Se pare că acel subiect care ar aborda fricile este mult ocolit. De câte ori mă gândesc la el îmi apar pe ecran alte subiecte mai ușor de abordat dar nu cred că sunt mai puțin importante. Și acum când scriu mă uit la unghiuțele mele care sigur au ceva de spus. Că veni vorba de spus, cred că nu vom cunoaște prea curând toate bolile sau afecțiunile care apar datorită celor nespuse mai mult decât celor spuse. Am citit eu că este mult mai bine să spui, să țipi, să spargi decât să taci ascunzând pe cele nespuse care în timp rod și rod (în organism bineînțeles) ajungând la multe rele. Motivele pentru care nu spunem, în ceartă sau nu, ce ne deranjează, ce nu vreau să fac, ce nu ar trebui să fac, ce aș face, ce consider că ar fi bine să fac… sunt în număr cu mult mai mare decât ne închipuim. Nu știu dacă voi face un articol despre tiroidă pentru că cei mai mulți nu ar citi nici titlul dacă nu este semnat de doctor dar și ea suferă din cauza celor nespuse. Suferă și posibil să aducă supărări de la afecțiuni sau chiar boli dintre cele mai grele. Am făcut cunoștință cu această tiroidă într-un moment în care vina aș fi atribuit-o multora, dar ei nu, pentru că nu sunt de specialitate. Îmi vin în minte mai multe cauze ce o supără deci cred că voi scrie un articol despre ea. În urma unei discuții cu cineva mai mult decât drag, dintre aceia pe care nu ți-i alegi, ți se dă, m-am trezit că ,,cineva” îmi apasă pe gât în partea din față atât de tare că trebuia să fac mereu niște mișcări care semănau cu tusea foarte mult. Aceași senzație o ai când te strănge cineva cu un fular în jurul gâtului și te forțezi să înghiți sau să tușești. Un medic deștept mi-a zis că este de la tiroidă și mi-a dat un mineral sub forma lui organică (drojdie de seleniu) pe care l-am luat mulți ani după acest moment și din alte cauze. Mi-a explicat că tiroida în fază incipientă doar s-a agitat puțin, foarte posibil să nu iasă la o analiză de laborator, să-mi amintesc însă ce am trăit ca să nu persist pentru că poate fi mai rău. Dacă sunt prea multe cuvinte, poți căuta altceva de citit, dar am plecat de la nespuse și aici astea au fost, iar pe lângă ele era constant sentimentul de umilire. Inima nu mă lăsa să spun ce cred sau să răspund iar discuția uneori lua amploarea acuzării, apărarea mea ar fi însemnând jignirea pe care eu nu o pot face deloc ușor. Nu ar fi fost o mare catastrofă să spun ce am de spus, timpul mi-a demonstrat, și poate că aș fi evitat simptomele pe care le-am suportat de la tiroidă. Am aflat, tot pe pielea mea, că acest mineral este de folos și în frici, spaime și, nu știu care sunt gradele de intensitate, panică. Ca să nu folosesc cuvinte mari spun doar neliniști, emoții, teama de ce se va întâmpla (pentru altcineva nu era nimic) le-au dovedit acest mineral.
Am ascultat odată un băiat deștept care spunea să te apuci de scris că pe urmă vezi tu ce scri. Avea dreptate, am pus un titlu, acum este altul, m-am gândit la un subiect, am trecut la altul și uite ce am ajuns să scriu. Gata paranteza.
Când nu vorbești atunci când ar trebui o faci din toate motivele din lume și cele mai multe sunt întemeiate dar la o analiză amănunțită ajungi iar la conflictul dintre mental și emotional, dintre toate regulile și legile și normele mai mult sau mai puțin de bun simț și emoționalul care înseamnă partea de optzeci la sută din emisiile tale legate de sentimente, trăiri, emoții, dorințe cunoscute sau necunoscute. Cu timpul găsind despre magneziu care ajută celulele nervoase și Dumnezeul din mine care îmi dă sau ar trebui să-mi dea putere și curaj (că doar El este Puterea) am renunțat la seleniu și nici nu am mai trăit simptomele tiroidei. A cincea ceakră (nu știu niciodată cum se scrie dar sper să îți dai seama despre ce vorbesc) este așezată în dreptul tiroidei și vorbește între altele despre inutilitatea exprimării în cazul în care oricum nu-s bun (după standardele imaginare sau impuse sau autoimpuse) de nimic, ce să mă mai și exprim. Trăiești așa ceva pentru că mai puțin ni se vorbește nouă despre descoperirea talentelor și a harurilor cu care cred că toți am fost înzestrați. Omul care trebuie (că așa zic toți) să fie umil și să se teamă de Dumnezeu se lasă umilit nu ridică capul nici nu vorbește iar pe urmă nu știe nu de unde vin bolile dar nici de ce necazurile vin unul după altul și parcă nu se mai termină.
