Blog

Când am scris titlul, ceva înainte de a mă apuca de scris articolul, mă gândisem de fapt la un tabel dar, cum este ceva mai mult de povestit și mai sunt și gândurile de zi, voi schița câte ceva urmând să-l definitivez pe parcurs… ha, mai încolo, nu? Tabelul în cauză este format din două coloane și două rânduri.  Pe primul rând se află ce ne face bine și rău din hrană, pe rândul doi ce ne face bine și rău din gânduri, convingeri, sentimente, etc.

Cu hrana este simplu: hrana vie are vibrații înalte (emitem și conform ecoului ni se întorc evenimente) și ne aduce sănătate și bine în viață. Hrana vie înseamnă negătită, nefabricată în eprubete sau în fabrici, pentru că enzimele însoțitoare mor la temperaturi de până în șaptezeci de grade și în mediu acid din organism. Până să intru pe tărâmul vibrațiilor spuneam, și este adevărat, că hrana vie și suplimentele alimentare (presate la rece și naturale) alcalinizează organismal. Asta înseamnă sănătate și lipsa oricăror viruși, fungi, ciuperci, paraziți în general, pentru că aceștia mor în mediu acid. Hrana procesată și fabricată este tot ce am enumerate mai sus dar supusă temperaturilor înalte, pasteurizării, sucuri, conserve, etc. Deci tot ce mâncăm sau înghițim ne face bine sau rău în funcție de cât de conștienți suntem de sănătatea și de binele nostru în viață. Toate emisiile ce pornesc de la hrană intră în cele optzeci de procente pe care nu le conștientizăm și care sunt trecute de regulă la categoria subconștient, douăzeci la sută înseamnând sistemul de gândire conștientă. Și tot din aproximări se pare că pentru sănătate este bine să mâncăm douăzeci la sută hrană procesată și optzeci la sută hrană vie. Dacă ne scoatem bine la rândul doi, aceste procente sunt perfect adevărate. Sunt uluitor de multe însemnările de vindecări, inclusiv de boli foarte grele, cu hrană vie și suplimente naturale, vorbesc și din experiență.

Cu rândul doi este puțin mai mult de povestit, adică… nu cred că se va termina prea curând tot ce se scrie și mai ales se descoperă pentru că și dacă este împărțit în două (împărțirile sunt doar orientative ele neexistând) Frică și Iubire, subdiviziunile lor sunt nenumărate la fel ca și bolile și situațiile de viață pe care le aduc datorită ecoului.

Din prima coloană din rând, cele care alcalinizează organismul, care ne aduc cele bune în viață și care ar trebui să însemne cel puțin optzeci la sută din ce simțim sunt: bucurie, fericire, mulțumire, recunoștință, compasiune, înțelegere, entuziasm, etc. Cred că am un articol mai vechi cu titlul Exerciții de fericire. Este modul meu de viață, exercițiile de fericire, chiar dacă sunt destule momentele în care strâng din dinți… este gândul meu din fiecare secundă în care sunt conștientă acela de a fi recunoscătoare pentru ceva, pentru orice lucru îmi vine în minte dar pentru care recunoștința este adevărată: mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru acoperișul meu, pentru tot cu ce m-a înzestrat Dumnezeu, etc., sunt un million de lucruri în fiecare secundă pentru care poți fi recunoascător și să mulțumești și toate vor aduce mai multe situații pentru care mulțumirile și recunoștințele le vei exprima și mai mult.

Din a doua coloană din rând, cele care acidifieză organismul și ne aduc numai necazuri și evenimente și situații de nedorit sunt: tristețe, supărare, pesimism, frică de viitor, dispreț, dispreț de sine, spirit critic, furie, mânie, disperare, rușine, griji, învinovățire de sine și pe alții, judecată a ta și a altora, nesiguranță, neîncredere, ranchiună, resentimente, indecizii, dorințe (cu atașament), fixuri principiale, gelozie, mândrie, etc. Din acestea: vinovăția (de sine) atrage bacteriile, resentimentele atrag fungi, ,,nu merit” atrag virușii, neprețuirea de sine și cu vinovăția atrag ciupercile. Cauzele astea sunt importante pentru că se scăpă mai repede de paraziți dacă sunt cunoscute și te informezi cum poți scăpa de ele.

Și cum am ,,făcut praf” tabelul, din categoria fricilor încă mai descopăr dar e bine de știut că în afară de boli, un cumul de frici (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) atrag inclusiv urmăritori, manipulatori, hărțuitori, răufăcători, etc. Într-o traducere a ecoului, atunci când simți o frică, te ferești de ceva, toți cei atrași te vor face să te ferești de ei. Dacă (cred că până la urmă numerotez articolele) în articlolul Trădare m-ai înjurat când am zis că doar trădatul este vinovat, acum mă mai înjuri o dată pentru că și dacă strigi urăsc trădarea și trădătorii și dacă îi judeci pe cei care trădează, ecoul îți va aduce situații de viață în care să urăști și mai mult și pe mai mulți trădători și vei judeca pe mai mulți, adică vor fi mai mulți din cei care trădează.

Dacă am zis că nu intru încă să analizez fricile, este pentru că sunt și prea multe și prea diverse și vor urma în alte articole. Dar pot scrie despre o bătălie (din ce se poate ,,da pe post” doar…) pe care am câstigat-o (sau sunt pe drum) și anume bătălia cu grijile. Adică nu mai sunt eu cel care cară sacul cu grijile tuturor oamenilor din lume pe spatele meu, ci sunt un om care le-a împuținat și chiar știu să le mai dau la o parte atunci când dau buzna la mine ,,neinvitate”. Gândind mereu că în fiecare om este Dumnezeu, m-a ajutat în situații în care se cerea puțină îndrăzneală, puțin curaj, mai puțină rușine, etc. Dar gândind că grijile pe care mi le fac îmi vor întoarce situații de viață în care, Domne ferește să fie implicați copiii mei, să trebuiască să îmi fac și mai multe griji, mă îngrozeau, mă blocau și mă trezeam cu viteza luminii. Nu știu dacă motivația ecoului te va face să ți le împuținezi dar dacă ești mămică, n-ai nicio scuză să nu pleci pe drumul ăsta. Nu scapi de ele într-o zi, nici într-o săptămână dar gândul că poți să nu le mai ai este un minunat însoțitor de drum și rezultatul este de domeniul miracolului dar eu știu că există miracole și mai multe și mai mari.

Din șirul ,,coincidențelor” (începute în primul articol Revenire)… una mai nouă și îmi doresc din suflet să nu fie. Sunt multe haruri, cu care Dumnezeu a înzestrat oamenii, care fac cât mai mulți oameni fericiți. Dacă ai un har și din dezvoltarea lui nu beneficiază și alții, se pare că vei ajunge la nevoi și greutăți și nu la succes. Deci cu toții ar trebui să vedem cum putem fi de folos și altora. Acum judec omenește, adevăratele cauze le-am enumerat mai sus. Cum poți tu înzestrat cu harul de a aduce bucurie oamenilor, de a-i face să trăiescă vibrațiile înalte ale bucuriei, să-mi ,,fluturi” prin fața ochilor niște cuvinte care, înșirate pe o bucată de hârtie, fac niște posibile acuzații identificate și mai vag, încă neanalizate, ,,posibil” a intra în anchetă dar nu se știe de către cine, etc., etc… și de ce faci asta? Cuvintele menționate nu au nimic în comun cu domeniul în care am profesat, nici măcar cu domeniu de bârfă pentru care nu am nicio ,,pregătire”. Cât de mic să fi ca om, să te gândești să ,,fluturi” informații ,,neștampilate”, că poate unii ,,e proști” și vor începe să arunce cu pietre? Am scris în articolul Trădare de cât de amârâți sunt cei care fac sau vor să facă rău. Ce gol imens au în suflet și cât de frustrați se simt deși poate nu au motive dar ei încă nu au aflat? Dacă nu e de la ,,nezâmbitul” încerc un sentiment de milă pentru cât de proști consideră el că sunt oamenii, pentru cât de puțin cunoaște oamenii pentru care muncește, este adevărat și pentru un salariu, dar muncește și ca să se bucure și ei de harul cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Dacă este din rețea de la ,,nezâmbitul” omenește vorbind, în afară de beneficiile promise, este vorba de invidie, de a realiza că nu poate ajunge acolo unde este cel care, într-adevăr face oamenii fericiți și cu harul său.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Întâi de toate, răceala mi-a trecut instant. Cine m-a învățat ce să caut în convingerile, gândurile și ce mai simt eu, cum să le eliberez și ce să pun în loc, m-a învățat bine. Mulțumesc.

Nu știu cum mi-a trecut printre degete acest titlu dar în lumina lucrurilor bune pe care le putem face cred că ar trebui să intre și rugile noastre de bine către toți cei care ne trădează. Ei sunt cei mai amărâți dintre toți cei care fac rele.

Ca să fie clar, cei trădați, cel puțin până acum, ar trebui să știe că este exclusiv vina lor dacă li se întâmplă așa ceva. De ce? Păi fiecare pe vibrațiile emise își atrage ce are în viață. Și tot până acum ar trebui să știe că aceste lucruri se pot remedia. Identificăm fricile, convingerile, judecățile și tot este emisie de vibrație joasă, le eliberăm și inserăm partea bună a lucrurilor. Asta se învață, important este că se poate ieși din vizorul trădătorilor, nu este imposibil.

