Dau lecții de ,,Pierdut timpu’”, ,,nu ie scumpe” (ha!)! Pentru un lucru, mai serios și posibil folositor, făcut în câteva ore, te relaxezi o zi juma’. Pentru un ceva, mai serios și posibil folositor, făcut într-o oră și nițel te relaxezi aproape o zi. Relaxarea înseamnă pierdut timp de căutat pe net și la televizor de regulă prostii care ,,are” poze, muzică și culori frumoase, i se mai zice și Răsfăț. Urmăriți-mă pentru mai multe sfaturi utile! Cred că ar fi de comedie să scriu un articol despre pierdut vremea o zi…
Mai în glumă mai în serios am auzit că poate fi și asta o dependență, de televizor. Nu vorbesc aici despre ea pentru că sunt mult prea mofturoasă când îmi aleg cele pe care le urmăresc, puține la număr, și deci nu pe la tv îmi pierd eu vremea.
Până să-l citez pe ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor), voi scrie câteva cuvinte despre părerile mele și despre o dependență despre care cei apropiați spun că nu o pot numi așa.
Aud de foartă multă vreme de această afecțiune pe care unii o numesc boală, datorită răului pe care îl face și în timpul dependenței și în urma ei dacă s-a reușit scăparea de ea, și care de foarte puține ori se poate repara doar cu voința și cu sfaturi dintre cele mai înțelepte, binevoitoare, pertinente sau medicale. Și bineînțeles că dacă nu țin mereu de voință aceste sfaturi nici nu pot fi de folos mereu.
Probabil ca mulți alții și eu am gândit că unii nu vor să renunțe pentru că nu le pasă de cei apropiați, nici de faptul că ar putea fi părăsiți în fapt sau din relații, nici de explicațiile logice care demonstrează răul pe care îl aduce o asemenea dependență. ,,Nu le pasă” pare cea mai răspândită cauză până îi găsești pe cei care vor să iasă din dependență și în căutări (acolo unde cred ei că ar putea exista soluții) disperate nu reușesc.
Pentru cei apropiați mie, faptul că treizeci și ceva de ani stricam aerul din încăperi, stricam banii, stricam dinții dar nu trăgeam în piept, le da de înțeles că nu sunt dependentă de țigări. Și poate că așa era, aveam limită clară pe care mi-o impuneam datorită bugetului iar dacă rămâneam fără țigări nu plăngeam, nu mă duceam după ele indiferent de ora din zi, vreme sau de anotimp. Și totuși niciodată în acești ani nu m-am gândit să renunț, deci nu am încercat măcar până când…
Știam de ani buni de alimentație sănătoasă și suplimentele care trebuiau să mă ajute să-mi mențin silueta, pentru care nu eram niciodată mulțumită, începusem să învăț și despre sitemul de gândire, despre energii, ecou, despre terapia Theta și ce poți face cu ea, acum trebuia să le pun cap la cap să văd ce-mi lipsește de nu pot scăpa de kilogramele pe care le consideram în plus. Niște expresii din terapie mi-au deschis ochii asupra unui fapt pe care l-am citit ulterior în multe materiale, și anume că de fapt cu aceste dependențe îți umpli un gol din viață. Ok, și ce aveam de făcut? Să simt viața și să învăț să trăiesc fără fumat. Adică nu mă bucur suficient de fiecare moment al zilei, nu-i realizez valoarea? Mi-a fost mai ușor să zic de fumat dar problemele astea și cum m-am folosit de expresiile din terapie au fost despre a mă bucura de viață și a o simți fără mâncare în plus. Asta mă durea mai mult decât fumatul cu toate că, am mai scris despre omul sac și voi mai scrie, hrana mea și stilul de viață nu putea fi motivul kilogramelor în plus și o spun cu toată responsabilitatea. Deci m-am folosit de Theta și de expresiile că știu cum se simte și știu cum să trăiesc fără hrană în plus și fără țigări.
