Când citeam despre unghii și emotivitate, asta din urmă dă mari bătăi de cap începând din copilărie și crește proportional cu vârsta, am fost încolțită de știri referitoare la răceală și la niște friguroși pe care îi știu de multă vreme și care întâmplător îmi sunt foarte dragi. Și așa pe căldurile astea citesc despre frig, bineînțeles în cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor).
Până să citesc mi-am revăzut copilăria, adolescența și cam toată viața până în urmă cu aproape un sfert de veac (nu-mi place să scriu numere că par mult mai mari). Îmi amintesc foarte bine că nu-mi plăcea să mă bat cu bulgări de zăpadă așa cum o fac majoritatea copiilor ,,sănătoși la cap” (ha! Eu nu eram, asta e sigur) pentru că nu-mi plăcea senzația pe care ți-o dă zăpada când se topește pe gâtul cald înfofolit de fular. Am rămas și cu faptul că nu agreez aparatele de aer condiționat atunci când sunt reglate la temperaturi mult prea amici față de cele din interior. În viață am suportat mult timp, nu cu plăcere, frigul dar la temperaturi constante. În afară de asta când aveam mai multe straturi de haine primul de lângă piele trebuia să fie suficient de lung pentru a nu lăsa pielea să se atingă de celelalte straturi după mișcări ce însemnau ridicări de brațe sau îndoiri de la mijloc și toate astea. Treptat am scăpat de senzațiile astea și de cele n rânduri de haine și de fulare groase. În locul fularelor prefer ceva subțire care să nu se ridice pe gât tot din cauză că ar intra vânt rece (ha!) când căldura ar ieși din cauza mișcărilor. Toate astea nu-s importante decât ca idee de ceva ce se poate repara.
Când am început să scap de frig întâi am dat ,,vina” pe schimbarea alimentației, ceea ce nu-i departe de adevăr, pe suplimentele pe care le iau iar mai încoace pe ideea pe care am îmbrățișat-o că suntem toți uniți în Univers și că dacă simt ceva este în legătură cu ce am emis anterior iar acum atrag. Ideea veche de separare, de a nu te vedea decât cât arată oglinda, te face să te simți uneori în primejdie, singur, neînțeles, victimă, etc. Acum puseurile pe care le mai am îmi indică imediat că straturile mele de energie sunt atacate de emisiile mele de vibrații joase (vezi baza piramidei) ori de cei care gândesc rău spre mine și mă prind într-o vibrație joasă (tot eu sunt vinovatul). Am amintit aspectul ăsta pentru că în mod normal, în medii în care trăiesc de obicei oamenii, de prea puține ori frigul este cauza pentru care eu sunt sensibil (așa se numește tot ce nu are cauză palpabilă sau este necunoscută) și necesită înfofolire în plus față de cei mai mulți. Sensibilitatea cu care aproape că se laudă unii nu există decât în vibrațiile pe care le emit și în care stau ulterior. Și pentru că la baza piramidei sunt relativ puține emoții de care pot fi conștient, amintesc pe acelea pe care le emite inima, pe cele emise de strămoși, pe cele emise de cei din zona geografică în care locuiesc sau am locuit, etc. Vestea bună este că sunt metode, alături de schimbarea sistemului de gândire, de eliberare a emoțiilor cu vibrații joase și înlocuirea lor cu cele de vibrații înalte, cele pe care vreau să le simt.
Și pentru că în cartea ,,prietenului” meu nu am găsit afecțiunea legată de sensibilitatea la frig, am găsit doar ceva foarte dur legat de hipotermie, mă voi lega de câteva idei pe care le am din amintirile mele legate de frig, câteva idei legate de afecțiunea prea serioasă și câteva gânduri legate de cei pe care îi cunosc și cărăra le este mai frig decât mie deși sunt mai tineri (zic eu). Eu știu că acest frig nu are legătura cu vârsta dar cei mai mulți nu vor să creadă.
Deci în prima idee legată de afecțiunea foarte serioasă se spune că mentalul meu este ,,rece și înțepenit”, că sunt simțite acuzări, amenințări, frici, suferințe și nevoia de apreciere și a face pe plac celorlalți. Fraza următoare aproape că m-a înghețat: frigul simbolizează singurătatea, suferința, teroarea, partea întunecată a lucurilor. Ca recomandare, pentru care i-aș zice ceva,, de dulce” prietenului meu, este să știu că tot ce mi se întâmplă este pentru a evolua! Să fie clar: chestia cu este spre evoluția mea, pe care toți o zic în milioane de moduri, este de la oameni. Indiferent unde este scrisă, de cine este scrisă și cine a zis-o… Că veni vorba: este cineva care l-a auzit de domnul X spunând așa ceva? Prietenul meu este plin de bune intenții și așa zic toți dar spun din experiență, și destul de… experiență, că niciodată pe lumea asta nu m-aș fi ,,încălzit” cu spusele astea. Stai Lizică să le înduri pe toate că este spre binele tău suprem… că așa evoluezi… că așa e bine!?!?! Dacă ești dintre cei care cred așa ceva caută altceva să citești ca să nu-ți strici ochii fără niciun folos.
Acuzări mi le aduceam singură referitor la faptul că nu aveam suficientă încredere în mine, curaj nici atât, ca atunci când știam, sau îmi doream ceva, să spun. Niște temeri de necunoscut și de aici trăirea unor nesiguranțe veneau la pachet și cu ce unii numesc orgoliu, dar căruia eu îi spun rușine de ce nu știam (părere mai proastă decât era necesar, despre sine). Nesiguranța cu neîncrederea în sine duc inevitabil la însingurare dar… aceasta fiind dublată de abilitatea de a-mi face scenarii în minte, adică vise, niciodată nu am suferit din cauza ei. Iar un gând călăuzitor pe care cred că doar Dumnezeu putea să mi-l sădească în inima mea, încă din copilărie (când timiditatea îmi era povară), era că viața este frumoasă dar încă nu am găsit eu drumul.