De ce am zis că sunt amărâți și să ne rugăm pentru trădători? Păi îți dai seama că ei nu știu ce să facă cu viața lor? Ei nu știu să se bucure de ea, nu au activități care să le bucure viața, nu au ocupații care să le dea satisfacții, ei nu au pe nimeni în jur care să le zâmbească măcar, ce să mai zic să îi facă fericiți. Ei nu știu ce-i aia bucurie, satisfacții nici atât și ei cred că planificând sau ,,păzind” pe cineva, pentru raport, se vor simți mai bine. Ei nu știu că nu așa se învață bucuria. Orice planificare nu înseamnă neapărat emisii de bucurie pentru că încă nu ai certitudinea bucuriei deci stau și-și bat capul cu planuri, ce să spună, eventual ce să mintă, cui și când să spună, toate astea înseamnă energie pierdută care se va transforma în insatisfacții conform vibrației joase emise. Spun insatisfacții pentru că mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală și este foarte posibil ca răul dorit, la final să nu fie atât de mare sau chiar să nu fie rău. Se mai spune că tot răul este spre bine, nu? Și dacă nu-și bat capul cu astea și doar trebuie să ,,păzească” pe cineva și să raporteze și tot nu-i ușoară încercarea de a părea natural, binevoitor, îngrijorat și doritor în a da ajutor.

Și golul ăsta pe care ei caută să și-l umple cu a face rău nu-i numai din partea materială a vieții, partea pe care o știe și o conștientizează. Golul ăsta este în sufletul lor. Ei nu sunt iubiți, și dacă sunt, ei nu pot să simtă asta și nu-și vor da seama până nu-și vor strica relația pe care și-ar dori-o din sufletul dar… sufletul lor este gol. Din cauza golului din suflet ajung să creadă că beneficii materiale sau cine știe ce servicii le vor împlini așteptările. Nu vor realiza decât că nu le va împlini nimic și probabil vor inventa noi căi și noi planuri. Să ajungi să trebuiască să suporți uneori chiar ,,prostia” unor neștiutori în domeniu, să-ți bați nervii și să te chinui să-i înveți chiar dacă vezi că nu se prinde nimic de ei, pentru că trebuie să afli niște răspunsuri, arunci în discuții subiecte, sugestii, etc., și ce să vezi? ,,proștii” nu se prind și nu dau răspunsurile pe care ei le așteptau. Ce beneficii să capeți ca să merite atâta muncă și bătăi de cap? Mie nu mi se pare ușor nici pe prostul să faci mereu dar să mai și minți și să ai pretenția să fi crezut. În categoria asta deja sunt intrate niște ,,coincidențe”, una sigur, nu știu câte ajutoare a avut.

,,Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu” este un citat minunat de care se pare că nu suntem conștienți. Se zice, și sunt convinsă că așa este, că fiecare ne naștem cu câte un har, cu câte un talent și nu ne rămâne decât să ni-l descoperim. Ei nu realizează câtă viață pierd prin timpul alocat a face rău în speranța vreunei satisfacții sau bucurii iluzorii. Aia nu este bucurie este boală care nu va umple în niciun fel golul din suflet. Cei care promit beneficiile și care probabil, sigur, au făcut alegeri în viață pe care le regretă nu cred că ar recunoaște vreodată că le lipsește ceva. De obicei cei care fac alegeri având la bază materialul, și le numără și nu-și dau seama că lipsesc cele din suflet… unii și acum mai zic că sunt prostii.

Dacă eu aș începe să găndesc despre ei cum ar gândi omul care nu știe de Dumnezeul din el, aș gândi în termeni de supărare, ranchiună, resentimente, pe alocuri ură poate fi. Cum eu știu că emisiile mele îmi vor aduce situații de viață care mă vor face să le retrăiesc și să le retrăiesc și mai intens, spun stop. Nu vreau să emit decât ce vreau să primesc. În rugăciuni îl rog pe Dumnezeu să le insufle Iubire necondiționată și Lumină Divină în suflet și în inimă. Mai ceva ani, mai mulți ani în urmă mi-aș fi dorit să pățească la fel dar… că nu-s bune emisiile astea este una, partea și mai frumoasă este că întrezăresc un bine foarte mare pe care mi l-au făcut ei cu aceste ,,activități” făcute de oameni cu pietre în loc de inimi.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Poate este bine să menționez că articolele din acest an sunt în ordinea în care cineva vrea să facă ceva pentru sănătate și pentru bine și foarte bine în viața sa. Am făcut introducerea pentru că acest ,,merit” trece dincolo de hrană și dincolo de aceea gândire pozitivă despre care se aude mai des. De fapt nu există gândire pozitivă și gândire negativă. Există emisii de tip gândire și trăiri și convingeri: ce emiți vei emite și mai mult. Dacă zici că ești om bun și nu faci rău nimănui dar conform convingerilor, celor moștenite din tradiții, etc. nu consideri că meriți să ridici fruntea la Dumnezeu și să-i spui ce-ți dorești pentru că trebui să fim umili, cu capul plecat, etc, nu vei avea prea multe reușite nici în sănătate și nici în viață.  

De mult se știe că nu genele generează boli, că nu se moștenesc boli ci sisteme de gândire (eu le zic șabloane), de convingeri, de frici, sentimente, etc. Aceste șabloane emise, la întoarcere activează genele care ne procopsesc cu ceva neplăceri sau boli în funcție de cât de mult te-ai prețuit și cât de mult l-ai conștientizat pe Dumnezeul din tine.

Azi am avut un moment în care iar am zis că ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” și eram gata să găsesc motive pentru care ,,sfinții” puneau bețe în roate doar ca să vadă ,,cineva” scrisul. Spun asta pentru că seamănă foarte mult cu învinuirile ,,fabricate”. Posibilitatea de a nu putea să fie obiectiv și atunci i s-a întunecat judecata deschizându-se către a face rău, este destul de mică. M-am oprit din a analiza pentru că nu merita dar m-a dus cu gândul la ,,nu merit”. Acest ,,nu merit” poate a fost moștenit din generații sau învățat din scoală sau din mediul în care a trait. Pote fi în legătură cu acele credințe de umilintă pe care cei mai mulți încă sunt convinși că trebuie să le aibă. Poate și sigur a fost faptul că neștiind de Dumnezeul din om, omul de-a lungul veacurilor a tot considerat că este nevrednic în fața lui Dumnezeu.

Cui i se aducea injurii probabil avea această credință și astfel în munca pe care o depune ar fi cam greu să-i recunoască cineva bunele intenții, profesionale, obiective, etc. pentru că ecoul îi aduce aceste evenimente în care să realizeze că ,,nu merit” să mi se recunoască munca.

Sunt multe materiale, cărți și pe net, care fac corespondența între cauzele subtile și bolile aferente (vorbind numai de boli).

Cauzele subtile sunt crezurile, sentimentele, emisiile în general. Prin anii o mie nouă sute șaizeci, un ,,băiat” deștept a găsit că poți obține răspunsuri în legătură cu ce credințe ai sau nu prin intermediul corpului, se numește testul muscular (se găsesc mențiuni pe net, s-au dezvoltat multe terapii complementare care se bazează pe această descoperire). La întrebări precise corpul știe și îți răspunde dacă ai credința că ,,nu merit să fiu iubit”. Am dat exemplul ăsta pentru că multă cerneală a curs în drumul de a găsi explicații în multe domenii ale vieții și mai ales când este vorba de relații. Dacă ai o asemenea credință, nici personal și nici professional nu vei avea parte decât de situații în care să zici iar ,,nu merit să fiu iubit”. Și dacă vorbești doar de conștient faci o mare greșeală pentru că sute de ani omul s-a văzut nevrednic de iubirea Domnului și s-a transmis și ai moștenit ,,nu merit să fiu iubit”.

În cazul neplăcerilor mai ușoare, nici nu trebuie să te uiți mult pe lângă tine și să vezi că nu ai realizat ce ar fi trebuit (considerai tu că trebuia) și te și ia durerea de cap. Ca să dai totuși vina pe cineva cu care ești pe ,,lungimi de unde asemănătoare”, cred că se întâmplă să te înțeleagă greșit așa cum, dacă se ,,strâmbă” oglinda la tine iar o furi. Este posibil ca acestea să fie simțite mai mult de către cei care și-au făcut o idee despre aceste unde, gânduri, emisii, ecou, etc.

Mai era un banc care spunea că să nu-i spui lui x bancuri vinerea că râde duminica în biserică, sau te trezești cu nasul în batistă cu ceva semne de răceală dar… îți dai o palmă peste frunte abia după câteva zile realizând că aceste stări au o cauză și trebuie să o găsești pentru că ,,luatul” așa zisei răceli, la mine, este exclus. De când mă știu niciodată nu am fost de acord cu ,,luatul” bolilor mai ales al răcelilor, gripelor, virozelor, etc. Și se pare că am avut dreptate. Acești paraziți: viruși, fungi, ciuperci, țînțari, muște, gândaci, etc. indiferent cât sunt de mici sau mari au viață în ei (spirite sau ce mai au ei), sunt atrași de vibrațiile cele mai joase. Vibrații joase sunt din categoria resentimentelor, neprețuirii de sine (nu merit), vinovăției, a rușinii. Toate plasele de țânțari de la ferestre contra lor și a altor zburătoare, gândacii de bucătărie, muște, molii și tot ce ar mai putea intra în casă, sunt contra acelora care sunt atrase și aduse de vibrațiile joase a celor din casă.

