Daily Archives: noiembrie 9, 2026

62 – Genunchii și Volumul II

Cel mai neplăcut lucru pe care l-am auzit, nu citit, în viața mea referitor la genunchi a fost că ei încep să doară, sunt tratamente care trebuie urmate toată viața, dar… ,,trebuie să te obișnuiești cu durerea”. Nu spun că toți cei în drept au acest crez sau că lucrurile nu pot sta și altfel dar nu-mi imaginez cum poți zice așa ceva. Un alt lucru neplăcut este că cei care aud și cred. Neplăcut este pentru cei care chiar nu vor să afle mai mult. Nu am avut eu probleme cu ei, deși cei mai apropiați cărora le voi spune că este vorba de flexibilitate nu mă vor crede (ha!). A fost o vreme însă când auzeam în jurul meu destul de des de aceste afecțiuni. Până să caut la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) care sunt cauzele afecțiunii, din observațiile mele ale comportamentelor celor cu afecțiuni și cu ceva informații din alte scrieri eu știam că această afecțiune apare în urma unei ,,rupturi” de personalitate. Așa am găsit scris și ar însemna conflictul dintre ce vreau eu cu sufletul meu să fac și ce fac pentru că ,,așa trebuie” făcut. Conflictul ăsta stă la baza celor mai multor afecțiuni dar se pare că mai sunt particularități.

Mie îmi sună a umilință, și umilința nu ți-o iartă nimeni și apar suferințele pentru că în tine este Dumnezeu și nu-ți este permis să-l umilești. De ce umilintă? Păi nu se spune să te rogi în genunchi? Așa faci două nefăcute: Îl faci pe Dumnezeul din tine mai mic decât este și… dacă zici dă-mi Doamne, ajută Doamne, sau orice cerere, îți vor veni necazuri pentru care cererile să fie și mai multe și mai intense.

Ai putea avea suferință la genunchi și îndeplinind sarcini doar pentru că pe scară ierarhică ești mai mic și te consideri mic și umil.

Tot umilință este și când ,,trebuie” să faci doar din considerente morale sau legale dar de pe poziția umilului. Trăim în societate și multe nu pot fi făcute altfel dar conștientizând cine ești și ce poți, poți face ,,ce trebuie” de pe poziția generosului și a putiinciosului, care este Dumnezeul din tine, până îți găsești căutând locul de unde să faci și ce ai vrea. Cum în univers există toate posibilitățile, cea benefică pentru mine, de ce n-ar exista?

Ce nu prea înțeleg eu la recomandările legate de flexibilitate, schimbare, deschidere la nou, etc., este că nimeni nu îți spune și ce ar însemna aceste schimbări de direcție. Eu, așa vreau să cred, mi-am schimbat puțin gândirea când am aflat despre ecou și Divinul din om, nu mai judec azi ce nu vreau să judec mâine, caut bucurii azi dacă vreau să mă bucur mâine. Până la aceste momente degeaba îmi spui că sunt încuiată, că sunt fixistă, că nu mă dau niciun centimentru în altă parte ca să fiu ca x, y, sau ca cei normali. Degeaba îmi spui pentru că pot să-ți răspund fix la fel. Este juma-juma. Ce consideri tu că trebuie să schimb, îți pot spune să schimbi tu ca să fi ca mine. Nu-i corect așa? Că schimbarea pe care am făcut-o eu este mai mare sau mai mica poate o voi povesti în cartea mea pentru că este inimaginabil pentru unii să nu faci cum ,,se face”.

Să trecem și pe la ,,prietenul” meu care spune că genunchii sunt articulațiile pe care îngenunchez când mă supun ierarhiei, mișcării și direcției. Ei reflect gradul de flexibilitate, amortizează șocuri, reprezintă gradul de perseverență și de indecizie. Ușurința cu care se pliază articulația este legată de flexibilitate în sensul ușurinței cu care se ascultă vocea interioară. Aici explică în ce fel să fiu flexibil. Dacă ei sunt necesari pentru menținerea poziției sociale, când nu te umilești în genunchi, atunci când genunchii sunt sănătoși înseamnă că sunt deschis față de ceilalți și față de schimbări.

Fraza asta este de ținut minte, nu de alta dar pot ,,să scot ochii” cuiva din neam care știe că am genunchii sănătoși dar nu știe și ce înseamnă (ha!).

