Incep sa dau pe bucatele, cele mai importante elemente privind sanatea. Chiar daca sanatatea, destinul … viata ni le avem asa cum am gindit, cum am simtit emotiile, etc., mentinerea sanatatii si dobindirea ei prin ,,informatia” vie, este foarte importanta. Este foarte importanta pentru ca sanatatea astfel obtinuta, ne ajuta sa ne orientam emotiile catre Univers, ne aduce mai aproape de legile Universului si de aici mai e doar un pas pina sa invatam sa ne
schimbam viata in … ce vrem noi.
Am despartit in bucatele cartea (,,Hrana vie – o speranta pentru fiecare” – Ernst Gunter) care a insemnat o cotitura in viata mea, adica sanatatea mea. Incep sa le redau cu foarte mici simplificari … ca sa nu te plictisesti!
Dat fiind că a existat o perioadă când oamenii se hrăneau în principiu cu vânatul şi acela si-l fierbeau, se poate trage concluzia că suntem creati pentru hrana cu carne, iar fiertul ar fi natural, normal. Asemenea concluzii prea putin întemeiate dau nastere la erori. De ce în libertate animalele nu se îmbolnăvesc niciodată în timp ce între popoarele civilizate abia se mai găseste un om sănătos cu adevărat? Ce experiente ar trebui făcute în grădina zoologică când s-a început hrănirea animalelor cu hrana fiartă din grija fată de boli? Exact inversul decât ceea ce era asteptat şi anume că animalele se îmbolnăveau şi mureau. In parte au pierdut capacitatea de reproducere. Astfel s-a început alimentarea animalelor valoroase cu hrana lor naturală, nefiartă pentru care au fost create. După aceea se puteau citi în mai multe ziare că animale foarte rare au dat nastere la pui în captivitate.
Gorilele de exemplu nu mănâncă nici un pic de carne; maimuta antropoidă este singurul animal al cărui aparat digestiv coincide în întregime cu cel al omului. Intestinul carnivorelor de exemplu este de cinci ori mai scurt decât cel al omului, măselele sunt ascutite, ale omului tocite, saliva lor este acidă, a omului este alcalină, intestinul lor în interior este neted, al omului nu, limba lor are o suprafată aspră în timp ce noi avem o limbă netedă, chiar şi sucul gastric este mult mai tare la animalele răpitoare.
Pentru că acidul gastric al omului este prea slab pentru digerarea cărnii iar intestinul nu este neted şi de cinci ori mai lung decât al carnivorelor, carnea rămâne prea mult timp în intestin, ceea ce produce descompunerea ei şi un miros urât. Substantele de descompunere ajung prin peretii intestinului în sânge şi conditionează aparitia bolilor. Maimuta se hrăneste şi cu muguri şi cu fructe, frunze fragede ceea ce ar corespunde salatei noastre; dacă găseste rădăcini sau bulbi comestibili nu-i ocoleste (morcovul). Bineînteles toate le mănâncă asa cum sunt în natură. Raportat la noi, aceste constatări dau prima din legile alimentaţiei pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni şi care este scrisă pe prima pagină a Bibliei: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă şi care este pe fata întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sământă, acesta să vă fie hrana voastră”.
DAUNE PRIN FIERBERE
De curând a venit la mine cineva aducând triumfând vestea că în apropiere de Berna a murit o femeie vegetariană de crudităti la vârsta de 40 de ani de cancer.
Vegetarianul renuntă la carne, dar fierbe majoritatea mâncărurilor. Chiar dacă acest lucru se face în aburi nu există totusi o deosebire esentială între fiertul în aburi şi fietul normal. In ambele cazuri se ditrug enzimele.
Zarzavaturile fierte în apă se devalorizează. Asa scrie cercetătorul american . Dr. Garson în cartea sa: „Dureri şi suferinţe”. Printre altele scrie că daca varza este fiartă mai contine numai 1/40 din valoarea initială. Asemenea fapte te obligă să asculti. Vitamina C, foarte importantă în functia ei principală de curătire a sângelui, este în întregime distrusă prin fierberea laptelui. Toate sărurile nutritive ajung în apa de fiert şi în aburi, zarzavaturile nu mai contin nimic. Proteinele pierd prin căldura fierberii 2/3 din valoarea lor nutritivă.