Conștientizate unele convingeri, la care nu te gândești în mod normal, îți pot face mult bine… este foarte puțin spus. O convingere, ca ,,nu este posibilă bucuria…” rostită sau gândită într-o fracțiune de secundă după o bucurie mare, îți aduce, în foarte scurt timp situația în care să-ți spui că ai avut dreptate. Dacă nu ai idee de convingeri spui ca toată lumea, că viața e și sus și jos și mai ai un motiv de analiză, critică, supărare și altele. Dar când realizezi pe moment ce ai făcut și vezi în timp urmările conform ziselor, mai greu să te convingă cineva că emisiile tale se duc în neant și de acolo mai departe.

,,Vinerea în biserică” se iscă o situație în care trăirile pot fi la polii opuși, când jos, când sus și cea mai simplă cale este să crezi doar în polul cel mai defavorabil, nu ești convins dar cauți semne care să îți dea dreptate. ,,Duminica” te trezești cu palma peste față când ai realizat credința care te sabotează: ,,nu merit…”

Poate voi continua cu convingerile pe măsură ce îmi vor ieși în cale.

De data asta sar peste ,,coincidențe”, desi mai sunt o groază și de groază pentru că vreau să rămân cu imaginile minunate a celor inserate după eliberarea credințelor nașpa de ,,nu merit…”.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

În căutare de răspunsuri la întrebări legate de starea de sănătate am găsit o carte a unui băiat deștept, neamț după nume, care a devenit imediat pentru mine un fel de Biblie: ,,Hrana vie – o speranță pentru fiecare”. De ce căutam altceva decât poteca bătătorită a stiințelor oficiale? Întâi pentru că mama ne rezolva problemele mai ușoare, ne-a dus și la doctori, și cu tratamente mai băbești, ca să zic așa, dacă ceaiurile însemna băbesc. Pe urmă am aflat în timp util că sunt boli care se ,,plimbă” în corp, culmea este că am aflat din materiale ale medicinii alopate. Nu-mi surâdea ideea de a da din una în alta. Dar ce m-a dus pe drumul neoficial a fost ideea că de când a lăsat Dumnezeu omul pe pământ și până acum am fi dispărut de mult ca specie dacă ar fi trebuit să supraviețuim doar datorită medicinii oficiale. Nu am fost lăsați în peșteră cu masa de operații, apele de gură mai nou apărute si toate substanțele care mai de care mai ,,indispensabile”. Poate sunt foarte utile, unele operații chiar dătătoare de viață dar, în afară de cazurile de urgență, de ce s-a ajuns la ele? O modă este să se vorbească de poluare, alimentele care nu-și mai iau nutrienții din sol care este vlăguit, schimbările climatice, etc. dar cine își dă seama că de toate astea beneficiază toți dintr-o casă și fiecare este posibil să sufere de altă boală… deși au mâncat din aceași cratiță? În cazul în care se vorbește de stres, cum ajunge stresul la organul în suferință?

Cartea de care vorbeam povestea de vitaminele și enzimele din mâncare. De vitamine auzisem dar de enzime, doar de cele din stomac. Nu-mi place să-mi complic existența, departe de mine studiul medicinii, am înțeles că vitaminele au formule, care se pare, pot fi reproduse în laboratoare, adică de om, pe când enzimele nu, nu pot fi fabricate. Mi-am imaginat că aceste enzime pot fi ca o îmbrăcăminte pentru orice metal sau alt element de care corpul are nevoie. Nu pot fi fabricate și ele sunt și partea vie din hrană. Unde le găsim? În hrana vie, adică neprocesată: nefiartă, nepasteurizată, negătită. Mai încoace am citit despre câteva descoperiri (Bruce Lipton) destul de importante și care spuneau că pe membrana celulei sunt niște receptori și canale care dă voie să intre în celulă hrană și să iasă din celulă rezidurile. Receptorii închid sau deschid aceste canale. Un motiv pentru care ordinul este de închidere a canalelor este acela că hrana nu este vie. Fără hrană și cu reziduri neevacuate, celula suferă. Un alt motiv pentru care canalele se închid sunt substanțele care ajung la ea comandate de creier, glande și cine mai ,,primește” comenzi în urma oricăror trăiri în afară de bucurii, fericiri, iubire, recunoștință și altele cu vibrații înalte. Hrana căreia nu i se dă voie să intre în celulă unde se duce? Se duce în ateroame (parcă așa le zice la ce se depune pe vasele de sânge), colesterol (care este mult și la cei slabi), în grăsime, alte substanțe care produc neplăceri în organism. etc. Poate fi un punct de plecare spre grăsimea depusă și care revine de cele mai multe ori după orice cură de slăbire.

Și enzimele aduse din hrană și cele din organism nu trăiesc în organism în mediu acid (un mediu cu toxine). Iar enzimele din hrana vie mor dacă sunt pregătite, gătite la temperaturi mai mari (între treizeci și șaptezeci de grade Celsius – depinde de hrana și de sursa scrisă) adică mult sub o sută de grade celsius. Am găsit zeci de tabele în care sunt descrise legume, fructe, verdeață, semințe, etc., în dreptul fiecăreia scria la ce folosește, fiecare ce vitamine, ce nutrienți conține. Mai puțin sau de loc era menționat faptul că acestea sunt conținute dacă hrana era vie sau procesată. Ani de zile am citit de foarte multe tratamente naturiste care au dat rezultate acolo unde nu prea erau speranțe. Această hrană vie are un cuvânt greu de spus dacă ținem cont de faptul că acele suplimente alimentare care sunt făcute corect, adică sunt naturale și presate la rece, pot rezolva foarte multe neplăceri uneori chiar grave.

În mod normal aș fi început articolul cu plantele medicinale, ele fiind ,,găsite” de mine într-o carte care, pentru că până acum nu am citit Biblia, am numi-o tot un fel de Biblie dacă nu chiar prima. Și plantele medicinale intră în categoria hrană vie și sunt foarte utile în suplimente alimentare și sunt absolut minunate ca și băi și cataplasme în boli foarte grele.

Aud mai des în ultima vreme, referitor la supraponderali, expresia ,,corpul opune rezistență” sau ,,ia-ți corpul de partea ta” ca să nu mai spun de deja anticul ,,rețete personalizate”. Ca expresii minunate sunt și cele în care ,,corpul își ia minerale și ce are nevoie, nu trebuie să-i dau eu”. Cine este corpul, de unde și mai ales cu ce își ia minerale și ce mai are nevoie? Noi suntem formați din celule care sunt formate din atomi, partea vie din celule și plante fiind o altă formă pe care o ia Dumnezeu, atomii ,,funcționează” după niște Legi, cea mai puternică fiind ,,gândul” omului, adică emisiile lui.

Bine intenționați sunt și aceia care consideră omul ca pe un sac: cât mănânci atâta te îngrași. Dar tot ei vorbesc de voință: cât, când, cum să mănânci. Ok, dar sacul nu are voință, el nu știe cum să-și distribuie hrana, și de ce ar face-o? Ar trebui să mai fie ceva și este în afară de cantitatea de mâncare.

Hrana vie are o vibrație înaltă și face foarte bine în sănătate și în gândire ajută foarte mult dar… când celelalte vibrații pe care le emiți: frică, supărare, regrete, furie, ranchiună, dezamăgire, etc. se reîntorc aducând cu ele evenimente care să te facă să le retrăiești, ele sunt cu mult mai multe decât hrana ta, pastilele de slăbit, gimnastica pe care o faci și orice voință îți impui. Acestea constituie, în afară de hrană nevie, toate celelalte motive pentru care se închid canalele de primire a hranei și evacuare a rezidurilor. Acest proces este cumva la scară macro, adică la nivel de celulă microscop și ce se poate vedea. Că omul nu este un sac și mâncarea contează dar nu în totalitate o spun toate căderile care vin după vindecări, slăbiri cu rețete ,,personalizate”, etc.  

,,Corpul opune rezistență” dacă nu-i dai viață din hrană și nu-i dai ,,viață” din gânduri și sentimente.

Din dorința de a nu plictisi am lăsat doar câteva idei dar de fapt sunt lucruri care ne țin în viață și care ne-ar scuti de cele mai multe dintre neplăcerile ei.

Din șirul ,,coincidențelor” sunt și câteva destule persoane care mi-au solicitat să intre în rețeaua mea la MLM. Încercasem la cîțiva să le povestesc despre hrana vie, respectiv suplimente, dar fără succes. Binele nu și-l poate atrage cine este pe vibrații mai joase. Și dintr-o dată am solicitări. Am dat curs dar știam intențiile sunt cel puțin dubioase pentru că nu aveau nici încredere și nici nu păreau că vor ceva informații. Acest gen de rețea presupune și colaborări, amiciții și probabil ca și în alte cazuri sperau (sub influența rețelei ,,nezâmbitului” la… ei știu ce.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Bine ar fi fost să fi știut să-mi pun pe aici și poze de care vreau și mai ales de unde vreau dar o să reînvăț să fac și asta…

Când am hotărât titlul articolului am uitat complet de 8 Martie. Am vrut să le păstrez pe amândouă și am început articolul când nu este 8 Martie, și-l voi termina pe 8 Martie. Așa leg ceva din amândouă și din Bine și din 8 Martie.