Dacă toți (am auzit și eu de câțiva) înțelepții spun să lăsăm viața să meargă, eu acum caut un remediu, am putea încerca să stabilim o data la care să consider eu că ar fi oportun ca problema să aibă rezolvare. Asta începe să fie soluția mea dar pe care eu o aplic, nu spun povești. Cum în univers există toate situațiile, soluțiile și tot ce gândesc și nu gândesc, mi se pare firesc să existe și soluția la problema mea. Că nu știu acum drumul până la rezolvarea ei este adevărat, dar dacă îl voi afla și mă îmbolnăvesc sau stric o relație degeaba, este mai bine? Și am mai auzit că într-un caz de supărare al tiroidei te poți și îngrășa ca să nu mai vorbesc de stările nașpa de nervi despre care nu trebuie să fi medic ca să știi. Este mai mut decât folositor ca în acest timp să nu ne gândim la ce-o să se-ntâmple dacă, dacă, etc. Focusul pe prezent este de mare ajutor și căutarea materialelor scrise de cei care știu cum sau cu ce se iese din impas. Sunt metode de eliberare emoții, trăiri, frici la care te poți gândi în timpul ăsta. La baza piramidei și în coloana roșie din tabel sunt cele mai joase vibrații care se pot trăi și din caz de nevorbire. De aici poți înțelege că o hrană cu vibrații înalte (neprocesată) este de un real ajutor chiar pe lângă medicația de sinteză dată în cazuri mai grave.
Am găsit în cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) afecțiuni de tipul emotivitate, timiditate care sigur pot duce la nespuse și implicit la simptomele amintite mai sus dar despre ele, în alt articol.
Am ajuns, n-am terminat subiectul nespuselor pentru că eu le-am inventat, la sforăit. Oameni dragi mie s-au confruntat sau se confruntă cu acest sforăit deranjant pentru cei din jur. Am auzit de dispozitive inventate care nu cred că pot rezolva această afecțiune. Câtă vreme ceva din emisii au adus complicațiile în organism din cauza cărora se aude acest zgomot, o logică minima spune că doar schimbarea vibrațiilor acelor emisii va rezolva problema.
În carte se vorbește de un ,,obstacol de pe căile nazale sau laringe” care duce la acel zgomot. Acel obstacol s-a ivit din ancorarea în ,,idei vechi, în atitudini vechi sau în bunuri materiale”. Păstrarea unei situații sau relații pentru care emisiile emoțiilor, sentimentelor, trăirilor nu-și mai găsesc locul, a dus la crearea acelui obstacol.
Nașpa este (nu vreau să vorbesc din experiență) când cele nespuse devin spuse dar dorința de a fi înțelese este atât de mare încât vine înapoi tot ca dorință, nimeni nu înțelege nimic, ajungi iar la nespuse până stabilești data aia de care vorbeam iar până la ea caut soluții.
Era un banc cu soțul care tot căsca în timp ce soția vorbea până când aceasta s-a enervat și l-a întrebat de ce cască nefiind deloc politicos, la care soțul i-a zis că nu căsca doar încerca să zică și el ceva. Autorul cărții fiind bărbat cred că știa bancul și a mai zis ca și cauză pentru sforăit îmcercarea de a spune noaptea ce nu a reușit să exprime ziua. Mai vorbește și de posibilitatea unui sentiment de prins în capcană într-o relație, sforăitul însemnând astfel un strigăt de ajutor.
Recomandările țin de atenția pe lucruri noi și deschiderea spre schimbări, învățarea comunicării clare. Toate au sens dar… lucruri noi este o expresie care spune atât de multe încât legile, regulile, normele toate care-mi stau în cap, ce fac cu ele? Mă rog, este mult prea vagă exprimarea. Legat de comunicare, foarte adevărată, ajung la cele spuse anterior la cele nespuse, pentru că este foarte ușor să zici zi-i așa, spune ce vrei, spune că nu vrei, etc., etc., dar în fap teste unul dintre cele mai grele lucruri de făcut pentru unii care simt și își amintesc tot și au grijă de toți mai puțin de ei.
Cealaltă cu schimbarea este demențială! De ce? Păi am înțeles pe pielea mea să-mi schimb sistemul de gândire, am citit că mi-au ajuns în față astfel de materiale. Noul sistem spune că azi ,,critic” ce am ,,văzut” ieri. Mâine voi ,,critica” ce ,,văd” azi. Păi fac în așa fel încât azi să văd ce vreau să văd, să critic, să simt, etc., mâine! Dar, în afară de această schimbare de care nu mi-a vorbit nimeni, ce ar mai trebui să schimb? Poate nu vreau să schimb freza și nici croiala rochiei, și nici modul în care spăl vasele. Întrebarea mea este care din schimbări au importanță și cât de mare în a-mi face viața ușoară și frumoasă, bineînțeles și sănătoasă?
Polipul, nu spun eu ce este, arată clar către o persoană sau o situație care deranjează, se vrea evitarea, eliberarea (ca să nu zic eliminarea) dar nu este posibil. Iar sentiment de blocat, prins și nu se poate sustrage din situație pentru că… iar apare conflictul între mental și emoțional și iar comunicarea deficitară, neclară sau lipsă, adică nespusele.
Recomandarea este să te descurci cu responsabilitățile (partea mentală de care tocmai am vorbit) dar să-ți pui întrebarea cum să faci să te simți… liber (partea emoțională)? La întrebare nu dă nicio soluție. Pe vremea copilăriei mele (când schimbam scutecele la dinozouri, așa-mi zicea un coleg de serviciu cu simțul umorului (ha!)), era o modă cu scosul amigdalelor (nici de le n-am vorbit) și a polipilor, dacă se putea în aceași operație. Cauzele bolilor sigur țineau de trăirile părinților, ale bunicilor sau ale copiilor dar din alte vieți pentru că nu aveau cum ei să le trăiescă în jurul vârstei de cinci, șapte sau chiar mai mulți ani.
Nu am terminat capitolul ,,coincidențe”…
Până data viitoare: Lumină în suflet!
