai dificil de gestionat. În mare se spune așa: femeile au ca stimuli (în general) în jur de douăzeci la sută văzul iar restul celelalte simțuri, bărbații au fix invers (optzeci la sută văzul). Și de aici ,,bâlciul”. El este focusat optzeci la sută pe ce vede când conduce mașina, găsește scurtăturile, vine repede acasă. Auzise dimineață să ia pâine? A uitat. A presupus că nu mai este? Nu este treaba lui, se uita la drum. Femeia conduce, unele prost dar nu e treaba mea, și știe că trebuie să ia rufele de pe sârmă, că nu este pâine, mâncare și șters praful, poate vorbi și cu prietena la telefon dar și-a aranjat seara, știe ce are de făcut. Ea presupune ca și el să știe ce mai trebuie făcut prin casă sau pe la bănci, instituții, etc. Exemplul ăsta mi-a trecut repede prin cap și mi s-a părut simplu chiar dacă nu acoperă situațiile actuale dar… așa cum presupui că de ziua ta să-ți aducă flori și el uită, te alegi cu presupunerea sau cu așteptarea pentru că el a fost atent la drum și trecerea de pietoni. Dacă duce gunoiul, că îi zici tu, să nu te aștepți să ia și sticla goală de ulei de lângă recipientul cu gunoi, pentru că… nu i-ai spus.

Și revenind la ,,ai zis că…”, se zic multe și dacă rămâne la stadiul de zis ar fi bine dar de aici deduci, presupui că simțirile lui sunt altele, că ale ei sunt altele, pentru că așteptările au fost altele. Când eram prin școală am auzit pentru prima oară la televizor o tipă care spunea că pentru a merge o relație trebuie ca fiecare să aibă o ocupație, un animăluț, ceva care să fie iubit înaintea partenerului. Nu prea am înțeles eu atunci și nu știu dacă sunt de acord dar că trebuie înțeles ,,spațiul” în care trăiește celălalt cu trăiri cu tot, mi se pare de învățat. Nu împușcați emisarul: nivelul de cultură și civilizație au un cuvânt greu de spus dar… se pare așa se nasc frustrările, tristețile, etc. etc.

Azi m-a lovit o altă zicere ce se vrea repetată ca să se împlinească: ,,am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau și…”. Poți să zici asta la nesfârșit dacă te uiți și simți ce nu ai. Ecoul îți va aduce evenimente în care să retrăiești ce ai văzut și simțit, adică lipsa. Treaba cu subconștientul (că se imprimă în el) nu ține, nu cred că există, nu am crezut niciodată și am citit două experiențe care spun că nu există. S-au luat doi cobai, un șoricel și o salamandră. Li s-a tăiat bucăți din creier puțin câte puțin, de fiecare dată se urmărea traseul pe care trebuia să-l facă animalul ,,inconștient” adică la mâncare sau/și unde fusese învățat. Rezultatul? De fiecare dată animalul s-a dus la mâncare și unde fusese învățat indiferent de unde i se luase din creier.

Din șirul coincidențelor, două invitații la masa de la o fostă colegă și o actuală (la vremea aceea), complet neașteptate, nefiind nici amice apropiate nemaivorbind de prietene, una exprimându-și foarte serios încrederea în mine, nu că nu o meritam, dar de ce? Ulterior cealaltă foarte săritoare își întindea ajutorul și către unul din puii mei…

Până data viitoare: Lumină în suflet!

,,Citind Biblia, am încercat să înțeleg ce este credința. Apoi, am căutat o definiție a credinței prin dicționare, însă nu am găsit o explicație plauzibilă.

… Hristos vorbea despre faptul că îndoiala distruge credința. Îndoiala și fricile slăbesc credința și lipsesc un om de puteri. Apostolul Petru a mers pe apă, „dar văzând un vânt puternic, s-a speriat” și a început să se scufunde.

… Dacă un om crede în propriile puteri, atunci încetează să se îndoiască de sine și să-și reprime energia și va putea să-și dezvăluie propriul potențial. „Nu vă îngropați talanții în pământ!” – spunea Hristos.”

Cuvintele de mai sus sunt ale lui Lazarev, mi-au venit în fața ochilor fără să le caut așa cum scriu acum fără să fi intenționat. De fapt este o premieră absolută pentru mine să scriu, însemnări, orice este conceput de mine… ziua. Un nou început…

Cum fiecare suntem ,,buric” al Universului și unici, mi-am format și eu o noțiune de Credință. În afară de faptul că eu cred că pomul din fața geamului este mai înalt decât mine (ha, ha – ajunge la etajul patru) și mai cred că pot să și termin acest articol, Cred că toate experiențele, fenomenele, gândurile, deciziile, bogățiile și sărăciile… există în acest Univers căruia eu îi zic Dumnezeu.