Bine era că  aveam o zi libera! De când mă știu m-am bucurat de ziua asta… cumva din interes, ha, ha! Mai am ceva făcut din interes? Nu cred! La școală era zarvă multă înainte de 8 Martie cu strângerea banilor, pentru cadouri la invățătoare, profesoare, diriginte, dar interesul și bucuria era că… nu ne asculta! Nu ne scotea la tablă și erau foarte drăguțe cu noi. La serviciu când am ajuns, m-am bucurat și de ceva atenții, flori și felicitări, dar interesul și bucuria erau că… femeile erau libere în acea zi și ni se da și o sumă de bani. Cred că am lucrat vreo două zile de 8 Martie dar tot cu bucurie pentru că lucrările dacă apăreau se amânau, ședințe dacă erau noi nu participam iar dacă vreun termen era scadent se ,,uita” de el până a doua zi. Deci Bine era că  aveam o zi liberă!  

Cel mai Bine și minunat era când eram chemată la serbările copiilor mei date în cinstea mămicilor. Erau bucurii cu lacrimi de la minunile mele pe care îmi este greu și nu știu dacă reușesc să le descriu la adevărata lor valoare. Dar și așa simțeam că ei sunt vedetele, că ei sunt sărbătoriții indiferent de programele artistice pe care de dezvoltau. Mai târziu când au devenit adulți îmi aduc flori… încă sunt surprinsă și tot îmi este greu, să percep această sărbătoare ca fiind ziua mea, și să mă simt îndreptățită să fiu sărbătorită ca în ziua mea de naștere. După revoluție când au ,,înflorit” rețelele de socializare (bine că nu am mai multe) mă bucur de poze, de culorile care îmi apar în fața ochilor, de muzică, da, asta mă încântă cel mai tare dar asta mi se întâmplă în orice moment din zi și din noapte când muzica îmi atinge sufletul. De toate astea mă bucur, totuși când ascult muzică despre mămici toate emoțiile mele se duc la mami meu care nu mai este printre noi…

Bine este când ne urăm primăveri frumoase și fericite, iubire și realizări… este frumos! Bine este să ne bucurăm de urări și de fiecare zi, a oicărui anotimp, chiar dacă nu este din primăvară.

Bine este să faci un lucru bine. Bucuria lucrului bine făcut, expresia o știu de când mă știu, este reală și cred dorită ori de câte ori facem ceva. Că învățăm să facem ceva, că facem, toți ne dorim să facem bine. Binele ăsta poate fi tradus și în foarte bine și mi se pare normal.

Bine este pentru fiecare om în altfel. Câte suflete sunt atâtea noțiuni de Bine există. Nu vreau să amintesc de profesorii și părinții care considerau că Binele trebuie făcut cu bățul și cureaua. Bine făcut cu forța? Binele impus? Mai sunt însă cei care cred că ,,știu eu cel mai bine ce este Bine pentru tine” chiar cu riscul ruperii relațiilor și instalării neîncrederii. Oare beneficiile primite sau promise merită să-și asume aceste riscuri? Sau te consideră om atât de prost să nu te prinzi că ești ,,păzit”? Pomenind de ecou, uneori le iese dar nu pentru că și-o doresc ci pentru că tu fiind îndreptat către Bine, gândindu-l și simțindu-l, ți-l atragi. Nu știu cum cei mai apropiați gândesc că la o ,,fragedă” vârstă ei pot și sunt îndreptățiți să te păzească de Binele pe care îl consideri tu că este pentru tine… Dar ei doar vor aștepta, vor veghea… nu vreau să fiu lângă ei când se vor ,,trezi”.

Binele făcut cu așteptatre nu se întoarce ca bine. Aud mereu cât bine au făcut unii și nu a fost nimeni recunoscător ba chiar li s-a înapoiat opusul. Aici este ce nu vor unii să înțeleagă din ecou. Ce emite mintea, în ce procent, și în ce procent emite inima care așteaptă recunoștință, așteaptă laude, așteaptă ceva foloase, beneficii, etc.? Dacă aștepți sau speri la laude, foloase, beneficii, vei aștepta și vei spera și mai mult.

Că nu mor de dragul criticii, am mai scris. Poate am eu în gând doar o idee din ce este critica și pe unde ar putea face ea bine, se poate și asta. Cu ce nu sunt însă de acord este acea critică făcută din șablon. Înveți la o școală cum ar trebui să fie un lucru, cum ar trebui să se facă un lucru și faci un șablon pe care înșiri unele sub altele caracteristicile pe care obiectul criticat trebuie să le îndeplinească, la capătul fiecărui rând de caracteristici ai un loc gol pe care pui din pix un x sau o bifă. Mai greu îmi este mie să pricep de ce golurile sunt nebifate la caracteristicile îndeplinite și sunt bifate doar la cele neîndeplinite, de ce aceste șabloane sunt făcute în așa fel încât pot fi completate și de roboți? De ce mi-am stricat eu ochii în seara asta citind niște Cronici făcute de ,,specialiști” care sigur erau roboți? Ce au scris ei se putea programa pe calculator deși era un domeniu în care majoritatea lucrului făcut era constituită din… emoții, rezultatul trebuia să fie în mare parte tot emoții! ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.” Mi-a venit în minte această zicere gândindu-mă că ei, roboții, nu ar fi putut niciodată să facă ce au făcut cei criticați și totuși încercau să desființeze în țara asta o muncă făcută cu mai mult sau mai puțin profesionalism dar făcută cu intenții bune și mai ales cu emoții și pentru emoții. Deci până la autorități, aprobări, buget, etc. ,,roboții” demolează în numele… școlilor prin care au trecut. Binele dacă ar fi văzut mai des și chiar căutat, acolo unde sigur este, în țara asta mult mai bine ne-ar fi.

,,Să nu faci ce face popa, să faci ce zice el”: nu-mi place critica dar m-am trezit criticându-i! Ce am eu de învățat d-aici? Aflu mâine…

Din șirul ,,coincidențelor”, cităm niște sugestii, două sonerii și un mesaj. Încântată pentru o vacanță despre care nu știau decât cei din familie, spun totuși unei ,,college”, pe care oricum o bănuiam, în ultimul moment înainte să plec. Foarte încântată îmi povestește ceva frumos despre unde voi ajunge și despre… două adrese a doi foști, dar încă destul de influenți, din aceia cu galoane. M-am cutremurat de groază și mai mult de greață, i-am spus că nu vreau să aud și am plecat. Bineînțeles că în vacanță în două zile diferite primesc două telefoane ce nu aveau prefix cunoscut, era prea frumos cu ai mei ca să mă enervez. Culmea nesimțirii a fost un mesaj pe telefon, de la două sute și cincizeci de kilometri de locul meu de muncă, o colegă doar de bună ziua, cu solicitare de adresă unde stau motivând o eventuală vacanță care, nu a vut loc niciodată și nu ar fi avut nevoie niciodată de adresa mea pentru vacanțe, ea descurcându-se foarte bine pe site-urile de profil. Toți în rețeaua lu’…

Bine este azi de 8 Martie să ne bucurăm de flori, de soare, de puii noștri minunați și de toți fluturașii, iepurașii, ghioceii și găzele ale căror poze sunt pe felicitări, filmulețe și urări de La mulți ani!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Și alte gânduri. Zilele astea ,,s-a tot izbit de mine” o zicere a unui foarte dur personaj de film și anume Doctor House. În puținele momente ale personajului în care își permite să fie și altceva decât doctor a zis ceva de genul, nu-s exact cuvintele lui:  ,,când ai avut parte de mâncare cu chili mult, nu mai vrei și altceva”. Am ascultat ceva care altădată ar fi meritat toate aplauzele, de data asta doar poți aprecia jumătate, adică munca, intenția și chiar niște trăiri dar  atitudinea era ceva la care nu te așteptai: vă tai capetele pentru că… așa scrie! Vorbind de iertare, se pot ierta toate cele lipsă de mai sus, fericirea este că am avut parte altă dată și de ,,mâncare cu chili mult”.    

Mi se pare că punerea în balanță a iertării aste ca și cum ai îndoieli de Legile Divine. Bine, asta în cazul în care ai idee care sunt ele. Legea Divină este aceea în care primești ce ai dat, a ecoului. Dacă socotești că trebuie sau nu să ierți, adică cineva ți-a greșit, iertare ar trebui să ceri de la Dumnezeu care a dat Legile: ți s-a greșit doar pentru că tu ți-ai greșit anterior momentului. Multă vreme îmi da cu virgulă zicerea în care dacă primești o palmă să-i arăți și celălalt obraz. Nu-mi trecea prin cap să sar la bătaie dar nițel l-aș fi zgâriat pe față și mai repede aș fi fugit, ziceam eu. Prin prisma celor învățate mai încoace, o palmă primită înseamnă și este, o atenționare, este ecoul a câte ,,palme” ți-ai dat tu până acum? De câte ori te-ai desconsiderat că: nu ai fost suficient de bun, de curajos, de… așa cum ,,ar fi trebuit, cum face lumea, cum ar fi fost bine, etc., așa cum trebuie”?