Un alt lucru greu de făcut este, am scris și un articol despre, trăitul în prezent. Pentru că știam cât este de important m-am focusat pe el. Gândeam mereu la miracolul de a fi în viață, la câte poți să faci ca să îți aducă bucurii, la cât de mult poți să-ți umpli timpul fără hrană în plus și țigări și mă concentram cât puteam mai mult pe ce fac în momentul de față. Ce se face cu terapia Theta se învață dar gândirea în acest fel ajută foarte mult. Aproape că uitasem ce am făcut eu cu expresiile în terapie, când după șapte luni am avut surpriza unei indispoziții care m-a făcut să nu le mai suport nici atunci nici după ce mi-a trecut. Cred că sunt șapte ani de atunci și tot de atunci am un pachet și ceva de țigări în sertar neatinse. Hrana deși am împuținat-o substanțial nu a dus la rezultatul dorit, trările care mențin kilogramele sunt altele care necesită abordări speciale. Perseverez.
În primă fază, ,,prietenul” meu spune că se speră a se umple, cu obiectul dependenței, un mare gol în iubirea de sine sau un gol în afecțiunea dată de unul din părinți. Încă nu știu ce recomandă dar cunosc câteva situații legate de afecțiunea ce părea lipsă a unui părinte iar de iubirea de sine nu ne-a învățat nimeni niciodată. Dacă am reușit relativ repede să scap și mai ales nu a fost foarte înrădăcinată a fost pentru faptul că nu am simțit lipsa de afecțiune de la părinți iar de iubit încoace am învățat de iubirea de sine ca iubire de Dumnezeul din mine, înainte mama m-a învățat să nu-L mânii pe Dumnezeu (adică să fiu mulțumită de cum sunt) ca să nu-mi dea altele mai rele.
Dependența poate fi de substanțe chimice, alcool, mâncare, fumat, muncă… zice în carte, eu adaug dependența de a face rău, de răzbunare. Toate acestea sunt mai mult sau mai puțin intense în funcție de cât de mare este golul interior. Cu cât te simți mai gol de realizări sau furios pe realizările altora, furios pe cum arăți, cu cât simți că nu ai bucurii în viață de fapt tu nu le simți, nu ai cunoscut bucurii și nu cunoști cum se simte bucuria, cu cât de mult ți-a lipsit afecțiunea în copilărie sau lipsa de afecțiune vine din spate de la strămoșii tăi, cu atât mai intense (nu știu dacă este corect termenul dar vreau să cred că există și din cele care pot avea leacuri) sunt dependențele.
De droguri și senzații noi nu o să vorbesc eu dar în carte se vorbește de confruntarea sau mai bine zis teama de confruntare cu nesiguranța, cu incertitudinea și fricile. De aproape două mii de ani nu se mai vorbește de faptul (am scris în primele articole) că Dumnezeu este în om și de ecou adică de Puterea lui de a-și atrage evenimentele din viață conforme cu emisiile anterioare. Când începi să gândești că Dumnezeu este în tine și în dușmanul tău și în loc să-l judeci cauți să descoperi ce emoții ai trăit care i-au adus pe dușmani, treptat, treptat nesiguranța începe să se dizolve, incertitudinile devin mai puține. Orice decizie, drum, soluție ai urma, Dumnezeul din tine (dacă îl conștientizezi ca fiind în tine) va face ce trebuie ca să fie bine și fricile se vor împuțina pentru că vei afla și metode pentru a le veni de hac. Din aceste două cauze (necunoașteri) s-a ajuns în sute de ani la aceste droguri, la războaie, la boli și la luptele pentru putere. Energiile celor mai mulți ajung să dirijeze omenirea mai puțin în cunoștință de puterea pe care o are prin Dumnezeul din om.