Este foarte important de reținut dimensiunile unui atom. Pe net am găsit că dacă nucleul este o cireașă în mijlocul unui stadion, primul electron se învârtește la o distanță exchivalentă cu distanța de la cireașă la ultimul rând de scaune de sus. O altă descriere, de la proful de fizică, spune că dacă nucleul este un oraș, primul electron (din primul strat) se învârte la o distanță de aproximativ două sute de km (un alt oraș). Acest spațiu care este între nucleu și electroni, nu este gol. Geamul spart a lui Lazarev a fost confirmat de experimentul cu ADN-ul (articole anterioare). Mai mult, din acest gol se nasc noi vârtejuri care se structurează în alți atomi (formați tot din vârtejuri). Golul ăsta care unește, naște și suportă tot ce este în Univers (oricâte ar fi ele – eu cred doar în unul) este Dumnezeu (poți să-i zici cum vrei). Putearea omului, pe care i-a dat-o Dumnezeu, face ca prin imaginație și prin observare să creeze asfel de vârtejuri.

,,La început a fost cuvântul!”… deci idea, crezul! Mulți dintre oamenii pe care îi cunosc știu de experimentele fizicii cuantice, dar, dacă le spun că ce observă și analizează (din lumea reală) își vor atrage, în cel mai fericit caz, râd de mine. Toată știința lor se rezumă la ,,vaste informații” pe care nu încearcă măcar să le pună în viața reală. Dacă ai o credință (documentată științific de chimie și anatomie, etc) că după o anumită oră cafeaua te face să nu mai dormi, așa se va întâmpla. (Nu am crezut-o și nu mai am această credință și nici problemă.) Această credință (idee) emite niște vibrații care îți structurează Universul în așa fel încât să-ți aducă situația (care nu-i nimc altceva decât o structurare de atomi, particule) în care să simți ,,așa este, nu pot dormi”. Un articol deștept vorbea despre diagnosticarea bolnavilor cu noile tehnologii gen RMN, electroencefalograf, etc, tehnologii care măsoară vibrațiile dar ca remediu (tratament) se ține cont numai de chimie dându-se pastile care înseamnă mult mai grosier (fiecare particulă din atomul conținut în pastile are vibrația ei) decât vibrațiile măsurate cu RMN, electroencefalograf, etc. Deci chimia care te face să nu mai dormi după cafea este adevărată doar dacă asta vrei să crezi.

Cum atomii se combină și se ,,dez-combină” în Univers înseamnă că în Univers pot fi eu care nu dorm după cafea dar pot fi și eu care dorm după cafea! Totul depinde de calea pe care vreau s-o urmez până la ce rezultat vreau să ajung! Sau așa cum sunt eu acum, pot fi oriune și în mai multe feluri: și mai frumoasă, și mai proastă, și mai înaltă… Asta are mai puțină importanță, dacă ajung să fiu împăcată cu cine sunt este foarte bine, mai important este că în acest Univers există în stare ,,care doarme” toate visele, proiectele și intențiile mele realizate deja. Totul depinde de calea pe care vreau s-o urmez până la ce rezultat vreau să ajung!

Credința mea este în Dumnezeul care înseamnă toate particulele Universului, cu Legile care le guvernează, cât și toate posibilitățile care au fost, este și vor fi!

Foarte multe ziceri din materialele de dezvoltare personală spun să afirmi ceva, să-ți dorești ceva la timpul prezent ca și cum s-ar fi realizat deja. Ele spun asta fără să invoce Ecoul, fără să explice că dacă eu zic acum ,,sunt bucuroasă”, voi atrage conform Ecoului mai multe situații pentru care să zic ,,sunt bucuroasă”. Nu este necesar să joci teatru. Doar gândește-te dacă ești bucuroasă că ai toate membrele, calitățile, acoperiș, etc. Toate estea sunt perfect adevărate și vor veni ca situații care te vor face să simți ,,sunt bucuroasă”. Cum să gândești ,,sunt bogat” dacă îți dă cu virgulă când îți numeri banii din sac? Poate că vei repeta la nesfârșit aceste cuvinte pentru că (mi s-a spus), așa fac cei care au studiat și știu ei ce zic. Pe mine mai puțin mă interesează statisticile neexplicate. Dacă faci această afirmație pentru fiecare mărunțiș pe care îl ai material sau calitate, cu Credința că și mai multe lucruri și calități există deja în Univers, s-ar putea să vină niște surprize absolut neașteptate. Dacă simți frici, nesiguranțe sau neîncredere în forțele proprii, un pas uriaș, către bine și foarte bine, este Credința că există ACUM în Univers un eu fără frici, curajoasă, sințindu-se în siguranță și încrezător în forțele proprii.