Sunt mai multe reprezentări ale iertării și mă refer la citate care au și poze cum le zic eu. Multe se referă la un bolovan pe care îl tragi din greu, se vorbește de funiile care ne leagă de trecut și ne împiedică să înaintăm, etc. Eu nu am decăt reprezentarea unor neplăceri care vin și tot vin și tot vin. De ce? Păi conform cu Legea căreia eu îi zic Ecou, orice aș simți despre momentul pe care nu pot să-l iert îmi aduce alte neplăceri în care să simt ce am simțit în acel moment. Pe cine mă răzbun eu? Mai există și varianta în care cei care urăsc, blesteamă, poartă ranchiună, etc. vor primi neplăceri de la și mai mulți (alții sau alte situații) în care să urască și mai mult, să vrea să se răzbune și mai mult, și tot așa. De ce se zice că Dumnezeu are grijă de ei? Pentru că, dacă cineva a greșit cu intenție, acea intenție îi va veni s-o retrăiască din mai multe părți și mai intensă.

Ce este mai greu este că atunci când zici sincer ,,nu pot să iert”, vei avea parte de neplăceri care vor fi greu de rezolvat pentru că vei simți mult și intens pe ,,nu pot să…”, se zice că Universul nu cunoaște cuvinte și vibrația cea mai intensă va reveni. Vei deveni neputiincios și stima de sine și încrederea în sine va scădea și poate nu vei simți că este de la ,,nu pot să iert” dar vei rosti mult mai des ,,nu pot să…”

Sunt multe situațiile în care spunem că nu meritam asta, și multe sunt grele dar dacă ne gândim de câte ori am zis că nu merit, că ,,nu pot eu să am bucuria asta”… asta însemnând că te-ai îndoit de Dumnezeul din tine și acum retrăiești nu merit, p-aia cu bucuria poate n-o mai spui!

Emisiile (convingeri, gânduri, sentimente) noastre se împart și ele pe benzi de frecvențe, eu le zic șabloane. Un șablon de gândire care nu se armonizează cu simțurile adică nu vrei să ierți (sau nu poți) dar inima spune altceva, poate aduce suferința genunchilor. Boli, neplăceri, situații nașpa… dar și bucurii noi le atragem, de ce ne-am complica cu neiertarea în loc să găsim locul unde să nu mai avem nimic în comun cu generatorul de neiertat? S-ar putea și sigur acest ecou să nu știe dintre bărbat și femeie care trebuie (chiar e greu să treci de la faza umană la ecou) să facă un pas și atunci la oricare pot reveni simțămintele momentului de neiertat dar… din alte situații, alte personae și posibil bolile aferente fiecărui șablon.

,,Coincidentele” care nu s-au terminat nici pe departe, vor aștepta (din fericire pentru ei) la infinit ce așteaptă ,,făcându-și treaba”, într-un caz nefericit se vor impiedica de necazuri în care să tot aștepte sănătatea, vindecarea, restabilirea, abundența, etc.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cred că acest articol va avea mai multe volume, voi menține titlul dar voi pune o cifră la el. Asta pentru că de foarte multă vreme aud expresii (și probabil voi mai auzi) care sunt de cele mai multe ori ,,scuze” pentru gândiri, fapte, vorbe, etc. În funcție de cine le rostește și de cât de multe știe, șirul lor este mai scurt sau mai lung iar la fiecare expresie se adaugă altele care ,,lămuresc” pe cele anterioare. Acum vorbesc, de fapt scriu, referindu-mă mai mult la partea aceasta mai nou apărută de ,,dezvoltare personală”, care ne învață și ne oferă terapii, indiferent că este vorba de oameni sau de cărți.

Între cele care m-au intrigat foarte tare a fost cea care se referă la Lecții. Bine, lecțiile în școală, nu au fost niciodată prietenele mele, ha, ele totuși intrigându-mă mai puțin.

Pornind de la unu și doi din articolele anterioare, îmi explic sau nu expresiile cu pricina, unu înseamnă că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Dumnezeu sau Universul este Tot, este suportul cu toate particulele conținute și cu legile care le materializează, le unește și le separă și doi înseamnă Putearea dată omului (gândul este cea mai puternică forță din Univers – nu am zis eu) de către Dumnezeu: vibrațiile emise de fiecare celulă (atom) din el, structurează tot Universul aducând evenimente și situații de viață care să-l facă pe om să retrăiască multiplicat (ecoul) vibrațiile emise.

Din infinitatea de particule cu structurile lor cu tot, după care legi și în ce formă ajung aceste Lecții la noi? Culmea este că acest gen de expresii sunt folosite și de către cei pentru care există doar ce se vede. Deci: cine stabilește ce sunt aceste Lecții și cine stabilește care este conținutul lor, tema care ni se cere. Dacă dau cu piciorul într-un câine și mă mușcă înseamnă că mi-a dat o Lectie? Dau cu piciorul în câine pentru că îmi este frică de el, primesc mușcătura care mă face să-mi fie și mai frică (și nu doar de câini). ,,Unele Lecții nu pot fi predate, trebuie să le înveți singur.” – am găsit scris. Unde să le caut? Sau mai bine zis ce să caut? Deci, nu știu ce să învăț… Partea aia cu ,,sufletele noastre au fost aduse pe pământ ca să învățăm Lecții, pământul este cea mai grea școală pentru suflete” mă bate rău de tot. A mai căutat cineva și alte școli prin Univers? Să zicem că este singura, de ce școală și nu orice altceva? De ce nu am fi fost aduși pe pământ pentru a învăța (dacă tot trebuia să învăț ceva) bucuria?

Am auzit-o și pe asta: eu (sufletul meu) am decis să vin pe pământ, eu mi-am ales mama și mi-am ales suferinta, în țara asta și în orașul ăsta. Poate așa este dar cum poți fi sigur (cine a zis, cine a scris, a fost martor cineva la alegerea mea?) și mai ales, în ce fel te poate influența, în deciziile pe pământ, ca să memorezi chestiile astea? ,,Orice entitate a ales să vină aici.”… să înțeleg că toate entitățile sunt niște proaste care vor să sufere învățând, că nu mereu este o bucurie să înveți sau și mai rău, toate se consideră proaste și vor să se deștepte.

,,Am învățat lecția.”, asta spun și nu mai dau cu piatra în câini, dar în oameni pot? Mai ușor ar fi să scap de frică (nu se face chiar repede dar nu-i imposibil) pentru că doar ea face să mă apăr dând cu pietre. Că trebuie să integrez durerea (nu fizică) ca să mă vindec, asta mi se pare mai mult de umplut pagini. Ce să integrez în celulele și atomii mei aș înțelege pe bază de imaginație, dar de ce ar însemna asta vindecare? Apreciez munca de a dezvolta teorii conform statisticilor în urma cercetărilor îndelungate, multe pagini și vorbe ies de aici, multe job-uri și pâini de mâncat…

,,Viața îți dă multe Lecții. ” Dacă ai un necaz și îl numești Lecție, cine este viața ca să ți-l trimită?

Uitasem de ,,Testele” la care ești supus pentru a evolua. Singurele teste pe care le știu sunt cele din școală. Cum se formează un Test, cine este profesorul, din ce material este format Testul ca să cuprindă zeci de pagini în urma cărora cine îmi spune dacă am evoluat sau nu?

,,Pedepse”. Dacă Puterea mea este de a structura Universul ca să-mi aducă ce am emis, cine mai poate fi în exterior ca să mă pedepsească? M-am considerat umilă și fără merite importante? Am trăit ulterior situații în care am fost umilită și nedreptățită. Dumnezeu mi-a dat Puterea să îmi atrag situații în acord cu ce emit: dacă mă consider demnă de lucrarea Lui și mă bucur de cine și ce sunt voi atrage situații în care să mă bucur și mai mult și în care voi fi apreaciată.

,,Viața este durere!” Pe bune? Cu ani în urmă când m-am opus unei situații foarte dure și mi-am luat sănătatea în mâini, am făcut-o convinsă fiind că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim. Tot ce am mai ,,tras” de atunci s-a dovedit a fi fost rezultatul emisiilor mele anterioare conforme cu ale celorlați: omul e păcătos, mic și fără putere în comparație cu Dumnezeu cel atotputernic, să îți fie frică de Dumnezeu, etc. etc. Până la urmă, a venit vremea în care să zic că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim, am avut dreptate.

,,Viața este o sinusoidă, când sus când jos” – nimic mai fals. Pe măsură ce treceam de necazuri și le conștientizam ca fiind atrase de mine, atrăgeam cărți, filme, documentare, care să-mi confirme că viața poate fi minunată și într-adevăr nu suntem lăsați pe pământ ca să suferim. De curând am aflat o expresie pe care o intuiam: viața este ca o spirală care poate urca! Am spus într-un articol anterior că atâta timp cât credeam că după bine vine rău, așa se întâmpla în viața mea. Deci tu alegi ce vrei să crezi. În funcție de alegerile tale îți va fi viața chiar dacă va trebui să mai citim pentru a ajunge unde dorim. Indiferent cât va trebui să mai lucrăm cu noi, este totuși o bucurie convingerea că pot doar să urc pe spirală în bucurii și reușite.