,,O afecțiune la genunchi indică dificultatea mea de a alege între individualitatea mea (eu) și cea a unui grup (noi).” Deci conflictul și alegerea direcției: nu pot avansa pentru că mă agăț de ceva, de cineva și cel mai grav de ,,ce cred ceilalți despre mine”. În cazurile pe care le știu eu, înrădăcinarea în așa se face, așa trebuie, ,,nu vreau să supăr pentru că (sunt un million de motive inventate)…, pentru că…” este atât de mare și durează de zeci de ani încât nu are cum să aibă ghenunchii ăia parte de sănătate vreodată. Dintotdeauna a fost mai ușor, se pare, să urmezi legile decât (chiar dacă le urmezi) să te gândești că pot fi și alte posibilități.

Dislocarea indică un dezechilibru față de o persoană sau situație, indică slaba încredere în persoană și în capacitățile ei.

Afecțiunea genunchilor mai poate indica o abdicare în fața unor greutăți prea mari, un eșec legat de un vis sau față de o ambiție.

Dacă genunchii pocnesc arată teama de rupere sub greutatea responsabilităților, a presiunii, a eforturilor etc. În cazul ăsta perfecționismul poate face mult rău arătând spre dezamăgire de sine sau de performanță. Ar trebui căutat în sine care este adevărata vrere în viață și ce trebuie schimbat ca să ajung la ce vreau fără teama de a considera că trădez pe cineva dacă mă mai pun și pe mine pe primul loc.

Recomandările sunt legate de deschidere față de cei din jur, să accept să schimb anumite aspecte la felul meu de a fi, să renunț la vechile idei. Am explicat pe la început ce înțeleg eu prin schimbare, cele de aici nu mă conving să fac ceva.

De luat în seamă recomandarea de a-ți căuta adevăratele tale valori, de a-ți asculta inima și a lăsa și pe ea să decidă nu numai rațiunea, astfel dând voie creativității să iasă și intuiției care de cele mai multe ori știe mult mai bine ce să facă. Astfel îți vei descoperi capacitatea de a te mișca liber.

O ruptură de menisc și o uzură permanentă înseamnă o opunere în fața unei situații. Preferi să rupi ceva decât să te adaptezi unei situații, dependența de alții în locul încrederii în sine. Dacă tu crezi că ai eșuat în rolul de a aranja lucrurile, vor reacționa și meniscurile.

Conștientizarea potențialului, încrederii în sine, și mai ales a vocii interioare sunt recomandările.

Volumul II Am idei noi pentru cartea mea. Dacă nu știai, afli acum, ,,coincidențele”, și mai ales șefu’, nu știu care este deosebirea dintre viața profesională și cea personală a unui om. Nu știu că apreciind valoarea muncii profesionale nu înseamnă și aprecierea omului și mai ales ,,coincidențele” nu știu că se pot distruge singure ascultând sugestii de a acționa în detrimentul cuiva. Deci dacă vrei să începi să ,,distrugi” ,,coincidențele”, în sensul de a le face să se demaște (nu că mai era nevoie) începi prin a le recunoaște valorile din viața profesională. Nu se așteaptă nimeni să acționeze cu mare viteză dar vei vedea. După ce lauzi pe unul, imediat cel lăudat va apărea și cu lanțul de susținători să, iar, defăimeze pe cineva alimentând un mai vechi scandal ,,artificial”. Deci nu își va da seama că șefului ,,coincidențelor” îi este frică de succesul lui în fața ta și îl va pune să facă exact lucrul de doi lei care îl va detrona în ochii tăi. Frumos, nu? Mă gândesc pentru cei rămași cum să te pun să-i ridici în slăvi pe câte unul și cum va fi pus să-și taie craca de sub picioare pentru că șefu’ nu va suporta gândul că ceva te va face fericit. Că veni vorba, mai am o idee. Tot din aprecieri și inimioare multe pe paginile de socializare (care și ele vor fi influențate de șefu’ astfel vei avea în fața ochilor pe toți apropiații care vor dori să vadă cui pui tu inimioare și cine îți va răspunde) vor fi unii pe care cineva, fără prea multe cunoștințe în domeniu dar sensibil la beneficii, îi va ajuta în serviciu și-i va muta câteva sute de kilometri depărtare. Asta ca tu să nu te mai poți bucura de serviciile lor și speră să te reprofilezi în a-ți alege activitățile care îți fac plăcere. Nu de alta dar putere va avea, va distruge și prin alte părți ce îți va face ție plăcere. Nașpa nu va fi că-i vor muta, nașpa va fi că, fiind de doi lei, nu le va înțelege valoarea ca să-i treacă peste ocean. Asta idee este bună. Mai am una. Dintre cei descoperiți se vor plânge că nu îți pasă de ei și d-aia nu-i vei căuta, chiar dacă le vei da de înțeles că telefonul tău este ascultat și tu nu ești străin de asta. Să le mai zic ceva de cât ar costa o intuiție? Că unii nu știu ce beneficii vor aștepta, dar să și gândească nu-i voi pune.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Posted in Blog | Leave a comment