Asta pot s-o spun din experiență, prima mea experiență (într-un domeniu al vieții mele). Întâi fac o remarcă la împărțirea trăirilor în frici și bucurie. Este împărțire făcută de oameni dar ajută de multe ori în înțelegerea a tot ceea ce este. Inainte de a preda un material (de serciviu vorbesc) îmi făceam un milion de probleme, tot de atâtea ori îl reciteam și tot de atâtea ori nu mi se părea făcut profesionist sau complet. Însă pe măsură ce mă documentam referitor la gânduri și Univers, îmi apăreau în față articole, începeam să simt niște întrebări: în ce cred, comportamentul meu îmi reflecte credințele? Îmi ieșea cu nu. Am hotărât că Dumnezeul din mine nu poate face greșeli prea grave (eu fiind bine intenționată), să nu le pot îndrepta eventual și nici să-mi mai fie frică sau rușine de cea mai înaltă în rang ca mine. M-am comportat în consecință și, ce să vezi, am început să-mi fac materialele din ce în ce mai ușor și după aprecieri și mai bune. Este nițel de strâns din dinți dar Credința nu te lasă să aștepți prea mult.

Să zici Doamne ajută! Înseamnă că vor veni situații în care vei avea și mai mult (mai grave) nevoie de ajutor. Dacă zici ,,Doamne Tu mă ajuți acum” înseamnă că ai Credința că El acum te ajută! Acum sunt toate posibilitățile și tu ți le aduci în viață pe care le dorești acum: ,,Doamne Tu mă ajuți acum”! Poate nu acum, poate nu mâine dar sigur vine un timp în care să zici ,,Mulțumesc Doamne” pentru că te-a ajutat!

Din șirul coincidențelor, în ultimele ore înaintea plecării în vacanță sunt sunată că merge și persoana x. M-am bucurat că făceam drumul împreună, ulterior am stat în camera împreună, mâncam, excursii, activități le-am făcut împreună. Nu m-aș fi prins că sunt sub observație dacă la o întrunire nu aș fi observat cât de tare se chinuia să prindă colegi în cadru (avea o tabletă) pe bucățele… ca eu să nu fiu. Să mă conving că nu sunt paranoia (nu am nevoie să mă pozez și nici să-mi fac publicitate) i-am povestit unei ,,prietene” care știam sigur că-i spune. Am avut dreptate. La următoarea întâlnire mi-a umplut whatsapp-ul cu poze. (,,Consecințele” au fost atrase tot de mine prin niște vibrații mai subtile de care voi povesti după ce le termin de enumerat.)

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Până îmi termin biografia (ha, ha, ha… încă nu știu unde sunt muțunachii) m-am gândit, pentru că mi s-a dat posibilitatea (m-am bucurat tare mult când am primit-o iar), să mai scriu pe aici.

Revenire după o pauză destul de lungă în care nu am mai scris pe aici, … și câteva ,,coincidențe” care, după câțiva ani, mai mulți chiar, par a-mi fi făcut mai bine decât ar fi crezut cei care le-au pus la cale, vor fi către finalul fiecărui articol.

Și pentru că între timp am aflat mai multe despre toate câte le-am scris înainte, declar că voi continua ca și cum nimic nu aș fi scris. Toată viața de școlar am urât să recapitulez, cum era acum să văd ce este scris? – este glumă dar… adevărată (ha, ha.).

Mai era un banc care spunea că să nu-i spui lui x bancuri vinerea că râde duminica în biserică. Ce intenționez eu să ,,mâzgălesc” pe aici nu-s toate rezultatele mele dar cu siguranță sunt ,,semințe” care vor face rod. De ce am zis asta? Pentru că, întâi din lipsă de informații, pe urmă din necredință, și mai la urmă din rea voință sau teamă că voi reuși, mi se reproșează că nu mă uit și de ce nu-i cred pe cei cu ștate vechi în științele pe care le știe toată lumea, mi se reproșează că nu mi se văd rezultatele, că pierd timpul și…

Gata. Să încep cu ,,ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”… ha, ha exact asta fac. Mai de mititică nu agream cărțile care nu aveau dialog și pozeeeee. Acum, nu știu câte poze o să pun (trebuie să învăț iar cum se pun) dar dialoguri sigur vor fi mai puține.