,,Vindecare (nu fizică)”. Asta este pe undeva pe lângă iertare. Și vindecarea și iertarea se pot elibera prin mai multe sau mai puține vorbe, cu terapii (complementare) mai mult sau mai puțin binefăcătoare, totul pleacă de la intențiile pe care le emiți.

Și vindecarea și iertarea de sine sau a altora, implică uitarea ,,răului” suportat. Cred că și ăsta este un motiv pentru care am atras toate materialele care m-au învățat despre Univers, atom și Puterea adică ecoul: am o memorie ceva mai bună decât mi-ar trebui ca să iert. Și totuși, de foarte multă vreme eu nu mai am nimic de iertat (poate pe alte nivele decât cel conștient – dar pot să le elimin – aici intervine ceva ce creierul poate face, se învață). Ani sunt de când mi-am promis că nu mă voi mai lăsa supărată și motivele de supărare sunt din ce în ce mai puține, lăsând locul motivelor de bucurie. Ca un om ce se consideră cu Dumnezeu în el, consider că merit și pot să aleg eu unde, când, etc. și cine să fiu.  

Uneori cu regretele este mai greu dar Lazarev zicea că regretul momentului este cel mai mare păcat, iar retrăind momentul ți-l proiectezi în viitor și îl vei retrăi multiplicat, adică iar vei regreta. Păcatul, nu există păcat dar așa era scris, este că regretul înseamnă că ai desconsiderat Legea lui Dumnezeu (eu îi zic ecou) care a făcut ca lucrurile să se întâmple așa și consideri că putea fi altfel. Probabil este în fișa postului de mamă să simt ,,nefăcutele” mele.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă.” Dacă el zice (îți dă Puterea) că poți să te bucuri de tot ce vrei dacă acum te bucuri de tot ce ai și tu vezi că ai (ca mai sus) doar durere, lipsuri, gol, și procese care duc la rău, ce îți bagi în traistă?

Din șirul ,,coincidențelor”, de data asta buclucașă este o bifă care îmi era necesară și care putea fi pusă într-un interval stabilit. Cine avea galoanele și putea să o pună, intenționat, a făcut uz de tot ce se putea ca ,,scuze” și nerăspunderi la mesaje pentru a nu o pune. Mi-am dat seama imediat că nu am ce face dar m-am plâns la un coleg și o colegă. Ambii foarte ,,binevoitori” m-au îndemnat să mă duc (cu pârâtul desigur) la n+1. Normal că nu m-am dus, toți erau din rețeaua ,,nezâmbitului”. Ulterior, acest n+1 spunea: ,,nu pot să-i dau un ban în plus, pentru că, nu am de ce să-i iau din ce are” ?!?!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Din tot ce poate lua forma unei emisii care să producă vibrații dintre cele mai înalte (poate cea mai înaltă) Iubirea necondiționată mi se pare singura. Este singura trăire ce emite vibrații care (rezonând cu altele) face ca structurarea Universului să aducă evenimente, situații, sănătate, etc, care te vor face să retrăiești cele mai înalte trăiri: bucurie, fericire, pace în suflet, recunoștință, entuziasm și iar Iubire necondiționată. Cum îi zice numele, este acea trăire în care te bucuri (fără să vrei) că o poți simți fără să ai așteptări (poți spera ceva dar să nu-ți împuțineze intensitatea iubirii). Lazarev spunea că în situații neplăcute și care nu se mai termină, este foarte bun un animal de casă. În zilele noastre, când la tot pasul sunt informații, sarcini de îndeplinit, greutăți de depășit, etc. omul modern uită (în cel mai fericit caz) sau nu are (caz nefericit) idee de cum și de ce să se gândească și la el. Când ajungi în casa în care este un animal, înlături pentru o vreme toate preocupările bucurându-te de bucuria lui când te vede. Se nasc niște sentimente pentru care nu ai cum să aștepți ceva la schimb. Nu poți să te joci cu un câine, să-i spui că-l iubești și să aștepți să-ți spună și el că te iubește. El doar ți-o poate arăta, în felul lui, dar preocuparea pentru el (nu din grijă, ci din binele pe care vrei să i-l faci), iubirea pe care i-o porți, produc alte evenimente în viața ta pentru care să trăiești mai mult și mai intens aceste trăiri. Cred că oamenii pentru care nu există decât ce se vede au cea mai mare nevoie de un astfel de animăluț și poate o activitate care să implice trăirile că pot ajuta, pot dărui, pot bucura și uneori pot și iubi fără așteptări.

Când faci tot ce poți mai bine și vine persoana cu ,,galoane” care face ca ,,picătura chinezească”, să fie depășită și să ți se pară blândă chiar, ieși în curte și zici ,,Doamne Tu îmi spui acum unde am greșit!”. Și răspunsul nu se lasă așteptat! În trei săptămâni vine persoana și-ți spune că i s-au înmulțit gradele, va fi avansată și va fi înlocuită. Bucuriile și gândurile bune emise anterior, mi-au adus o persoană, competentă și profesionistă, care îmi este și acum după mulți ani la fel de dragă. Au fost multe cazurile în care dacă m-a supărat nu mi s-a diminuat ce simțeam pentru ea. Asta cred că se poate numi un sentiment emis necondiționat pentru care nu ai așteptări. Nu voi vorbi aici de familie care ar trebui să însemne Iubirea necondiționată, uneori și foarte apropiați fără a fi rude. Nu însă și atunci când se transformă în camere de luat vederi numind grijă ce de fapt este supraveghere… (la sugestia celui rămas ,,nezâmbit”).

Aceste trăiri înalte îți pot fi trimise, le consideri trimise deși ele vin în urma unor emisii ale tale anterioare, ca răspunsuri la rugi, sau ca intuiție când nu te aștepți, forme gând care te bucură iar și iar pentru că a fost trimisă întîi cauza (înfățișată sub forme diferite de la lucruri la ființe). Când primești așa trăiri te bucuri, și bucuriile se înmulțesc mult mai rapid decât altădată ducând la adevărate surprize pe care ți le faci și de care nu știai că ești capabil. Asemena trăiri te fac să uiți că ce ai înghițit ulterior a fost un ,,cub întreg de gheață” (ca în minunatele desene cu Tom și Jerry unde Jerry înghițise cubul și nu se mai vedea din el decât capul, cubul și ceva mic mișcător ca mâini și picioare) și începi prin a-ți asculta intuiția care îți spune că nu-i chiar întreg cubul. Oare cum ar arăta Jerry, ce burtică modelată ar avea?

S-au făcut experimente (sunt pe net), eu am citit unul, care măsoară și analizează răspunsul corpului uman la diferiți stimuli. S-au conectat câțiva atleți la aparate care monitorizau parametrii organelor interne, sânge, etc., și li s-a cerut fiecăruia să rememoreze cursa câștigată de la start la final. La sfârșitul timpului, s-a constatat că parametrii măsurați erau comparabili  cu cei măsurați după realizarea cursei efective. De aici constatarea că creierul nu face diferența între realitate și imaginație. Această constatare combinată cu aceea că energia devine materie doar când este observată (experimentul fantei duble) ne face pe noi, oamenii, niște creatori adică putem avea puterea de a ordona niște atomi cu structurile lor cu această imaginație. Și pentru că până la ,,ce se vede” este cale mai lungă, pot pentru început să-mi imaginez o rază de lumină pornită din soare  eu îi zic de la Dumnezeu și îl rog să umple cu ea pe x sau y (persoane pe care le îndrăgim, care au nevoie de sănătate, claritate, putere, etc.). și îmi imaginez cum persoanele sunt umplute cu această Lumină de la rază. Această rază imaginată de noi care are puterea de a reașeza ce este dezordonat în celule și structuri, pentru că are vibrație foarte înaltă, este numită Iubire necondiționată. Starea obținută ar putea rămâne ordonată dacă nu s-ar destabiliza pentru că în continuare se emit aceleași emisii (crezuri și mod de gândire) care au generat dezordinea. Când iubești necondiționat mai ales, indiferent că este om, animal sau plantă, și trimiți această rază persoanei receptoare, aceasta poate simți energie și stare de bine neputând să-și explice de unde vin acestea dacă nu a fost atenționată de ce va primi. Sunt multe terapii la ora actuală care au la bază aceste rezultate ale experimentelor din ultimul secol începute.

După ce am scris de Iubire necondiționată aproape că nu mai îmi vine să scriu și despre ,,coincidențe”. Doi colegi, unul de altul la distanță de patruzeci de ani, mă sună pe același subiect. Primul, cu care în patruzeci de ani am vorbit și ne-am văzut de două ori, îmi povestește de două personae care nu mai sunt printre noi. Pe una o văzusem o data, de cealaltă doar auzisem de ea (era fratele celui care sunase). Dumnezeu să-i aibă  în grijă dar nu ăsta era motivul pentru care mă sunase. Era foarte ,,important” să-mi spună să ne sunăm cunoștințele, prietenii, rudele că nu se știe cât timp mai sunt printre noi. Aproape l-am crezut dar intuiția mea îmi spunea altceva. Mă sună relativ repede colegul (de la vremea de după patruzeci de ani), tot cel care ,,știa” când să mă întrebe dacă sunt bine și ,,știa” de câte ori plecam din localitate, cu același subiect dar altfel îmbrăcat. El își propusese, îmi spunea mie, ca în fiecare zi să-și sune, un număr de persoane rude și prieteni. Prieteni! De fapt era vorba de acel ,,cineva” pe care să-l sun, cel rămas ,,nezâmbit” ajuns mare, și de la care pleacă toate ,,coincidențele”.        

