Puțin cam nedreaptă cu „prietenii” mei, pentru că scriu despre ei la mai mult de o lună de când e făcută fotografia (duminica lu’ 21 ian), vreau să cred însă că nu s-au supărat pe mine de nu au mai apărut.
Poza asta este minunată. Poate d’aia am și ținut-o atât ascunsă, chiar dacă este în culori cernite de iarnă și nu se văd foarte bine „prietenii”. Au apărut să-mi țină companie când îmi beam cafeaua. Nu au stat mult. Au încercat mai multe crengi, au vizitat mai multe crenguțe, au dat o raită prin jur, s-au găsit… ca să-i pozez și au plecat împreună.
De la prima poză și până la asta a trecut un an… am trecut în noul an. Până când scriu au mai trecut seminarii, poze, ceva cursuri, învățăminte, muzică… muzică.
Azi am fost la seminar la Zimnicea. Nu aveam de gând să scriu dar peste toate câte le-am auzit a fost ceva ce mi-a atras atenția. Vorbind despre obiective în viață, cineva a zis: „întâi ștergi geamul să vezi ce vrei”! Ceva dreptate în aceste vorbe. Ni se întâmplă câteodată să vrem ceva, altceva, ceva mai…, sau cel mai ușor „ce vrea Dumnezeu”. Se zice că Dumnezeu îți dă dacă îi ceri. Dacă tu bâjbâi, te bâlbâi și… vezi ce-o aduce ziua de mâine, ce să-ți dea Dumnezeu? Deci: „ștergi geamul să vezi ce vrei”?
Cum nu rezist prea mult fără să spun câte ceva din ce știu eu că ar face bine și altora, am început și eu să vorbesc. După ce stabilisem… sau nu stabilisem mai devreme obiectivele, eu am venit cu o întrebare aparent banală dar care poate da mari bătăi de cap: merit? Merit eu ce-mi doresc? Mi s-a răspuns repede că fără muncă nimic nu iese, ceea ce este foarte adevărat. Când însă am ajuns și la Scânteia Divină care există în fiecare om, în fiecare mitocondrie a fiecărei celulă al fiecărui om, am fost privită nițel… După ce l-ai criticat pe x, după ce regreți că nu ai făcut bine in situația y, nu-i ușor să conștientizezi că tocmai așa l-ai judecat pe Dumnezeul din x și pe cel din tine. Dar, în același timp, îți amintești că: meriți. Fiecare dintre noi merităm să ne îndeplinim dorințele, visurile și merităm tot ce-i mai bun. Credința asta crescută, rezolvă toată povestea cu neîncredere în sine, în oameni. Rezolvă problema jenei și a rușinii și rezolvă problema judecății și critica la adresa altor semeni. Nu prea îți dă mâna să-l critici și să-l judeci pe Dumnezeu. Mie sigur nu.
Ca și cum nu-i destul, amintesc și niște zicale care să ne arate ce puteri avem noi ca oameni. Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă. Cum îți așterni așa dormi. Niciun necaz nu vine singur. Toate astea nu arată ca un ecou? Nu îți arătă ce obți după ce tu ai ales ce să strigi? Când strigi într-o vale între munți „îți mulțumesc Doamne”, ecoul îți răspunde de mai multe ori „îți mulțumesc Doamne”. Așa cum atunci când strigi un necaz, îți vin mai multe, tot așa dacă am striga o bucurie, chiar mică, vor veni altele și cu timpul vor veni și cele mari.
Ca un mic rezumat… ar fi suficient: „șterge geamul să vezi ce vrei”!
Noapte bună, vise dulci!