Și mâncarea și dulciurile folosesc la umplerea golului de tandrețe și iubire de sine. Dacă e să vorbim de părinți, direct proportional cu creșterea nivelului de trai, cresc și pretențiile. Pe mulți, foarte mulți i-am auzit spunând să nu iei copilul în brațe că se învață așa, să nu-l pupi că îi dai microbi (nu ai dar și dacă ai doar ți s-a spus că poți să-i transmiți și tu ai crezut), să-l înveți ce-i disciplina (vorbesc de cea exagerată) ca doar așa ajunge om mare… nu dau lecții nimănui, nu învinovățesc dar astea nu lasă loc de imaginea tandreții și a afecțiunii. Adult ajungând dai de alte pretenții și reguli care ,,trebuiesc” respectate, pe cele mai multe le respecți doar că ,,așa se face”, că așa au făcut și părinții și nu vorbesc numai de copilărie. Există o energetică a locului și există o energetică care se transmite din generații iar dacă aceasta este plină de reguli care tot vin, golurile resințite de iubire, afecțiune și tandrețe se vor mării și nu se vor umple niciodată. Revenind la tabelul meu (era să zic cel vesel) și măncarea și dulciurile și fricile și trăirile aferente nesiguranțelor, incertitudinilor, fricilor, acidifiază organismul, îl face să emită vibrații din ce în ce mai joase atrăgînd altele asemănătoare și boli și situații goaznice iar în toate aceste cazuri un tratament cu medicație de sinteză nu face decât să înrăutățească situația în sensul în care ori aduce alte boli, ori alte necazuri care vor face ca vibrațiile să fie din ce în ce mai joase. Vibrația bucuriei, a bucuriei scăpării din dependență, a evenimentelor de viață care să aducă bucurie… de unde să vină? De unde să vină vibrațiile înalte ale mulțumirii de sine, ale mulțumirii de viață, ale recunoștinței, ale împlinirii, dacă ani au fost emise doar vibrațiile joase din coloana roșie și de la baza piramidei?
Și în carte se spune că se trăiește eșec după eșec, ajungându-se, dacă mai era cazul, la sentimentul de neputință. Inevitabil se ajunge la a te crede ,,nimic” și atunci ce rost mai are să mai lupți, și te duci iar la obiectul dependenței.
Recomandările… sunt puțin scrise în limba chinează iar dacă le-aș fi citit în urmă cu douăzeci de ani mi s-ar fi părut scrise în limba japonează! Bineînțeles le stăpânesc pe amândouă la perfecție (ha!)! ,,Accept să fiu deschis față de necunoscut, spre calea care mă va conduce spre obiectivele mele de împlinire de sine”. Am fost rea, la începutul cărții se specifică modul în care aceste scrieri vor fi de folos dacă vor fi citite, de multe ori până la vindecare, silabă cu silabă tot ce scrie la afecțiunea respectivă. Atunci nu mai trebuie eu să fiu de acord cu ce este scris adică cu recomandările. Am însă mari dubii că un dependent ar avea răbdarea, intenția măcar, să citească măcar o dată ce a scris omul ăsta în carte. Unii erau și poate sunt dintre cei mai deștepți oameni, cum să înceapă să creadă în el când de două mii de ani toți ne spun să plecăm capul că suntem mici și nesemnificativi? ,,Iubirea necondiționată este începutul vindecării”. Este foarte adevărat dar dacă nu ști că întâi trebuie să te iubești pe tine, pe Dumnezeul din tine, ca pe urmă să auzi ecoul care spune ,,te iubesc”, nu o să înțelegi niciodată ,,de ce trebuie eu să iubesc ca prostu’ fără să am nimic în schimb?” Mai scrie ceva foarte adevărat referitor la cautarea unei metode naturale de vindecare, de ce? Pentru că și din hrana sau suplimentele naturale și dintr-o schimbare de gândire către bine vor rezulta emisii de vibrații înalte care nu vor mai rezona cu cele joase emise în anii de suferință, astfel organismul poate să revină la viață încet încet iar dependența va începe să se dizolve.
Nu știu dacă voi scrie despre fumat și mâncat dar consider că trăitul în prezent, bucuria conștientă a fiecărui moment și a miracolului vieții, învățarea despre ecou și mai ales a faptului că urmașii pot trăi aceleași frici, nemulțumiri și dezamăgiri de sine, ar trebui să fie un motiv foarte serios pentru care să vrei să înveți cum să scapi de ele. În urmă cu doi ani o săptămână am simțit ceva în ochi, parcă un fir de praf sau nisip nu se gândea să plece. Poate am mai avut în trecut astfel de situații, nu știu, dar acum îmi amintesc destul de des de momentele acelea și imediat mă duc cu gândul la recunoștința pentru sănătatea pe care o am. Mereu găsim ceva pentru care la timpul present să fim recunoscători.
Nu am terminat capitolul ,,coincidențe”…
Până data viitoare: Lumină în suflet!