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Lenea la putere! Robert Kiyosaki zicea, nu știu dacă este exactă, că cea mai eficientă este lenea. Ha! Sunt mama eficienței. Îmi propusesem să fac ceva ce necesita munca făcută de creier… nop, n-a ieșit: m-am apucat de scris. Am făcut la fel ca studenții care se apucă de făcut curat în sesiune, dar asta e. N-ar fi nimic grav dacă ar fi mai rar…

Poate ajung și la subiect. Am citit cu ceva vreme în urmă o carte deloc subțire scrisă de Gregg Braden despre compasiune. Am căutat-o acum și nu am găsit-o deci titlul este altul. El vorbea despre compasiune ca o uniune a trei trăiri, cum ar fi mila cu empatia și nu mai știu ce. M-a învățat el multe dar pe asta nu. Imediat ce am terminat cartea aveam noțiunea mea despre compasiune. Ea, pentru mine, este înțelegerea ecoului. Este înțelegere și tot ce mai poți să simți pentru Dumnezeu! Când ai compasiune pentru cineva înțelegi că el este ,,buricul” Universului (care este Dumnezeu) și este la momentul și locul pe care el și le-a atras. Prin el înțelegând el, înaintașii lui, emisiile celor din locul geografic în care locuiește, etc. El este în valea în care aceștia au ,,strigat” și acum trăiește evenimentele care să-i creeze trăirile emise anterior. Dacă este amărât și sărac posibil ca emisiile anterioare să fi fost de ,,nu merit”, nu-s bun de nimic, mai bine sărac sau cele aducătoare de boli în care s-a desconsiderat și s-a umilit și s-a simțit umil, ca fiind ființă nevrednică și păcătoasă în fața lui Dumnezeu (cum ni se spune de aproape două mii de ani). Sunt în locul în care am emis eu în toate viețile mele și ce au emis strămoșii și cei din zona geografică în care m-am născut. Dacă se înțeleg lucrurile astea, poți să-l ajuți cu un bănuț sau nu, poți să-l ajuți să rezolve o situație sau nu. Dar, Nu îți este permis să-ți fie milă de el pentru că desconsideri Legea, adică Putearea, data lui de Dumnezeu, de a-și alege calea (emisiile lui) și a-și trăi ce atrage (evenimentele aduse de Ecou). Niște frici trăite atrag după ele, ani în care să te ferești de… nici nu contează dacă sunt frici de ploi, căței sau oameni, nu contează dacă îți este frică de anumite trăiri sau anumite categorii de oameni (mincinoși, hoți, frustrați, etc). Discernământul are ceva de spus dar când la bază au fost fricile prea mari, ca să te poți feri în continuare, iar și iar, ecoul sau universul, cum vrei să-i zici, îți aduce evenimente, oameni de care să te ferești iar și iar. Partea cea bună este că se poate scăpa (sunt metode) de aceste frici și implicit de tot ce te fereai pentru că se vor dizolva situațiile aduse de Ecou, nemaifiind ,,zisul” adică frica. Cum nimic nu este degeaba, apariția unui asemenea om în față poate avea foarte multe însemnări. Dacă judeci astfel de oameni, îți apar pentru că starea de judecată trebuie să reapară. Dacă îi desconsideri, vor fi mai mulți pe care să îi desconsideri.

Mai vorbea Gregg de empatie. Nu m-a dat afară din casă curiozitatea ca să încerc să înțeleg dar ca să te pui în pielea unui amărât (așa se zice – infiferent de motivul din care este amărât) ca să suferi cu el înseamnă să-ți fie milă și nu-ți este permis așa cum am spus sau să trăiești durerea lui și asta însemnă că eu voi retrăi, iar și iar, posibil s-o trăiescă și copii mei după ce nu voi mai exista. Și aici am zis STOP. Eu cu bună știință nu las o astfel de moștenire puilor mei.

Aud des că Dumnezeu este Iubire. Eu cred că și dacă nu au fost arse (dar au fost) Bibliile adevărate, niște traduceri proaste tot au existat. Iubirea este totuși ceva se trăiești chiar dacă spun că iubesc un copac, un om sau Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă Tot Ceea Ce Este este un câmp care se materializează după niște Legi care înseamnă tot Dumnezeu, atunci Iubirea este Tot, inclusiv vibrațiile joase, pentru că iau naștere tot după Legile date de Dumnezeu. Pot accesa o vibrație foarte înaltă (care poate fi Iubire) doar după ce am emis una la fel.

Când emiți o vibrație foarte înaltă cum ar fi înțelegerea a cât este de Mare Dumnezeu, este implicit și convingerea că El te ajută să accepți o situație, este posibil ca orice gând sau intuiție care îți vine să fie ca răspuns la ce ai emis, uneori un clip mesaj, uneori un om. Când o mamă simte că își poate pune puii în pericol pentru că îi vin gânduri de vibrație joasă care repetându-se aduc situații neplăcute posibil și din partea copiilor, cere ajutor Lui. Doamne Tu mă ajuți acum să accept situația asta… Nici toate mamele nu înțeleg cum e să te pui cu mama care a devenit leoaică. Și zicerea ei este ascultată de Dumnezeu și îi sunt aduse vibrații, fioruri (situații pentru care sunt trăite vibrațiile) atât de înalte încât îi pare imposibil… să creadă că le merită.

O promisiune făcută mie cu ceva ani în urmă, pe care foarte rar mi-o încalc, a fost că nu mă voi lăsa supărată de nimeni și nimic. În orice situație găsești ceva pentru care să te bucuri, să mulțumești, să fi recunoscător. Această promisiune (urmările încălcării ei) m-a făcut de multe ori să strâng din dinți și să nu plâng dar mi-a adus din ce în ce mai multe bucurii prin revelațiile pe care le-am avut și drumurile pe care le-am găsit.

Ca și ,,coincidențe” de data asta trei, două cu picioare și una cu carcasă de plastic și multe circuite în ea. Într-un loc în care nu prea îi vedeai capătul pentru că era circular, erau doar câteva, cred că trei persoane foarte distanțate, trebuia să strigi ca să te audă. Îmi sună telefonul, răspund, mă ridic de pe scaun și încep să fac câțiva pași prin spațiul liber. Și dacă voiam să zâmbesc cuiva nu aveam cui, erau prea departe și nu mă vedeau. În mod normal vestea primită ar fi trebuit să mă doboare. M-am oprit din respirat o fracțiune de secundă și mi-am zis că așa ceva nu există. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil să-mi fie adus așa ceva mai târziu, situație pentru care să retrăiesc doborârea și dinspre copii mei, ori eu la așa ceva nu dau voie. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil ca momentul să se repete din aceași cauză și așa ceva iar nu era posibil pentru că Dumnezeu avusese un cuvânt de spus cu ceva vreme în urmă. Așa că am zis: Doamne, Tu (atunci când mi-ai răspuns) m-ai făcut să trăiesc fiorul pe care l-am mai trăit, doar o dată, după ce am înțeles Cine ești, Tu acum îngheți situația asta și o dezgheți când crezi Tu de cuviință, asta nu s-a întâmplat! În tot timpul ăsta, foarte scurt, nu am zis decât de două sau trei ori ok, încet că atât mai puteam. Cu gândul la puii mei m-am așezat pe scaun să lucrez. Intr-un minut, primesc, de la o colegă (de la două sute și jumătate de kilometri, pe care o văzusem o dată sau de două ori, nu vorbisem prea mult și nici nu eram apropiate), un mesaj pe WhatsApp cu un cântec de relaxare și cu cuvinte de încurajare… pentru ce? Nu am întrebat! În timp ce ștergeam (atunci m-am enervat și nu trebuia) mesajul mă sună un coleg (de la șaptezeci de kilometri) pe tel de serviciu (lucram pe rând de acasă sau de la serviciu), pur și simplu, să mă întrebe dacă sunt bine. De ce?… Mie îmi plăcea să vorbesc cu el pe teme, de râdeam și noi de unde le găseam, dar… cum știa de fiecare data când plec acasă în altă localitate, să mă sune a doua zi sau chiar seara? Bineînțeles cutia care știa (pentru că îmi dădea mesaje) când trec granița, cînd ajung în localitate, când plec din localitate, etc. nu a mai fost la fel de prezentă după ce am spus ,,cui” trebuie că este ascultată. Poate dacă bag și mizeriile astea în cartea mea o să le pun și în ordine cronologică. Am uitat să spun: trăirile care au atras ,,coincidențele” astea se pot elibera și înlocui cu contrariul lor, și muncesc la asta, pentru că Dumnezeu ne-a dat și puterea asta, dar despre ea altădată.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

O persoană deșteaptă a zis că, în existența noastră, putem urca pe o spirală (nu mă deranja gândul unei scări pe care am și visat-o) fără să avem și, cum se zice, coborâșuri zise necazuri. Foarte mulți ani am avut în minte că după o perioadă bună trebuie să urmeze ceva nașpa. Ghici ce? Așa se întâmpla. Nu ar fi putut nimeni să-mi spună că poate fi și altfel din moment ce eu trăiam bunele după care urmau relele. De crezul ăsta am scăpat gândind la Dumnezeul din oameni și Putearea dată lor, adică și mie, folosindu-mă de noțiunea de ecou și mulțumind și bucurându-mă tot timpul de ce, cum, unde sunt… etc. și ce am, de toate câte mi se întâmplă și care îmi umplu inima de fericire pentru care mulțumesc continuu. Așa încât ar fi trebuit să scriu acum despre ceva, pentru care iar mulțumesc continuu Lui Dumnezeu, ceva ce își va găsi locul aici la timpul potrivit.