Proteinele fierte produc în plus multe toxine şi acizi, în procesul metabolismului. Pierderile de calciu, fier, magneziu, siliciu, iod şi alte săruri minerale cauzate prin fierbere s-au mentionat deja în primul capitol.
Lipsa de enzime era drept urmare că 3/4 din principalele săruri minerale nu sunt în întregime valorificate de celulele corpului în măsura în care aceste săruri mai există. In cazul unor asemenea pierderi chiar şi amidonul şi glucoza se modifică din punct de vedere chimic.
Fructele să nu fie sub nici un motiv fierte sau sterilizate. Pentru păstrare se recomandă congelarea.
La fel ca grăsimea animală, margarina solidificată din plante şi uleiul încălzit astupă arterele şi duce la tensiune ridicată. Tot asa repede grăsimile şi uleiurile presate la rece curătă arterele. Asa cum cele dintâi produc obezitatea tot asa cele din urmă duc la scăderea greutătii. S-a constatat că din hrana fiartă se mănâncă în general de 3-4 ori mai mult decât din cea crudă. Deja volumul scade puternic prin fierbere. Intoxicările şi obezitatea nu pot fi deasemenea evitate.
Astfel cheltuielile cu hrana fiartă sunt de câteva ori mai mari decât în cazul alimentelor crude. Adeseori, cheltuielile cu medicul măresc cheltuielile cu alimentele şi asa destul de mari. Este necesară şi o asigurare de boală inutilă. Ceea ce este mai rău şi nu poate fi evitat cifric sunt durerile şi chinurile suferinzilor, făcând abstractie de nevoile financiare şi sufletesti ce apar în câte o familie. Atâta sacrifică omul pentru plăcerile gurii. Ce importantă mai au viata sau banii fără sănătate?
MUNCA GREA SI HRANA CRUDA
La discutiile privind hrana crudă aud tot mereu „dacă ar trebui să muncesti greu, atunci să te văd”, adică dacă as rezista numai cu crudităti. Conform relatărilor, s-au efectuat încercări privind rezistenta muncitorilor ce efectuau munca grea. Unii erau vegetarieni convinsi, altii se alimentau cu crudităti. Cine suportă eforturile de două ori mai mult timp? Tocmai cei carese hrăneau cu crudităti. Există documente.
Un dublu învingător olimpic la înot pe distante mari, Roos, din America, care a câstigat medalia de aur la Sidney şi Roma, a publicat o carte unde afirma printre altele că mesele lui principale se compun 90% din hrana crudă cu absoluta evitare a cărnii. El explică rezistenta lui iesită din comun prin consumul de crudităti şi relatează în cartea amintită că în luptă îsi punea întreaga lui fortă când ceilalti scurt timp înaintea sosirii erau epuizati.
Ar fi gresit să facem o comparatie cu efectul alimentării cu carne la animalele răpitoare pentru că acestea înghit carnea crudă cu tot cu piele şi păr, iar organismul lor este în plus creat pentru asa ceva.
Asa cum am aflat, proteinele se devalorizează prin fierbere în proportie de 2/3 sau se distrug. Si fierul continut în carne prin fierbere devine anorganic şi astfel rămâne nevalorificat, cât despre vitamine acestea nu se mai găsesc deloc. In plus, nici un alt aliment nu intoxică şi acidizează în asa măsură cum o face carnea, lucru ce favorizează aparitia bolilor. Este o tragedie că medicii recomandă carnea până şi sugarilor.
Se poate obiecta că unii carnivori ajung să trăiască până la adânci bătrânete. Exceptii există mereu dar în acest caz un rol îl joacă şi cumpătarea. Si omului, şi mai ales celui ce munceste greu îi merge în mod asemănător animalelor puse la îngrăsat; sarea trezeste în el senzatia normală de foame şi sete continuă. Ambele necesităti se vor înlăturate şi astfel duc la obezitate, ceea ce îl împiedică pe om în munca grea ce o depune. Un alt dezavantaj: organismul, conditionat de sare acumulată în corp, acumulează un excedent de apă pe care muncitorul o elimină la cel mai mic efortodată cu sarea, prin transpiratie. Intelegem de ce cruditătile te eliberează de oboseală.
Enzimele nu traiesc in mediu ACID !