Totuși cum am scăpat de frig? Întâi cu minerale, mai ales calciu pe urmă și alte suplimente alături de schimbarea alimentației către una cu mai multe crudități. Începuturile le-am enunțat prin aceste articole. De ce mi-au făcut bine acestea? Multe din cele de mai sus țin de prima chakra: susținerea (crezuri de lume periculoasă, pericole peste tot, nu sunt susținut, nu am încredere în mine și nici în oameni, nu am încredere în viață, instabilitate material, afectivă, etc.). Crezurile astea nu înseamnă altceva decât un sistem de gândire emis care îmi ,,mănâncă” mineralele… trebuia să zic mai simplu: acidifiază organismul. Tot ce ține de nesiguranța și neîncredere legate de bani, job, viață, relații, de decizii… toate lasă organismul fără vlagă, fără energie care lasă loc la frig. Bineînțeles că toate astea le pot percepe și ca pe amenințări.
Amenințări nu le țin minte dar, pentru cine crede în vieți anterioare și în puterea de a afla despre ele, le-am găsit într-o viață anterioară și așa am identificat și alte trăiri pe care nu aveam cum să le fabric în copilărie dar lucrând am putut să schimb multe din ele.
Mai scrie de evenimente față de care pot fi înțepenit. Poate este vorba de frica de a nu se repeta ori de neacceptare pur și simplu și atunci organismul rămâne înțepenit în trăiri care îi fură din energie.
Frica de necunoscut, o neîncredere în sine alături de o lipsă de curaj duc la înfrigurare atunci când alții nu suferă din cauza lui. Cam toate se rotesc într-un cerc: necunoașterea Divinului din om. Divinul nu cunoaște frica, nesiguranța și neîncrederea. Divinul este iubirea, draptatea, puterea, curajul, siguranța, încrederea, este TOT. Sentimentele astea nu cresc peste noapte în inima ta, dar… o dată schimbată gândirea în acest sens, în fiecare zi puțin câte puțin încerc să văd oamenii altfel și asta este cel mai important lucru. Dacă trebuie să vorbesc cu o persoană pe care o cred mai importantă datorită poziției, vârstei, etc., și încep dialogul cu gândul că în ea este Dumnezeu și El este drept, bun, iubitor, etc., indiferent cât de greu sau ușor îmi găsesc cuvintele, atmosfera va deveni din ce în ce mai bună.
Ok, am avut pe lângă mine și am auzit de friguroși pentru că ceva din crezurile lor le am și eu sau le-am avut… m-am mai scos nițel.
Cei mai friguroși oameni pe care îi cunosc au cele mai de neclintit principii (sper să înțeleg ce-s alea), crezuri, idei și bineînțeles cunoștințe adică informații mereu cele mai bune și de actualitate. Acum nu ne ,,bătem” în fixuri dar când crezi că așa este cum zici tu și vezi că nu îți este tocmai bine întâi în sănătate, nu-ți pui niște întrebări în legătură cu acele informații pentru tine? La ce te ajută să spui că: așa sunt eu, eu sunt sensibil, eu așa caracter am, mi-a spus x specialist, etc. dacă în continuare tremuri când alții nu o fac?
Eu am fixul în care toți atomii se leagă și dezleagă în funcție de crezurile mele și pentru mine o pastilă îmi poate face bine sau rău în funcție de cât cred eu în ea nu pentru că așa iau toți. Am bătut câmpii mai mult dar unele informații nu sunt luate în considerare desi sunt publice, în schimb sunt catalogată ca fiind de neclintit pentru că nu-mi schimb detergentul sau banca doar pentru că nu mai sunt la modă. Nu mă deranjează de loc dar prostioarele astea nu mi se par a fi catalogate ca progres.
Despre Verificatori care au rămas fideli celui care a inițiat ,,coincidențele” aș fi vrut să nu mai scriu dar persistă în prostii. Sunt trei situații pentru care ei apar într-un anumit interval de timp și datorită faptului că eu am scris undeva (așa mă conving de cât de citite îmi sunt scrierile pe paginile de socializare) că pot face niște deplasări. Așa încât este necasar să afle în ce zonă geografică sunt în acel interval de timp. O situație ar fi cea în care trebuie să fiu supravegheată să nu mă deplasez spre ,,obiectul” pentru care aș fi un adevărat pericol. Este adevărat că am făcut armata în facultate dar fiind nițel mai mult decât paralelă cu sportul, în ce fel aș putea fi un pericol pentru cineva? O altă situație ar fi cea în care trebuie să fiu supravegheată să nu mă deplasez spre ,,obiectul” care poate fi periculos pentru mine. Atunci mă întreb, de ce-și periclitează relațiile și nu mă avertizează direct? Poate nu dragul de mine îi direcționează ci ceva beneficii promise? De fapt este a treia situație. A treia situație este cea în care, Verificatorii sunt mințiți, cu motive inventate, că trebuie să aibă grijă de mine și posibil li se promite beneficii, când adevăratul motiv este că eu trebuie să fiu ferită de ceva ce mi-ar aduce bucurii sau, Doamne ferește, realizări. Cel care se răzbună (inițiatorul ,,coincidențelor” amintit în primele articole de anul ăsta) pentru ,,ce-a visat noaptea” nu ar suporta așa ceva.
Până data viitoare: Lumină în suflet!