În urma convingerilor mele, uneori rostite cu voce tare, și acum a articolelor mele, nu că nu mă așteptam, mi se reproșează (și poate că nu sunt suficient de clară, nu zic nu)… ,,n-ai zis că dacă zic așa…?”.

De zis poți spune mult și orice. Se întâmplă ce zici? Și da și nu. Am zis că inima emite un câmp de cinci mii de ori mai mare decât al creierului. Dacă fiecare celulă emite o vibrație (val) de o anumită înălțime și frecvență, sigur ce va aduce inima foarte rar se va potrivi cu ce va aduce creierul, chiar și numai în intensitate daca este diferența. Cum nu sunt chiar pe lângă ,,potecă”, în cazul în care nu-ți place tot ce vezi în oglindă și x, y au mult mai mari realizări, gândește de câte ori, și cât timp, mama, bunicii, apropiații ar trebui să-ți spună reversul, a ce crezi tu, ca să-i crezi? Îți spun eu: ani și tot nu ar reuși să-ți schimbe crezul. De ce? Pentru că ce auzi și zici au mult mai puține șanse să se materializeze decât ce simți. De la gât la picioare corpul emite mai mult și mai intens decât de la gât în sus. Foarte adevărat că acțiunea are un cuvânt greu de spus dar e posibil ca să muncești (și fizic și cu gândul tău) cum crezi că e mai bine și util și totuși rezultatele să nu fie corespunzătoare, dacă simți că nu-i destul ce faci (aici iar profesionalismul, nemulțumirea de sine – obiectiv lăudat, ne dau în cap). Se zice că socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. O cauză ar fi tocmai gândul care face lista de cumpărături și simțirea care-ți spune că sunt lipsuri și cheltuieli multe (atunci sigur nu găsești tot ce-ți dorești) altă cauză (nu prea amintită) ar fi simțirea a ce te va bucura pentru că simți că meriți și atunci vei găsi mai multe decât cuprinde lista.

Și pentru că îl mai ascult și pe el câteodată, neuronul meu cel vesel (expresie preluată de la băiatul meu) îmi aduce în față idea că cei care vor să facă rău (să nu zic distrugă) sunt, între altele, frustrați. Indiferent cât de sus au urcat pe scară ierarhică, indiferent de câte relații și bunuri materiale au obținut, golul resimțit fără să-și dea seama, de ceea ce nu este material, tind să și-l umple prin activități care să facă rău. Dacă au de toate din punct de vedere material și social, dar nu realizează că au și inimă pe care ori nu știu să o folosească ori au amintirea a ce nu au obținut, de inimă sau animalic, proiectează pe cel care trebuie să sefere, ce să vezi, ,,lasă să moară și capra vecinului”, să nu aibă pe parte financiară, profesională, personală, și ce atâtea rude? Cum planifică și fac rău? Șicane, piedici, minciuni spuse persoanelor influente, falsă bunăvoință și falsă intenție de protecție arătate și spuse apropiaților persoanei care ,,trebuie” să nu aibă… sau să-mi ,,zâmbească” strânsă cu ușa de greutăți. Diferența dintre ce zice că face (bunăvoință, protecție, informații, etc.) și ce simte (vreau să nu aibă, vreau să sufere, etc.) este clară: se va întâmpla că va vrea…, și iar va vrea… Cred că există și promisiunea unor beneficii către cei care dau informații. Beneficii care vor fi doar vorbe și se va manifesta simțirea, adică intenția, adică nu vor exista.

Obsedații trăiesc cam pe același tipar. Din ce simt, vor simții și mai mult. Din ce așteaptă vor aștepta și mai mult și din ce vor, vor dori și mai mult. Ce ecou îți răspune ,,ia de aici, îți dau eu” când simți (strigi) în vale ,,aștept să vină”, ,,vreau să o distrug”, ,,vreau dreptate”, etc.? Cei obsedați nu vor intra niciodată în posesia obiectului dorit, unii înebunesc, unii au mari necazuri în alte domenii. Și unii și alții emit vibrațiile lipsei și a dorinței. Ecoul îți va aduce evenimente care să te facă să retrăiești mai mult lipsa și mai mult dorința.

Cred că și sunt aproape sigură că multe relații au de suferit din cauza acestor așteptări sau presupuneri… cam tot aia este. Nu voiam să scriu acum, dar se leagă de subiectul cu ,,ai zis că…”. Am ascultat un documentar în care era vorba de firme care, prin America, împodobeau casele pentru perioada sărbătorilor de iarnă. Se pare că contractele sau ce semnează ei nu sunt citite sau nu erau citite in totalitate. Beneficiarii au presupus sau s-au așteptat ca firma care a pus podoabele pe casă să le și ia după sărbători. Ghici ce? Nu le-au luat unele firme pentu că așa era la ele în hârtii.

Cam în afara subiectului dar a venit la rând la neuronul meu cel vesel: diferența dintre cum gândesc femeile și cum gândesc bărbații. Această diferență face ca așteptările sau presupunerile să fie și mai dificil de gestionat. În mare se spune așa: femeile au ca stimuli (în general) în jur de douăzeci la sută văzul iar restul celelalte simțuri, bărbații au fix invers (optzeci la sută văzul). Și de aici ,,bâlciul”. El este focusat optzeci la sută pe ce vede când conduce mașina, găsește scurtăturile, vine repede acasă. Auzise dimineață să ia pâine? A uitat. A presupus că nu mai este? Nu este treaba lui, se uita la drum. Femeia conduce, unele prost dar nu e treaba mea, și știe că trebuie să ia rufele de pe sârmă, că nu este pâine, mâncare și șters praful, poate vorbi și cu prietena la telefon dar și-a aranjat seara, știe ce are de făcut. Ea presupune ca și el să știe ce mai trebuie făcut prin casă sau pe la bănci, instituții, etc. Exemplul ăsta mi-a trecut repede prin cap și mi s-a părut simplu chiar dacă nu acoperă situațiile actuale dar… așa cum presupui că de ziua ta să-ți aducă flori și el uită, te alegi cu presupunerea sau cu așteptarea pentru că el a fost atent la drum și trecerea de pietoni. Dacă duce gunoiul, că îi zici tu, să nu te aștepți să ia și sticla goală de ulei de lângă recipientul cu gunoi, pentru că… nu i-ai spus.

Și revenind la ,,ai zis că…”, se zic multe și dacă rămâne la stadiul de zis ar fi bine dar de aici deduci, presupui că simțirile lui sunt altele, că ale ei sunt altele, pentru că așteptările au fost altele. Când eram prin școală am auzit pentru prima oară la televizor o tipă care spunea că pentru a merge o relație trebuie ca fiecare să aibă o ocupație, un animăluț, ceva care să fie iubit înaintea partenerului. Nu prea am înțeles eu atunci și nu știu dacă sunt de acord dar că trebuie înțeles ,,spațiul” în care trăiește celălalt cu trăiri cu tot, mi se pare de învățat. Nu împușcați emisarul: nivelul de cultură și civilizație au un cuvânt greu de spus dar… se pare așa se nasc frustrările, tristețile, etc. etc.

Azi m-a lovit o altă zicere ce se vrea repetată ca să se împlinească: ,,am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau și…”. Poți să zici asta la nesfârșit dacă te uiți și simți ce nu ai. Ecoul îți va aduce evenimente în care să retrăiești ce ai văzut și simțit, adică lipsa. Treaba cu subconștientul (că se imprimă în el) nu ține, nu cred că există, nu am crezut niciodată și am citit două experiențe care spun că nu există. S-au luat doi cobai, un șoricel și o salamandră. Li s-a tăiat bucăți din creier puțin câte puțin, de fiecare dată se urmărea traseul pe care trebuia să-l facă animalul ,,inconștient” adică la mâncare sau/și unde fusese învățat. Rezultatul? De fiecare dată animalul s-a dus la mâncare și unde fusese învățat indiferent de unde i se luase din creier.

Din șirul coincidențelor, două invitații la masa de la o fostă colegă și o actuală (la vremea aceea), complet neașteptate, nefiind nici amice apropiate nemaivorbind de prietene, una exprimându-și foarte serios încrederea în mine, nu că nu o meritam, dar de ce? Ulterior cealaltă foarte săritoare își întindea ajutorul și către unul din puii mei…

Până data viitoare: Lumină în suflet!