Azi am început ziua cu o bucurie de la fata mea (soția băiatului meu) care mi-a trimis o poză și este tare dulce. Pe la prânz m-am întâlnit cu o prietenă cu care am multe în comun. În MLM-ul în care suntem i se spune sponsoră și împărtășim experiențe cu produsele care sunt despre sănătate. Amândouă iubim să călătorim, avem ce ne povesti. Tot ea mi-a făcut cunoștință prima dată cu terapia Theta care este despre… a învăța să gândești și a repara crezurile care nu au folosit și nu sunt de folos. Plecând de aici, cum să termine de vorbit două femei care au de dezbătut n situații de crezuri și mai multe de înlocuit și mai multe de pus cele bune? Dar a trebuit, într-un târziu, să ne ducem și la casele noastre.

Seara am avut parte de un spectacol de operă de sărbătoare. Toți au fost foarte buni dar soprana m-a făcut fericită. Pare exagerat dar așa a fost.

Nu în toate articolele voi povesti ce ,,vrăji a mai făcut nevasta mea”! Nu-mi place să plictisesc dar azi a fost începutul.

Poate că abia acum încep cu adeavărat articolul pentru că, în urma experiențelor care s-au cerut explicate sau în urma explicațiilor și a informațiilor care au creat experiențele, am ajuns și eu la ceva foarte important despre care voi scrie mai des pe aici. Le voi spune unu și doi.

Un prim lucru este că în fiecare om există Dumnezeu (pe parcurs voi spune și cum Îl înțeleg eu pe Dumnezeu). Asta este foarte important pentru că pot agrea, admira, prețui un om și este foarte bine dar nu-mi pot permite să-l judec pe altul. Pot alege să-l ocolesc.

Al doilea lucru la fel de important este faptul că fiecare celulă (fiecare atom) dintr-un om emite o vibrație (eu îi zic val). Și mai important este că asemenea Ecoului (nu-mi aparține expresia, am găsit-o), aceste emisii vin înapoi mult mai intense și mai multe. Ca să poată fi simțite mai intense și mai multe, ele devin rezultatul structurării Universului de către cele emise. De exemplu: dacă eu azi am emis emoții de bucurie, aceste emoții structurează Universul (căruia eu îi zic Dumnezeu) în situații de viață care să-mi aducă și mai multă și mai intensă bucurie. În popor se spune că ,,niciun necaz nu vine singur”. Explicația constă în timpul și intensitatea cu care este trăit (emoțiile) și povestit necazul, acestea rezonând cu cele de aceleași fel și la întoarcere structurează alte situații de viață care să se concretizeze în alte necazuri. Asemenea Ecoului dacă eu strig: nu-s deșteaptă, totul se va structura în jurul meu (experiențe, evenimente, remarci ale oamenilor, etc.) ca să mă facă să repet: da, nu-s deșteaptă. Având în vedere că inima emite un câmp de cinci mii de ori mai mare ca al creierului, poate eu admit că am făcut niște școli și mi-ar ieși că sunt deșteaptă, dar dacă țipă profesionalismul din mine și inima simte teamă că nu știu tot… Universul se structurează și Ecoul răspunde conform crezurilor mai puternice emise. Sunt fel și fel de traduceri ale zicerii pe care o cred că: cea mai puternică forță din Univers este gândul omului. În loc de gând, din toate experiențele științifice ale secolului trecut, reiese că este vorba tocmai de aceste emisii ale întregului corp, nu numai ale gândului.

Despre unu și doi este toată viața noastră și, pentru mine cel mai important este, a copiilor noștri. Emisiile mele vor veni și la urmașii mei și acum și după ce eu nu voi mai fi. Mai simplu, în afară de schimbarea de crezuri, eu aleg să trăiesc azi stările pe care vreau să le trăiesc ,,mâine”. Unii îi zic Liberul arbitru eu îi zic Ecoul.

Despre unu și doi ziceam că sunt doar semințele (în unele situații) pe care le aștept să încolțească.

Și ca o coincidență și fără niciun ,,interes vizibil” mă trezesc cu o persoană însoțitoare într-o vacanță în care, culmea, mergeam cu băiatul meu. În mod normal putea să meargă oricine plătea, se întâmpla să lucrăm împreună… spre rușinea mea au trecut câțiva ani până să realizez numărul foarte mare de ,,coincidențe”…

Prima carte pe care am citit-o și de la care am înțeles că pot gândi oricum, sunt liberă, dar consecințele le primesc corepunzător a fost scrisă de Sergey Nikolaevich Lazarev și nu era una erau vreo douăsprezece.

Voi zice și eu zisul lui, până data viitoare: Lumină în suflet!